{"id":12922,"date":"2012-08-23T12:56:05","date_gmt":"2012-08-23T10:56:05","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=12922"},"modified":"2012-08-23T12:56:41","modified_gmt":"2012-08-23T10:56:41","slug":"harry-eliad-un-copac-care-a-murit-in-picioare","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/harry-eliad-un-copac-care-a-murit-in-picioare\/","title":{"rendered":"Harry Eliad, un copac care a murit \u00een picioare"},"content":{"rendered":"

Ramas de mic copil orfan de tata, cunoaste neajunsurile materiale si morale inerente acestei conjuncturi familiale tragice, \u00eempreuna cu fratele sau, fapt care \u00eei dezvolta o sensibilitate pentru suferinta semenilor sai. Atractia pentru teatru este \u00eennascuta \u00een el.<\/strong> <\/em><\/p>\n

\u00cenca de la frageda v\u00e2rsta de sase ani \u00eesi lasa fratiorul sa bata mingea cu ceilalti copii de seama lor, \u00een timp ce el, care descoperise o modalitate de a se urca tiptil \u00een podul teatrului de la Craiova, de a se piti si de a privi vrajit, printr-o despicatura, actorii, ascult\u00e2ndu-le peroratiile si certurile dintre ei si regizor, fara a le \u00eentelege pe de-a \u00eentregul. Nu scapa nici o miscare si din ascunzatoarea sa este fericit sa observe gesturi ale artistilor facute \u00een spatele regizorului, pentru ca acesta sa nu le vada. Doar el le vedea si era m\u00e2ndru de a fi complicele lor necunoscut. \u00cencet, \u00eencet, se \u00eemprieteneste cu masinistii, cu plasatoarele, cu baietii care montau decorul si devine o prezenta obisnuita a teatrului din Craiova. Nimeni nu se mai mira c\u00e2nd \u00eel vedea, un fel de copil de trupa, o parte integranta a acestuia. Aceasta a fost gradinita si prima scoala a lui Harry Eliad. La maturitate, \u00eentrebat la un interviu care a fost prima sa dragoste, a raspuns \u201eteatrul de la Craiova\u201c.
\nCopilul teatrului devenit absolvent al liceului \u201eFratii Buzesti\u201c din orasul sau natal, cum era de asteptat, se \u00eenscrie si absolva cu brio studiile la Conservatorul Cornetti. Debuteaza la v\u00e2rsta de 21 de ani \u00een piesa lui Victor Eftimiu \u201e\u00censir-te margarite\u201c, prin care se face remarcat la Teatrul din Craiova. La 26 de ani, recomandat de Toma Caragiu, este angajat la Teatrul de Stat din Ploiesti. Ca regizor, avid de teatru, traieste o perioada prolifica de regizor, pentru un debutant. Dupa plecarea lui Toma Caragiu la Bucuresti si la propunerea lui, devine directorul teatrului, p\u00e2na \u00een 1989. Realizeaza treizeci de spectacole si aduce \u00een distributia scenei ploiestiene pe marii actori bucuresteni Margareta Pogonat, Stefan Banica, Dumitru Furdui, Adela Marculescu, Roman Bulfinsky, Ion Manolescu, Elvira Godeanu, Dan Pop Martian, George Storin si Toma Caragiu. Actori pentru care respectul si stima sa sincera \u00eei transforma cu timpul \u00een prieteni apropiati. Are ocazia de a colabora cu dramaturgii Aurel Baranga, Victor Eftimiu si Paul Everac. \u00cenca de c\u00e2nd era la Ploiesti \u00eencepe colaborarea cu televiziunea si cu filmul, precum si stabilirea unor relatii intentionale. Este perioada sa de entuziasm tineresc, perioada marcata si de numeroase spectacole muzicale al caror autor este. \u00cen paralel \u00eendeplineste cu fervoare functia de conferentiar la clasa de regie a Scolii de Arte Populare Ploiesti si \u00een calitatea de pedagog foloseste experienta acumulata, \u00eencep\u00e2nd cu \u201egradinita\u201c din Craiova. Harry este constient ca relatia regizor\/actor, ca si relatia profesor\/elev impun pastrarea unei anumite distante care impun crearea unei punti compensatoare. Harry crede ca reusita crearii acestei punti dintr-o tesatura de dragoste si respect este cheia succesului regizoral. Actorii si elevii, daca nu \u00eel simt pe regizor sau profesor, ci doar stiu ca este regizor\/ profesor, nu pot progresa.
