{"id":12916,"date":"2012-08-23T12:51:35","date_gmt":"2012-08-23T10:51:35","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=12916"},"modified":"2012-08-23T12:52:14","modified_gmt":"2012-08-23T10:52:14","slug":"432-de-cristian-mungiu-ca-document-istoric-teme-tragice","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/432-de-cristian-mungiu-ca-document-istoric-teme-tragice\/","title":{"rendered":"\u201e4,3,2\u201c de Cristian Mungiu, ca document istoric. Teme tragice"},"content":{"rendered":"

Mult comentatul film al lui Cristian Mungiu, premiat cu Palme d\u2019Or la Cannes, reprezinta una dintre peliculele de referinta ale \u201enoului val\u201c din cinematograful romanesc (1). Initial, s-a afirmat ca \u201ePatru luni, trei saptamani si doua zile\u201c (2) face parte din ciclul \u201eAmintiri din epoca de aur\u201c. Dar, prin foarte multe elemente, aceasta pelicula este unica \u00een filmografia autorului. Prin abordarea tehnico-estetica si axiologica, prin lipsa umorului atat de prezent \u00een celelalte productii cinematografice, prin prezentarea\u00a0 dimensiunilor negative ale naturii umane, deficiente alimentate de comunism, dar si prin surprinderea unor caractere, \u201ePatru luni, trei saptamani si doua zile\u201c se situeaza, \u00een opinia noastra, \u00een afara ciclului. \u201e4,3,2\u201c banalizeaza imaginea tragediei, asa cum este aceasta \u00eenteleasa de simtul comun, si ne \u00eenfatiseaza promiscuitatea generalizata, absenta demnitatii umane (anihilarea acesteia fiind una dintre \u201ereusitele\u201c epocii) si avatarurile dorintei de a supravietui.<\/strong><\/em>
\nActiunea filmului se desfasoara, precum \u00een tragedia clasica, pe parcursul unei singure zile. Naratiunea filmica sobra, \u00een cadre \u00eenchise, aproape claustrofobe, e plasata, \u00een cea mai mare parte, \u00een orasul Iasi, \u00een 1987, asadar spre sfarsitul epocii comuniste. Gabita, o studenta de 22 de ani, ramane \u00eensarcinata. Nu avem date despre istoria acestei sarcini accidentale, deoarece, \u00een economia filmului, astfel de aspecte nu au importanta. Cum \u00een epoca ceausista \u00eentreruperea de sarcina era considerat un act ilegal si atragea rigorile legii (vezi decretul 770 din 1966) (3), Gabita se gandeste la un avort clandestin provocat prin mijloace empirice (4). Cere, \u00een acest scop, ajutorul prietenei si colegei ei de camera, Otilia.\u00a0 Personajul Otiliei este o manifestare a altruismului care merge pana la sacrificiu, al solidaritatii feminine care functiona adesea, \u00een astfel de cazuri, \u00een comunism.\u00a0 Celelalte personaje, \u00een doze diferite, sunt negative; nici macar Gabita, aparenta victima, nu depaseste limitele umanitatii care este afectata de presiunea sistemului. Ultima scena a filmului ne edifica \u00een acest sens. Victima este Otilia, tanara care se umileste, care pierde, care se lasa violata pentru ca aceasta a fost plata \u00een natura ceruta de \u201efelcerul\u201c Bebe pentru a-i \u00eentrerupe sacrina Gabitei; cea taumatrizata a fost Otilia, cea care a riscat, cea care s-a lasat posedata de felcerul sinistru.
