{"id":12928,"date":"2012-08-23T13:00:40","date_gmt":"2012-08-23T11:00:40","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=12928"},"modified":"2012-08-23T13:00:56","modified_gmt":"2012-08-23T11:00:56","slug":"arta-contemporana-ii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/arta-contemporana-ii\/","title":{"rendered":"Arta contemporana (II)"},"content":{"rendered":"

Desigur, nu este datoria mea de a raspunde la aceasta permanenta provocare careia trebuie sa \u00eei faca fata Muzeul National de Arta Contemporana al Rom\u00e2niei: ce anume ar trebui sa expuna?<\/strong><\/em><\/p>\n

Un raspuns de genul \u201earta contemporana rom\u00e2neasca, normal\u201d este nu numai insuficient, ci s-ar putea sa fie si foarte contestat. Contestarea se face, deja, din doua directii. Prima dintre ele este legata chiar de definirea artei contemporane. Strict terminologic, ar trebui sa fie arta timpului nostru. Daca, pentru istorici, epoca istoriei contemporane din emisfera nordica, cel putin, este considerata a cuprinde, \u00een general, perioada ultimelor doua secole (cu plus sau minus c\u00e2teva decenii, \u00een functie de aria geografica avuta \u00een vedere), pentru istoricii de arta, perioada contemporana \u00eencepe dupa Al Doilea Razboi Mondial. Numai ca, evident, nimeni nu poate taia creatia artistica precum o felie de pepene. Nu se poate spune, \u00een mod serios, ca arta contemporana a lumii a \u00eenceput \u00een ziua de 10 septembrie 1945 (dec\u00e2t daca esti Peter Greenaway si spui \u2013 spre deliciul naivilor \u2013, ca cinematografia a murit \u00een ziua de 31 septembrie ssic!t 1978)! Marile nume ale secolului trecut s-au afirmat, mai degraba, acum un veac, dec\u00e2t dupa razboi. Chiar si \u00een cazul unui artist precum Jackson Pollock, de exemplu, afirmat abia prin 1946-1947, lucrarile lui sunt considerate acum drept parte a patrimoniului, fiind, asadar, \u00een cel mai putin amabil sens al cuv\u00e2ntului, muzealizate. Cu alte cuvinte, pentru generatia celor aflati acum \u00een jurul v\u00e2rstei de 30 de ani, Pollock este un clasic despre care se \u00eenvata la scoala, \u00een fond, unul chiar ceva mai batr\u00e2n dec\u00e2t batr\u00e2nul Andy Warhol, de pilda, si \u00eentregul curent pop art, lansat dupa ce Pollock se sav\u00e2rsise din viata. Pentru Rom\u00e2nia, lucrurile par si mai complicate. \u00cel putem considera pe autorul celebrului \u201eGrivita, 1933\u201d\u00a0 (reproducerea tabloului aparea \u00een toate manualele scolare de istorie de p\u00e2na prin 1969, c\u00e2nd Gheorghiu-Dej a \u00eenceput \u00eencet-\u00eencet sa dispara din istoria oficiala), pictorul Mikl\u00f3ssy G\u00e1bor, nascut \u00een 1912, un exponent al artei contemporane? Strict temporal, da. Conceptual, \u00eentre el si Pollock este distanta dintre doua lumi complet diferite. Chiar si fac\u00e2nd abstractie de propovaduitorii realismului socialist, daca ne referim la viitorii maestri, afirmati la \u00eenceputul anilor \u201950, de la Ion Bitzan (\u00eenca de pe c\u00e2nd \u00eel chema Bitan) si Paul Gherasim p\u00e2na la Stefan Bertalan si deja mai tinerii Horia Bernea si Constantin Flondor, care au avut norocul sa se nasca abia \u00een 1938 si \u00een consecinta au scapat de obligatia de a picta portretele celor patru corifei ai marxism-leninismului, este limpede ca a fost nevoie de ceva mai mult timp si de ceva mai multa libertate de creatie si de miscare pentru ca artistii rom\u00e2ni sa fie conectati la fluxurile dominante \u00een arta mondiala a acelor ani si ulterior sa dea masura propriei originalitati si a propriei puteri de creatie. Cu alte cuvinte, abia din deceniul al saptelea al secolului trecut acest lucru a fost posibil. Din aceasta cauza, ca ne place sau nu, de abia dupa ce puterea a fost preluata de Ceausescu, iar artistii au beneficiat de aproape un deceniu de relativa libertate de creatie si de miscare, se poate vorbi despre o adevarata participare a artei rom\u00e2nesti la arta contemporana universala. Dar, cum judecarea istoriei este, \u00eentotdeauna, relativa, nici acest lucru nu a durat mult, iar ceea ce a urmat \u00een ultimul deceniu al regimului comunist, c\u00e2nd multi artisti de valoare s-au compromis prin lucrarile executate la comanda, care \u00eenfatisau cuplul dictatorial \u00een ipostaze \u2013 pentru noi \u2013 comice, din nou, nu mai poate fi considerat cu adevarat \u201earta contemporana\u201d, oric\u00e2t de mult ar fi prizat azi acest gen de catre snobii din SUA care colectioneaza arta comunista \u2013 e adevarat, nu pentru valoarea sa intrinseca, ci pentru ca respectivele obiecte sunt considerate drept curiozitati, asa cum curiozitati erau acum doua secole vitelul cu cinci picioare si sarpele cu doua capete. Pe de alta parte, este perfect adevarat ca nu toata lumea a acceptat sa faca pactul cu partidul si sa c\u00e2stige usor niste bani frumosi. De la artistii care au ales sa nu se mai \u00eentoarca \u00een Rom\u00e2nia p\u00e2na la cei care au preferat sa ram\u00e2na, dar \u201esa taca\u201d public, au fost destui aceia care au continuat sa faca ceea ce au crezut ei si ceea ce era, \u00eentr-un fel sau altul, arta generatiei lor.
