{"id":12911,"date":"2012-08-23T12:49:01","date_gmt":"2012-08-23T10:49:01","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=12911"},"modified":"2012-08-23T12:49:59","modified_gmt":"2012-08-23T10:49:59","slug":"realitate-televiziune-adevar","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/realitate-televiziune-adevar\/","title":{"rendered":"Realitate, televiziune, adevar"},"content":{"rendered":"

Ray Loriga, Cazuti din cer,<\/em> traducere de Florin Galis, Bucuresti, Editura Curtea Veche, 2010<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

Nascut \u00een 1967, la Madrid, privit, \u00eenca de la debutul cu romanul \u201eLo peor de todo\u201c (1992), drept reprezentantul prin excelenta al unei noi generatii de scriitori spanioli si afirmat, apoi, si \u00een calitate de regizor ori de scenarist (realizeaza, \u00eempreuna cu Pedro Almod\u00f3var, filmul \u201eCarne tr\u00e9mula\u201c si \u00eesi adapteaza el \u00eensusi pentru marele ecran unele dintre scrieri), Ray Loriga este autorul c\u00e2torva romane care socheaza conventiile sociale (si de lectura!) ale deceniilor trecute, iar acest fapt este evident de la \u201eHeroes\u201c (1993), \u201eD\u00edas extra\u00f1os\u201c (1994) si p\u00e2na la \u201eTokio ya no nos quiere\u201c (1999). T\u00e2narul scriitor este considerat, tocmai de aceea, nu doar unul dintre cei mai cititi autori contemporani din Spania, ci si \u201eun adevarat star rock al literaturii europene\u201c sau chiar purtatorul de cuv\u00e2nt al unei \u00eentregi noi generatii.<\/strong> <\/em>
\nRomanul sau \u201eCazuti din cer\u201c (\u201eCa\u00eddos del cielo\u201c), publicat \u00een anul 1995, ajunge rapid la o imensa celebritate, cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t, \u00een scurta vreme (1997), acesta este ecranizat, iar pelicula, intitulata \u201eLa pistola de mi hermano\u201c, e regizata de \u00eensusi Loriga. At\u00e2t cartea, c\u00e2t si filmul accentueaza preocuparile esentiale ale autorului, si anume evidentierea destinului crud al fiintei umane \u00een mijlocul unei societati de consum preocupate exclusiv de interesele financiare si (mai cu seama!) \u00eentotdeauna gata sa creada tot ceea ce televiziunile \u2013 gata mereu sa transmita \u00een direct \u2013 prezinta drept adevar. Existenta omeneasca tinde sa se transforme, astfel, \u00eentr-un spectacol pentru uzul celorlalti, al telespectatorilor si al cititorilor tabloidelor, iar viata \u00eensasi devine, cumva, mediata, veridicitatea sa fiind data, \u00een aparenta, de trairea indirecta, de fascinatia oamenilor pentru imagini si reprezentari jurnalistice. Pelicula din 1997 urmeaza, \u00een principiu, textul cartii, de aceea romanul lui Ray Loriga a si fost comparat de unii exegeti cu o veritabila adaptare (translatie la nivelul literaturii) a unui excelent road-movie… Protagonistii sunt doi frati adolescenti, ale caror nume ne ram\u00e2n necunoscute. Fratele mai mare are un pistol cu care ucide un agent de paza de la un magazin, iar apoi fuge de la locul faptei, fur\u00e2nd o masina din parcarea aflata \u00een apropiere, constat\u00e2nd abia apoi ca, pe bancheta din spate, se afla fiica proprietarului masinii \u2013 pe care o sechestreaza si \u00eempreuna cu care fuge vreme de trei zile de autoritati, \u00eencerc\u00e2nd sa scape de consecintele faptelor sale, de urmaritori, de teama de el \u00eensusi, de ipocrizia generala. \u00cen cele din urma, politia \u00eel \u00eempusca pe adolescentul rebel pe plaja unde acesta se adapostise, fata ajunge din nou la familia ei, iar fratele mai mic \u00eencearca, dupa ce toate aceste \u00eent\u00e2mplari se petrec, sa \u00eenteleaga sensul lor \u2013 si sa-si cunoasca, astfel, pentru prima data fratele. De ce nu, si pe el \u00eensusi…
\nDesigur, subiectul rezumat astfel distruge \u00een mare masura farmecul cartii si \u00eei anuleaza forta expresiva. Dar, cu siguranta, e clar unul dintre modelele la care Ray Loriga s-a raportat, si anume romanul \u201ePe drum\u201c al lui Jack Kerouac, \u201eCazuti din cer\u201c av\u00e2nd chiar un epigraf preluat din maestrul recunoscut ca atare al Generatiei Beat: \u201ePrefer sa fiu slabanog dec\u00e2t sa fiu celebru\u201c. Numai ca, daca \u00een versiunea pentru marele ecran accentul cade, asa cum e, de altfel, de asteptat, pe reactiile, starile si sentimentele fratelui mai mare si, implicit, pe un tip specific de cunoastere centrata pe demersul propriu al subiectului implicat, care se confrunta cu o anumita realitate, \u00een