\nDe fapt, fimul insista pe episodul avortului provocat, un episod dificil, deoarece acesta presupune si violarea Otiliei, dar si prim-planul fetusului avortat, imagine care tulbura, desi prosopul \u00een care este \u00eenvelit acesta era pufos si alb. Pentru Otilia, trauma nu a \u00eencetat odata cu expulzarea fetusului, caci acesta trebuie abandonat \u00eentr-un loc cat mai \u00eendepartat de scena provocarii avortului. Pentru a scapa de cadavrul nenascutului, Otilia face o cursa \u00eenfricosatoare prin cartiere periferice, aflate \u00een \u00eentuneric, cu oameni fantomatici si aparent amenintatori. Fetusul va fi, cu mari emotii, aruncat \u00een toboganul unui bloc. Dar pe Otilia nu o \u00eengrozeste doar situatia \u00een care e pusa din cauza episodului avortului, ci si efectele neasteptate pe care istoria fetusului le-a avut asupra propriei existente; \u00eesi \u201eredescopera\u201c iubitul conformist, las, iar acasa la acesta cunoaste un cerc de intelectuali care sarbatoreau \u201eo onomastica\u201c. Acest \u201echef\u201c conformist demonstreza autosuficienta gazdelor si a invitatilor, parveniti care \u00eesi expun biblioteca \u00een sufragerie, \u00een spatele mesei festive, opulenta fiind, astfel, \u201eregizata\u201c meschin. Tablourile din holul apartamentului de bloc si din sufragerie sunt reproduceri ieftine, cu rame kitsch. Desigur, axul acestei lumi alienate sunt felcerul pradator Bebe, un caracter atroce, dar si receptionera de la hotel, o femeie apatica si lipsita de bunavointa si profesionalism, alaturi de militienii care \u201e\u00eesi omoara timpul\u201c cu o cafea si o tigar\u00e3 scumpa, la o vorba cu receptionerii. Uniforma lor de un albastru jandarm, precum si \u201eDacia\u201c cea rosie a lui Bebe sunt singurele pete de culoare mai \u00eendraznete. Cand mi-am propus acest film pentru analiza, \u00eel regandeam ca pe o naratiune filmica centrata pe istoria unui avort. Dupa ce am revazut \u00eensa filmul, am realizat ca tema avortului este, mai degraba, pentru Mungiu, un prilej pentru a dezvolta o retea mai larga de finalitati analitice, de caractere, de comportamente de gen (barbatii sunt pr\u00e3datori sau lasi, zelosi, iar femeile, victime care supravietuiesc, \u201ese descurca\u201c, deoarece sunt solidare).
\n\u00cen timp ce coloana sonora este golita de muzica, fiind sustinuta de zgomotele mediilor filmate, sunete care contribuie la construirea atmosferei de thriller, coloristica palida, lumina cetoasa si \u00eentunericul diluat de umbre singuratice si aparent primejdioase constuiesc imaginea unei lumi crepusculare. Doar ultimele secvente ale filmului sunt completate, aparent deconstructiv, de muzica perioadei, o muzica romanticoida care falsifica si sterge perceptia dramatica a episodelor anterioare din naratiunea filmica.
\nProblematica avortului ilegal, politica P.C.R. fata de \u00eentreruperea de sarcina, politica cu finalitati demografice si ideologice, a mai fost dezvoltata si \u00een alte pelicule, din epoca sau recente. Ne gandim la filmul artistic \u201eIlustrate cu flori de camp\u201c (1974, Andrei Blaier) si la documentarul \u201eNascuti la comanda. Decreteii\u201c (2005, Florin Iepan). Daca \u00een lungmetrajul lui Blaier, \u00een jurul unui episod asemanator, dar \u00eencheiat tragic, se construiesc personaje burlesti, documentarul lui Florin Iepan prezinta dimensiunile politicii demografice, traumele individuale, perceptia colectiva fat\u00e3 de aceasta maniera de suprimare a vointei individului si de scadere a nivelului de trai \u00een anii ’70-’80.