\n\u00cen decembrie 1989 este numit director al Teatrului Evreiesc de Stat din Bucuresti, teatru \u00een limba idis cu o traditie de o suta treizeci de ani, spre deosebire de milenara existenta a teatrului rom\u00e2nesc. Aceasta numire a \u00eensemnat pentru Harry Eliad o provocare, si reusita depindea de repunerea pe linia de plutire a unui teatru \u00een deriva. Schimba provincia cu capitala, dar schimba si limba sa natala cu limba idis si devine conducatorul scenei Teatrului Evreiesc al Rom\u00e2niei situata l\u00e2nga biserica Sf\u00e2ntul Nicolae Udricani si fosta manastire de maici, dat\u00e2nd de mai bine de trei sute de ani. \u00cenaintea ochilor sai vede c\u00e2teva case vechi si neglijate, \u00eentre care teatrul era o cladire de culoarea unui gri \u00eenchis, pe care era batuta o placa bilingva, rom\u00e2neste si idis, pe care scria: \u201e\u00centre anii 1941-1945 \u00een aceasta cladire a functionat Teatrul Evreiesc Baraseum, pastr\u00e2nd vie flacara culturii evreiesti\u201c. S-a instalat \u00een biroul de la etaj, \u00eencapere cu piese izolate de mobila stil, cu peretii \u00eencarcati cu afise, o vitrina cu semne traditionale evreiesti si rafturi \u00eencarcate cu un numar impresionant de volume asezate \u00eentr-o ordine obsesiva.
\nPorneste la treaba si reuseste cu sprijinul Primariei sa renoveze sediul teatrului. Se hotaraste sa egaleze valoarea teatrului idis cu extraordinara valoare a teatrului rom\u00e2nesc, deziderat pe care reuseste sa-l vada \u00eemplinit \u00een momentul \u00een care tineri actori, cuceriti de farmecul teatrului evreiesc \u00eesi \u00eensusesc cu interes si dragoste limba idis. \u00cen acest locas de cultura, \u00eentre anii 1989-2012, pe parcursul a douazeci de ani, aproape un sfert de secol, directorul Teatrului Evreiesc din Bucuresti (TES), Harry Eliad, impune cu m\u00e2ndrie si demnitate orizontului rom\u00e2nesc tripla sa identitate de om, rom\u00e2n si evreu. Ca o dovada a apartenentei la teatrul rom\u00e2nesc devine regizorul pieselor lui Caragiale. Pentru a-si dovedi ca serveste teatrul evreiesc preia repertoriul lui Avram Goldfaden si, pentru a dovedi ca este om, reia piesele lui Anton Cehov si Nikolai Gogol. Aceste trei optiuni au ca numitor comun umorul.
\n\u00cen teatrul condus de Harry Eliad au convietuit \u00eentr-o armonie perfecta repertoriul clasic si contemporan \u00een slujba culturii iudaice, rom\u00e2nesti si universale si au coabitat oameni de diferite culturi si apartenente religioase diverse. Omul se dovedeste a fi un vizionar al globalizarii reusind sa transforme TES-ul \u00eentr-o institutie de interculturalitate teatrala. \u00cen zecile de turnee efectuate \u00een strainatate este reprezentant al repertoriului \u00een limba idis, \u00een spiritul dramei si comediei muzicale evreiesti, dar teatrul sau are un pronuntat spirit folcloric national rom\u00e2nesc. Ca director al Festivalurilor Internationale de Teatru Idis din 1991 si 1996, \u00een Israel, Ucraina, Canada, TES joaca, danseaza si c\u00e2nta \u00een idis si \u00een rom\u00e2neste.
\nOrice \u00eent\u00e2lnire \u00eentre mine si Harry, la Bucuresti sau Tel-Aviv, \u00eencepea, \u00een loc de \u201ebuna ziua\u201c, cu c\u00e2ntarea refrenului \u201ePic, pic, pic se cerne iar ploaia\u201c. Acest refren apartinea primului music-hall realizat de Harry la v\u00e2rsta de saptesprezece ani, spectacol prezentat \u00een mansarda \u00een care locuia \u00een Craiova anilor 1942. Music-hall-ul avea menirea sa \u00eenveseleasca pe cei zece spectatori care traiau sub teroarea legionara a Craiovei si care abia \u00eencapeau \u00een mansarda. Refrenul principal era c\u00e2ntat de o foarte netalentata prietena a lui Harry, regretata Angelica Teodoru, amintire care ne dadea buna dispozitie de fiecare data.