roman cititorul ia act de toate \u00eent\u00e2mplarile prin intermediul fratelui mai mic, cel care devine vocea narativa a textului si din perspectiva caruia sunt analizate toate tragicele evenimente. \u00cen paranteza fie spus, acesta a fost motivul pentru care unii interpretau cele doua creatii, \u201eCa\u00eddos del cielo\u201c si \u201eLa pistola de mi hermano\u201c, ca fiind independente ca produse culturale, opera cinematografica av\u00e2nd \u00een roman doar rolul unui pretext sau, cel mult, al unui punct de plecare. Caci, spre deosebire de realitatea cinematografica, unde protagonistul era implicat \u00een actiunile pe care le sav\u00e2rsea, \u00een roman fratele mai mic este cel care \u00eencearca, post factum, sa descopere si sa \u00eenteleaga p\u00e2na la capat ce a determinat actiunile at\u00e2t de violente si ce rol au avut, \u00een toate acestea, pe de o parte, societatea privita \u00een ansamblu, iar pe de alta, televiziunea, vazuta drept o coordonata esentiala a unei lumi a spectacolului (nu \u00eentotdeauna de buna calitate!) si a spectaculosului primitiv. Caci acesta e contextul \u00een care un t\u00e2nar \u00eencearca sa se \u00eenteleaga pe sine si, fara sa reuseasca \u00een mijlocul unui univers preocupat doar de aparente, ajunge sa ucida si sa doreasca, apoi, de-a dreptul sa evadeze din lumea \u00een care simtea ca nu mai e capabil sa traiasca. Dincolo de \u00eencercarea unor critici de a condamna atitudinea adolescentului rebel, pe temeiul ca acesta nu ar fi dec\u00e2t un criminal si un delincvent incorigibil \u2013 exegetii de felul acesta pierz\u00e2nd din vedere ca avem de-a face cu un text literar, iar nu cu o relatare din pagina de omoruri a vreunei publicatii obscure \u2013, acesta ram\u00e2ne un personaj literar care tinde sa scape analizelor schematice, c\u00e2ta vreme, desi ajunge sa ucida, protagonistul lui Ray Loriga nu e lipsit de umanitate, e fascinat de natura si \u00eendragostit de mare, are nevoie de afectiune si nutreste idealuri care sunt, \u00een fond, ale oricarui adolescent… Si-atunci de ce se pierde pe si de sine, de ce se \u00eenstraineaza de societate \u00eentr-o asemenea masura, \u00eenc\u00e2t sa comita faptele pe care le comite? Cititorii cartii lui Loriga pot \u00eencerca (trebuie sa \u00eencerce) sa gaseasca un raspuns la aceasta \u00eentrebare si la multe altele, la capatul lecturii acestui text.
\n\u00censa demersul scriitorului se \u00eendreapta si spre alte coordonate, el \u00eencerc\u00e2nd sa clarifice de ce fratele mai mic \u00eesi doreste at\u00e2t de mult sa restabileasca \u2013 macar pentru sine \u2013 adevarul cu privire la actiunile care i-au \u00eendoliat familia. Astfel, caut\u00e2nd putinii martori care vor sa-i raspunda sau care accepta sa-i vorbeasca, recitind relatarile din presa si recompun\u00e2nd din memorie ultimele zile pe care le petrecuse alaturi de fratele sau, el va ajunge sa abordeze una dintre preocuparile de seama ale specialistilor zilelor noastre \u00een teoria comunicarii: si anume, sa evalueze cu luciditate diferentele imense \u00eentre ceea ce este adevarat si ceea ce doar e clamat astfel. \u00cen fond, nimic altceva dec\u00e2t sa stabileasca linia de demarcatie \u00eentre o imagine privilegiata (impusa de mijloacele de informare \u00een masa) si adevar, \u00eentre iluzie si realitate, \u00eentre veridicitate si fictiunea creata pentru a satisface setea de senzational a unui public prea ocupat sau prea obosit pentru a mai si reflecta asupra reportajelor televizate servite mereu drept \u201eadevar-adevarat\u201c al faptelor… Critica facuta societatii e, implicit, la fel de dura, caci, desi nu \u00eencearca sa descopere vinovatii, si cu at\u00e2t mai putin tapii ispasitori ai tragicelor \u00eent\u00e2mplari, fratele mai mic reuseste sa smulga mastile care nici macar nu sunt \u00eentotdeauna extrem de frumoase de pe chipul actorilor sociali mereu la ordinea zilei… Vocea narativa din \u201eCazuti din cer\u201c intuieste si rosteste, finalmente, un dureros si necrutator rechizitoriu adresat tuturor celor din jur, caci pericolul caruia un adolescent rebel si derutat nu a mai stiut cum sa-i faca fata a fost acela al anularii cunoasterii reale si al adoptarii punctului de vedere al celorlalti, pe temeiul ca, daca lumea spune ceva, atunci \u00eenseamna ca acel ceva trebuie sa fie si adevarat. De aici tensiunile care, la un moment dat, \u00eel afecteaza at\u00e2t de tare, \u00eenc\u00e2t ajunge sa comita violentele de care nimeni