\nDar mai este ceva. Daca p\u00e2na la \u00eenceputul secolului XX, schimbarea expresiei artistice se facea doar \u00een limitele genurilor consacrate, de c\u00e2nd Marcel Duchamp a inventat ready-made-ul, \u00eensesi genurile traditionale au \u00eenceput sa devina ilustrari ale trecutului. Sincretismul, arta video, instalatiile, happening-ul, land art-ul sunt expresii ale unei arte care \u00eencearca sa iasa complet din rama tabloului si forma pietrei. De aici p\u00e2na la a considera ca pictura si sculptura sunt, \u00een sine, niste genuri depasite nu a mai fost dec\u00e2t un pas. Stiu critici care str\u00e2mba din nas la orice opera a unui artist (nu mai conteaza v\u00e2rsta) care alege sa creeze \u00een tiparele genurilor clasice consider\u00e2nd, din capul locului, ca respectivele lucrari nu pot fi tratate drept arta contemporana (doar pentru ca Damien Hirst, cel care considera ca arta este cu at\u00e2t mai reala cu c\u00e2t nu este un tablou, scufunda vaci \u00een formol; pe linia aceasta, nu trebuie sa ne mire ca Hirst a afirmat ca imaginile cu turnurile WTC atacate de teroristi la 11 septembrie 2001 sunt \u00een sine o opera de arta, indiferent de tragedia provocata \u2013 si poate ca si sunt niste imagini \u201efrumoase\u201d, ca orice alte explozii; dar, oare, ne putem at\u00e2t de usor obiectiva?). Pe acest criteriu, un artist cum este Stefan C\u00e2ltia, de exemplu, expune arta moderna.
\nA doua directie de contestare vine de la cetatenia artistilor. \u00centr-o lume \u00een care, daca nu ai avut ghinionul sa te nasti \u00een Coreea de Nord, ca sa ai nevoie de aprobare pentru a merge oriunde \u00een afara tarii, exista posibilitati destul de mari de miscare, mai ales pentru cei care traiesc \u00een \u201elumea libera\u201d si pot alege sa se stabileasca, pentru a lucra, oriunde, de la Pittsburgh la Focsani, cetatenia a devenit, \u00eentr-adevar, irelevanta. Stiu ca sunt multi rom\u00e2nii care se simt ofensati c\u00e2nd citesc, prin muzeele lumii, etichete din care reiese ca Br\u00e2ncusi a fost sculptor francez sau, \u00een cel mai bun caz, sculptor francez de origine rom\u00e2na. Dar ce te faci cu artistii de azi despre a caror cetatenie sau origine curatorii expozitiilor nu te mai informeaza nicicum? Daca citesti despre ei prin revistele de specialitate poti sa afli \u00een dreptul numelui ca \u201etraieste si lucreaza la Londra\u201d. C\u00e2nd numele este unul specific turcesc, indian sau african, nici nu mai stii daca artistul \u00een cauza s-a nascut acolo sau doar a emigrat \u00een Anglia. Si, \u00een fond, pe cine intereseaza? Important este ce face, nu unde s-a nascut. Pe aceasta logica globalizatoare, nu mai conteaza daca MNAC expune doar artisti nascuti \u00een Rom\u00e2nia sau artisti din lumea larga; important este sa fie arta de calitate. Si judecata pare sa fie corecta. \u00cen fond, daca un artist din Rom\u00e2nia reuseste sa se afirme suficient pentru a deveni interesant pentru un muzeu cum este SFMOMA (Muzeul de Arta Moderna din San Francisco), puteti fi siguri ca respectatul muzeu american \u00eel va invita sa expuna acolo. De asemenea, este limpede ca publicul rom\u00e2nesc este interesat sa vada ceea ce se creeaza \u00een domeniul artei contemporane \u00een \u00eentreaga lume, iar MNACR ar putea sa fie vectorul ideal pentru acest scop. Si, totusi, nu e asa simplu. Pentru a vedea ce fac artistii din lumea larga exista diverse manifestari periodice (bienalele, trienalele), unde ei ar trebui sa fie atrasi sa expuna. Muzeul din Palatul Parlamentului este platit, p\u00e2na una-alta, din banii contribuabilului rom\u00e2n si, oric\u00e2t de xenofil ar fi acesta, oric\u00e2t de cetatean al planetei ar fi, mi se pare normal ca prima (nu si singura, evident) preocupare a Muzeului sa fie arta contemporana din Rom\u00e2nia. Este o opinie personala, desigur.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Desigur, nu este datoria mea de a raspunde la aceasta permanenta provocare careia trebuie sa \u00eei faca fata Muzeul National de Arta Contemporana al Rom\u00e2niei: ce anume ar trebui sa expuna? Un raspuns de genul \u201earta contemporana rom\u00e2neasca, normal\u201d este nu numai insuficient, ci s-ar putea sa fie si foarte contestat. Contestarea se face, deja,… Cite\u0219te mai mult »Arta contemporana (II)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[8140],"class_list":["post-12928","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-muzeul-national-de-arta-contemporana"],"views":2216,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12928","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12928"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12928\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12928"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12928"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12928"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}