\n\u00cenalta tinuta a repertoriului si a calitatii regizorale o obtine datorita colaborarii sale cu regizorii Catalina Buzoianu, Dominic Dembinsky, Grigore Gonta, Horea Popescu, Ion Cojar, Alexandru Dabija, Alexander Hausvater, Radu Afrim, Mihai Maniutiu, Iosif Satz de la Chisinau, Moshe Yassur de la New York si regizorii de la Habel Theater din Berlin. Harry Eliad a fost posesorul unei memorii remarcabile, impresionanta prin exactitatea ei. El avea darul de a simplifica lucrurile complicate si de a reda esentialul sofisticat \u00een cuvinte simple, lesne de \u00eenteles pentru oricine. Daca filosoful Andrei Marga si cardinalul Lustiger considera iudeo-crestinismul ca fiind o entitate religioasa, Harry Eliad parafrazeaza aceasta idee \u00een fraza \u201esunt o combinatie de oltean cu evreu\u201c. Fraza pe care o spune cu un z\u00e2mbet larg \u00een piesa \u201eFoc la Vacaresti\u201c.<\/p>\n

Omul Harry este preocupat de problema evreiasca si de realitatea antisemitismului \u00een tara sa natala, obsedat de \u00eentrebarea: este oare posibil sa fie considerat Mihai Eminescu xenofob, c\u00e2nd cu ocazia primelor spectacole ale teatrului evreiesc, condus de Avram Goldfaden, poetul scrie \u00een cronica sa teatrala \u201e\u00eenceputurile teatrului rom\u00e2nesc se \u00eentrepatrund cu \u00eenceputurile teatrului evreiesc, influente reciproce care au avut drept urmare… doua mari culturi teatrale\u201c?
\nTeatrul evreiesc, prin gama expresiva diversificata a stilului sau metaforic, reda autenticitatea robusta a etniei cu ajutorul umorului ei traditional utiliz\u00e2nd rafinamentul teatrului modern. Am amintit ca umorul este domeniul care realizeaza trasura de unire \u00eentre teatrul idis si teatrul rom\u00e2nesc, \u00eentre Harry Eliad si Ion Luca Caragiale. Umorul ca parte integranta a personalitatii sale se dezvaluie si prin atractia pentru textele lui Woody Allen, juc\u00e2nd \u00eempreuna cu Radu Gheorghe \u201eCum se cuceresc femeile\u201c.
\n\u201eFirul de Aur\u201c tesut de Avram Goldfaden \u00een teatrul idis a fost preluat si continuat cu stralucire \u00een spatiu si timp de catre Harry Eliad. Avram Goldfaden este cel care a pus bazele music-hall-ului idis la teatrul \u201ePomul verde\u201c din Iasi \u00een anul 1876. Utiliz\u00e2nd talentatul sau condei de jurnalist, a transformat imaginea evreului \u00een aceea a unui om simpatic, mucalit, simplu, optimist si plin de umor. Dupa moartea sa a fost considerat de urmasi drept \u201eShakespeare al idiskeitului\u201c. Profesiunea de credinta a acestui teatru, de a mentine vie, prin spectacolele sale, flacara limbii idis, este respectata si propagata de Harry Eliad. Aceasta limba nu poate sa dispara, ea \u00eesi asteapta noii vorbitori, noii spectatori, noii iubitori de idiskeit. Ea este un tezaur al mintii omenesti.
\n\u00centre marii actori ai teatrului Baraseum se numarau Sevilla Pastor, Dina K\u00f6nig, Mauriciu Sekler, Lia K\u00f6nig (astazi prima Doamna a teatrului israelian), Samuel Fischler, Tricki Abramovici, Mano Rippel si Seidy Gl\u00fcck. Astazi, la teatrul TES \u00eei mentionam pe Leonie Waldman-Eliad, Rudy Rosenfeld, Maia Morgenstern si Roxana Guttman. \u00cen repertoriu se afla piese dramatice de Shalom Aleichem, I.L. Peretz, Mandele Moher Sfarim, S. Ansky, Jacob Gordin. Dintre autorii clasici si moderni au fost interpretati Ibsen, Moli\u00e8re, Balzac, Brecht, Lessing, Feuchtwanger, D\u00fcrrenmatt si Max Frisch. Turneele \u00een Statele Unite, Canada, Israel, Germania, Austria, Rusia, Elvetia si Franta, ca si participarile la doua festivaluri internationale \u00een anii 1991 si 1996 s-au bucurat de un rasunator succes. Cu piesa muzicala \u201eAn die Musik\u201c realizeaza \u00een anul 2000 turneul de forta \u00een orasele Nancy, Avignon, Salzburg, Z\u00fcrich, Londra, Berlin, Copenhaga si Rotterdam.