nu l-ar fi crezut \u00een stare. Societatea spectacolului televizat functioneaza, \u00eensa, si dupa moartea vinovatului \u2013 caruia i se neaga din capul locului orice prezumtie de nevinovatie. Astfel, pentru a se realiza interviurile (si ele transmise tot \u00een direct) cu familia sa, mama trebuie sa poarte anumite haine, fratelui mai mic i se cere sa joace un anumit rol fara a se abate de la regulile impuse, ba p\u00e2na si vechile fotografii de familie sunt trucate \u2013 sau, dupa caz, modificate: poza facuta cu ani \u00een urma copiilor de bunica lor e \u00een asa fel \u201eprocesata\u201c de specialistii \u00een comunicare si imagine, \u00eenc\u00e2t pe ecran se va vedea doar o parte din ea, adica doar aceea \u00een care apare \u201ecriminalul\u201c, fratele mai mic fiind exclus, pentru ca, \u00een acest fel, publicul telespectator sa-l perceapa pe \u201esubiect\u201c ca pe un monstru, incapabil (ori chiar nedemn) de a fi asezat alaturi de o alta fiinta umana: \u201eAu aratat poza lui la televizor. Era o fotografie \u00een care eram am\u00e2ndoi. La televizor nu apaream eu. Aparea doar el. Ma scosesera din poza\u201c.
\nTeleviziunea este, practic, demascata \u00een acest fel si acuzata a fi reprezentanta prin excelenta a falsificarii adevarului \u00een functie de necesitati, singurul zeu \u00een fata caruia realizatorii de emisiuni \u00een direct se mai \u00eenchina \u00een zilele noastre fiind, desigur, rating-ul… Reporterii \u00eencearca sa impuna, pe sticla, un singur adevar: nu cel al perceptiei lor, ci acela menit a le mari, eventual, salariile sau a prinde \u00een mreje mai multi spectatori indusi \u00een eroare de viata care, din ce \u00een ce mai des, \u201ebate filmul\u201c. Comunicarea \u00een direct este, practic, mereu luata drept adevar, dar acesta, transmis prin intermediul unor imagini trunchiate (atunci c\u00e2nd nu sunt trucate cu totul!) se dovedeste, daca e privit cu un pic mai multa atentie, a nu fi altceva dec\u00e2t minciuna grosolana. Caci \u201eteribilul criminal\u201c, asa cum i se spune, \u201emonstrul adolescent\u201c, nu e nici homosexual, nici hot, nici violator, nici autist \u2013 toate atributele acestea apar\u00e2nd, \u00een anumite momente ale transmisiunilor televizate, drept adevaruri menite a ajuta publicul sa-l cunoasca si, desigur, sa se fereasca de el. Numai ca fratele mai mic, \u00een ciuda aparentei sale lipse de experienta, e singurul capabil sa vorbeasca despre asasinatele comise ca despre niste fapte complexe si care marcheaza o serie de conflicte si tensiuni determinate de \u00eensusi mecanismul social si de modul \u00een care opinia publica ajunge sa actioneze uneori tocmai \u00eempotriva celui aflat \u00een dificultate, chiar si atunci c\u00e2nd se clameaza ca i se vrea doar binele \u2013 poate mai ales atunci. Televiziunea este, fara \u00eendoiala, atotputernica \u00een epoca prezenta, ea cunoaste realitatea si toate mecanismele sale chiar \u00eenainte ca acestea sa se manifeste \u00een vreun fel si creeaza, \u00een goana dupa senzational, propriul adevar, cel mai adesea aflat la foarte mare distanta de acela al faptelor. Realitatea oferita ca atare publicului captiv \u00een fata micilor ecrane nu are legatura cu conceptul de adevar, \u00eensa acesta e, desigur, doar un amanunt pe care oamenii \u00eel ignora cel mai adesea, fiind mai comod sa nu meditezi la ceea ce te pune prea mult pe g\u00e2nduri.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Ray Loriga, Cazuti din cer, traducere de Florin Galis, Bucuresti, Editura Curtea Veche, 2010   Nascut \u00een 1967, la Madrid, privit, \u00eenca de la debutul cu romanul \u201eLo peor de todo\u201c (1992), drept reprezentantul prin excelenta al unei noi generatii de scriitori spanioli si afirmat, apoi, si \u00een calitate de regizor ori de scenarist (realizeaza,… Cite\u0219te mai mult »Realitate, televiziune, adevar<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8129,8128],"class_list":["post-12911","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-cazuti-din-cer","tag-ray-loriga"],"views":1760,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12911","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12911"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12911\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12911"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12911"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12911"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}