\nPentru cel care a trait \u00een realitatea comunista, filmul obliga la reamintire, cu atat mai mult cu cat, conform marturisirilor regizorului, \u201epovestea\u201c peliculei a fost inspirata de un episod petrecut \u00een epoca. Pe de alta parte, tocmai prin faptul ca nu este tezist, filmul are o profunda semnificatie morala. Pentru generatiile care nu au cunoscut \u00een profunzime anii ceausismului, anumite detalii discrete (studentul arab care traficheaza marfa de prima necesitate, bisnitarul, cozile tacute, cainii maidanezi, spatiile de joaca improvizate printre blocuri, peisajele urbane apasatoare, oamenii ca niste umbre), care vorbesc despre penuria de produse de larg consum, despre politica de austeritate, sunt indicii cu caracter istoric si\/ sau indicii care ofera piste pentru cinefil \u2013 uneori adevarate, \u00eensa alteori false.
\nUnul dintre personajele principale este Gabita, studenta de 22 de ani, \u201einocenta\u201c si iresponsabila. Aparatul de filmat nu o place \u00eensa; de fapt, nu o vedem cu adevarat; regizorul prefera, cand este vorba de acest personaj, filmarea profilului, a semiprofilului, cel mult folosirea planului\u00a0 mediu. Desi, la \u00eenceputul naratiunii, Gabita pare depresiva si devitalizata, dupa avort nu pare afectata de remuscari, desi o transformase pe Otilia \u00een victima, o manipulase si curmase viata fatului ei; \u00een maniera autista si egolatra, Gabi este concentrata doar pe propria ei poveste. Este cea care \u00eesi revine usor din socul situatiei periculoase prin care a trecut, \u00een timp ce Otilia refuza sa vorbeasca despre episod, deoarece acesta o traumatizeaza, fiind, pentru ea, sinonim cu violul, cu descoperirea oportunismului, a falsitatii si stupizeniei familiei \u00een care dorea sa intre, si cu egoismul si conformismul propriului iubit (sunt interesante, \u00een acest sens, analizele critice complementare ale peliculei semnate de Alex Leo Serban, Iulia Blaga, Carmen Mezincescu, Florin Lazarescu, Ovidiu Simonca, Andrei Gorzo, Mirel Banica, Cristian Tudor Popescu, Mihai Fulger etc,\u00a0 pe agenda.liternet.ro\/cronici\/4luni3saptamanisi2zile.html).
\nExista, \u00een film, cateva scene relevante cu referire la trairile Otiliei:\u00a0 fata devastata de disperare si sila, chipul Otiliei ce se reflecta si se regaseste \u00een oglinda din baia hotelului sau \u00een cea din apartamentul parintilor \u201elogodnicului\u201c ei; de altfel, aparatul este absorbit, determinat de miscarile Otliei, o priveste din toate unghiurile, o filmeaza cand alearga, alearga odata cu ea. O construieste din miscarile, oglindirile, tacerile ei; aceasta constructie demonstreaza si evolutia procesului de maturizare. Poate. Astfel, intuim ca, \u00een viitor, Otilia se va desparti de prietena si chiar de iubit.
\nUltimele secvente sunt edificatoare. Spre surpriza Otiliei, G\u00e3bita a coborat la restaurantul hotelului \u00een care i s-a provocat avortul, la scurt timp dupa expulzarea fetusului, si a \u00eenceput sa cerceteze meniul, desi Otila credea ca prietena sa zace sleita de puteri si depresiva \u00een camera de hotel. \u00cen acel restaurant se desfasoara o nunta tipica, cu muzica autohtona languroasa, cu exces de alimente si bautura, cu clasica bataie \u00eentre invitatii beti. Cele doua tinere vor beneficia de resturile de la nunta, de un platou cu carnuri, o oferta neasteptata pentru epoca austeritatii. \u00cen timp ce Gabita, impenetrabila, se pregateste sa manance, Otilia cere doar o apa minerala si \u00eesi priveste colega ca si cand atunci ar fi descoperit-o cu adevarat. Astfel, realizam, \u00een fine, ca trauma o traieste doar Otilia; figura ei descompusa si dezvaluita de prim-planuri, dar mai ales de ultima privire\u00a0 \u00eendreptata spre camera, pare \u00eenghitita de valul de promiscuitate, de iresponsabilitate, de crepusculul unei umanitati care accepta conventiile totalitarismului.<\/p>\n

 <\/p>\n

NOTE:<\/strong>
\n1. Filmul \u201e4,3,2\u201c, pelicula minimalista specifica asa-zisului \u201eneorealism romanesc\u201c, considerat o capodopera a celei de-a saptea arte, este, poate, si cel mai premiat film romanesc din istorie\u00a0 (Premiul pentru Cel mai bun film la Festivalul de la Stockholm, Palme d\u2019Or la Cannes, Marele Premiu Fipresci, Premiul Ministerului Francez al Educatiei Nationale, 2007; Cel mai bun film strain, din partea Asociatiei Criticilor de Film din Los Angeles, 2007; Cel mai bun film strain, din partea Asociatiei Criticilor de Film din Toronto, 2007; Cel mai bun film strain din partea BBC Four World Cinema, 2009; Cel mai bun film european, \u00een cadrul celei de-a XXIII-a gale a Premiilor Goya de la Madrid, 2009 etc).