\n\u201e\u00cenaintasii sai au fost credinciosi acestei limbi chiar c\u00e2nd au fost singuri, \u00een ghetouri, au r\u00e2s, au pl\u00e2ns si s-au rugat, iar noi am preluat odata cu aceasta mostenire culturala si cultul pentru limba idis\u201c, spunea Harry Eliad. Om de vaste relatii internationale, leaga prietenii cu Avi Hoffman de la Paris si Shamul Atztom-Wirzer din Tel-Aviv.<\/p>\n

\u201eProstii din Helem\u201c (de Moshe Gershensohn, \u00een regia lui Dan Tudor) si \u201eTeibele si demonul ei\u201c (de Issac Bashevis Singer, \u00een regia lui Szabo K. Istvan), jucate la festivalul de la Montreal, \u00een interpretarea lui Leonie Waldman Eliad (Janine Sutto), Geni Brenda si Marius Calugarita, au demonstrat viziunea regizorala moderna, eliberata de orice decor, baz\u00e2ndu-se numai pe jocul actorului si subtilitatea regizorala \u00eempletite cu comicul popular si toate gagurile posibile.
\nLeonie Waldman Eliad, partenera de o viata a lui Harry, ram\u00e2ne sa pastreze vie torta aprinsa a testamentului cultural lasat de sotul ei la care a avut o participare activa.
\nUn \u00eendragostit al genului muzical, adora opera, baletul, muzica clasica. Chopin si Mozart sunt compozitorii sai preferati. Asemenea \u00eenclinatii iau forma concreta la acest fiu al teatrului universal \u00een inspiratele sale versiuni \u201eScripcarul pe acoperis\u201c si \u201eCabaret\u201c. Dedicat proiectului \u201eIntegrala Salom Alehem\u201c, regizeaza spectacole transformate \u00een muzicaluri pe melodii folclorice evreiesti, cum au fost cele de mare succes \u201eV\u00e2nzatorii de haloimes\u201c si \u201eRomanul unui om de afaceri\u201c.
\nScrie numeroase articole si studii despre arta actorului si a regizorului, scrie piese de teatru, organizeaza simpozioane, concerte, ateliere, lecturi si \u00eent\u00e2lniri evocatoare ale repertoriului clasic, dar si ale celui modern-contemporan. A fost prim vice-presedinte al Fundatiei Culturale \u201eAvram Goldfaden\u201c si membru \u00een Consiliul de Conducere al Federatiei Comunitatilor Evreiesti din Rom\u00e2nia. \u00cen anul 2002, Presedintele Rom\u00e2niei l-a decorat cu Ordinul Meritul Cultural \u00een Grad de Cavaler. Este premiat de UNITER; Gala Minoritatilor Teatrale si TVRI.
\nPasiunea pentru teatru \u00eensemna pentru el studiul aprofundat cu rigurozitate si seriozitate a rolului, efortul muncii fiind observat numai sub masca umorului. Harry si-a respectat totdeauna angajamentele si s-a abatut o singura data de la acest credo, atunci c\u00e2nd a \u201emintit\u201c ca va participa la urmatoarea editie a festivalului teatrelor idis de la New York, \u00een 2013.
\nDupa o suferinta ascunsa cu discretie si \u00eendurata cu mult curaj, Harry Eliad se desparte de\u00a0 teatrul rom\u00e2nesc si de teatrul idis ca un om fericit de a-si fi trait viata dialog\u00e2nd de pe scena cu semenii sai de pretutindeni.<\/p>\n

 <\/p>\n

Autorul acestui articol omagial este profesor neurolog la Universitatea Tel-Aviv. Dupa ce si-a petrecut copilaria cu Harry Eliad la Craiova, i-a ramas timp de 74 de ani, prieten, sfatuit si sfatuitor. \u00a0\u00a0\u00a0 <\/strong><\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Ramas de mic copil orfan de tata, cunoaste neajunsurile materiale si morale inerente acestei conjuncturi familiale tragice, \u00eempreuna cu fratele sau, fapt care \u00eei dezvolta o sensibilitate pentru suferinta semenilor sai. Atractia pentru teatru este \u00eennascuta \u00een el. \u00cenca de la frageda v\u00e2rsta de sase ani \u00eesi lasa fratiorul sa bata mingea cu ceilalti copii… Cite\u0219te mai mult »Harry Eliad, un copac care a murit \u00een picioare<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[8135,7126,8134],"class_list":["post-12922","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-actori-de-teatru","tag-actori-romani","tag-harry-eliad"],"views":3002,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12922","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12922"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12922\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12922"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12922"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12922"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}