\n2. Le multumesc doamnei prof. dr. Mirela Murgescu, precum si tanarului meu colaborator Radu Ciprian Serban pentru contributia lor la realizarea acestei analize; doamnei Mirela Murgescu, pentru faptul ca mi-a propus sa abordez filmul si ca document cu o doza mare de istoricitate, iar lui Radu Ciprian Serban, deoarece mi-a sugerat sa insist, \u00een analiza, pe aspectele legate de degradarea relatiilor interumane \u00een epoca; \u00een film, episodul avortului a fost \u201edeclicul\u201c care a provocat prezentarea unor tipologii si comportamente umane. Acest material este nucleul unui studiu mai amplu.
\n3. Decretul 770\/1966 pentru reglementarea \u00eentreruperii sarcinii a fost publicat \u00een\u00a0 \u201eBuletinul Oficial\u201c al RSR, nr. 60, 1966; pronatalismul regimului ceausist a fost accentuat prin Decretul 411\/1985.
\n4. Din perspectiva istoriei epocii ceausiste, filmul este oarecum \u201easeptic\u201c. Legislatia antiavort, \u00een acea perioada, a \u00eensemnat mii de decese, tragedii anonime si camuflate, relatii interumane alterate de frica, suspiciune si amoralitate (vezi statisticile si analiza sistemului totalitar al pronatalismului ceausist \u00een Gail Kligman, \u201ePolitica duplicitatii. Controlul reproducerii \u00een Romania lui Ceausescu\u201c, traducere de Marilena Dumitrescu, Editura Humanitas, Bucuresti, 2000; Lavinia Betea, \u201eMentalitati si remanente comuniste\u201c, Editura Nemira, Bucuresti, 2005; \u201eRaportul Final. Comisia Prezidentiala pentru analiza dictaturii comuniste din Romania\u201c, Editura Humanitas, Bucuresti, 2007, pp. 510-525; Sorin Bulboaca, \u201eIntroducere \u00een demografie\u201c, ed. a II-a, \u201eVasile Goldis\u201c University Press, Arad, 2010, pp. 43-46). Ca martor al epocii, am cunoscut episoade care, prin atrocitate si caracter macabru, au depasit povestea din \u201e4,3,2\u201c.<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Mult comentatul film al lui Cristian Mungiu, premiat cu Palme d\u2019Or la Cannes, reprezinta una dintre peliculele de referinta ale \u201enoului val\u201c din cinematograful romanesc (1). Initial, s-a afirmat ca \u201ePatru luni, trei saptamani si doua zile\u201c (2) face parte din ciclul \u201eAmintiri din epoca de aur\u201c. Dar, prin foarte multe elemente, aceasta pelicula este… Cite\u0219te mai mult »\u201e4,3,2\u201c de Cristian Mungiu, ca document istoric. Teme tragice<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[8130,8132,8131],"class_list":["post-12916","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-8130","tag-2-de-cristian-mungiu","tag-8131"],"views":3355,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12916","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12916"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12916\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12916"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12916"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12916"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}