Scriitorul Horia G\u00e2rbea, cu o privire inteligenta, ager viezureasca, sechestreaza, iata, \u00eentreg mapamondul literar Gutenberg, cu toate continentele lui prozastice, dramatice, eseistice, critice, publicistice, dar se insinueaza cu cerbicie si \u00een universul online, pe blogul propriu, si nu numai. Cu reusite remarcabile si remarcate \u00een toate domeniile.
\nPrintre numeroasele volume de teatru, proza, eseu, critica literara, publicistica face loc si c\u00e2torva de poezie: \u201eText biografic\u201c ( 1996), \u201eProba cu martori\u201c (1996), \u201eCresterea iguanelor de casa\u201c (2003), \u201ePantera sus, pe clavecin\u201c (2011) si cel mai recent: \u201eTrecutul e o sarbatoare\u201c (Editura Tracus Arte, 2012), care face obiectul acestor \u00eensemnari. \u00cen doua compartimente \u00eesi fragmenteaza el cartea aceasta: \u201ecum se anunta victoria\u201c si \u201eamintiri din \u00eenchisoare\u201c, evit\u00e2nd majusculele si la ortografierea integrala a poemelor. Critica apreciaza acest aspect grafic drept semn de exhibare a modestiei.
\nTrecutul este teritoriul lui Cronos cel mai real si mai stabil, \u00een raport cu respirarea infima a prezentului si cu incertitudinea viitorului imaginar. \u00cen naratiunile sale, aterizate \u00een spatiul liric, \u00een notatiile fruste ale unor \u00eent\u00e2mplari existentiale, comune sau mai putin, care reverbereaza \u00een cadre naturale, trecutul nostalgic, de sarbatoare, \u00eei provoaca oximoronic o liniste spaimoasa: \u201eau trecut douasprezece clipe\/ si totul e \u00een sf\u00eersit\/ adevarat linistit \u00eenspaim\u00eentator\u201c (\u201eau mai trecut\u201c). Privirile \u00eentoarse spre \u00eenapoi \u00eensumeaza regrete insuportabile cu privire la implacabila trecere: \u201e vom fi prea batr\u00eeni\/ sau vom vrea\/ sa fim uitati\/ la marile ceremonii\u201c (Idem). Stampele lui Horia G\u00e2rbea au o aureola paseista, prinsa la reverul trecutului eroic, mai mult sau mai putin glorios. Memorialul liric este populat cu figuri episodice din arealul existential al poetului care le urmareste evolutia contrastanta: t\u00e2mplarul, groparul, popa sunt supusi decrepitudinii, abia duc\u00e2nd paharul la gura, \u00een timp ce Vasile cr\u00e2smarul pare sa se \u00eemputerniceasca \u00een chip legendar; slab cum era a pus carne pe el si \u00eenv\u00e2rte butoaiele ca la circ si cu un bob\u00e2rnac \u00eel da \u00een nas pe vreun betiv, \u201epe gropar si pe t\u00eemplar\/ c\u00eend \u00eei da cu capul de masa\/ se aude de la pod iar\/ pe sarmanul popa \u00eel ia de guler\/ si-i repede paharul pe g\u00eet\u201c (\u201etrecutul \u2013 o sarbatoare\u201c).\u00a0 Se desprinde de aici abilitatea de dramaturg a poetului, reusind sa creeze imagini vizuale pregnante.
\nCotat ca reprezentant vizibil al promotiei nouazeciste, Horia G\u00e2rbea nu ignora definitiv latura textualista a \u00eenaintasilor optzecisti, chiar daca o defineste ironic ca pe o infirmitate: \u201e asemenea infirmitate\/ pe care unii\/ o numesc postmordenism\/ este de neocolit\/ nu poti scapa de ea\/ cum nu poti scapa de moarte\u201c (\u201einfirmitate\u201c). Asum\u00e2ndu-si-o \u00eensa ludic, aceasta \u00eei procura insinuarea imaginara \u00een proximitatea unor nume sonore ale literaturii rom\u00e2ne si universale: Nichita Stanescu, Franz Kafka, Virgil Mazilescu, Cristian Popescu, pe care-i introduce \u00een textura sa poetica prin c\u00e2teva trasaturi esentiale apartinatoare: g\u00e2ndul \u00een preajma femeilor este coplesit de ce a scris Stanescu despre femei; plimbatul prin Praga \u00eel aduce \u00een prim-plan pe Kafka, prin z\u00e2mbetul lui obosit, \u201epictat pe tricourile v\u00eendute \u00een strada\u201c, dar si pe Mazilescu \u00eel rememoreaza scriind despre copilaria scriitorului ceh de limba germana. C\u00e2nd eroul liric g\u00e2rbean trebuie sa se tunda, se iteste si Cristian Popescu, cel care \u201eintra\/ \u00een frizerie odata cu mine\/ si foarfeca din parul meu\/ \u00eei potriveste lui mustata\u201c (idem).
\nApetitul pentru poveste, pentru legenda, \u00eei faciliteaza poetului imersiunea \u00een apele trecutului, unde sondeaza evenimente obisnuite, dar si epocale. Fara sa deconspire izvorul inspiratiei din poemul care da titlul primului ciclu al volumului, se desprinde \u00eensa \u00een subsidiar faptul ca realizeaza o parodie dupa modul cum anuntase victoria mesagerul atenian, Pheidippidis, care, dupa victoria grecilor asupra persilor,\u00a0 la Marathon (490 \u00ee.Hr.), alearga 42 de kilometri p\u00e2na la Atena, ca sa anunte cu ultima suflare: \u201eNenikikamen!\u201c (\u201eAm \u00eenvins!\u201c). \u00cen poemul sau, Horia G\u00e2rbea imagineaza povestea celor sapte (numar fatidic) vestitori ai victoriei, care din varii motive se pierd pe drum: primul a calcat pe o mina, al doilea a m\u00e2ncat la un han si s-a \u00eembolnavit, al treilea a fost cucerit de femeia care nu-l mai lasa sa plece, al patrulea si-a baut mintile la o c\u00e2rciuma si a uitat de victorie, al cincilea a ratacit drumul, al saselea a \u00eencercat sa comercializeze stirea, dar n-a gasit cumparator, numai cel de-al saptelea a ajuns si a strigat: \u201eAm \u00eenvins!\u201c, dar a fost banuit ca ar fi spion. Pentru a fi crezut fara dovezi, s-a jurat: \u201ecredeti-ma ca am \u00eenvins iar daca mint\/ sa ma prefaca dumnezeu\/ \u00eentr-o bucata de st\u00eenca\u201c, iar Dumnezeu fara motiv l-a prefacut \u00eentr-o \u201est\u00eenca uriasa de piatra\/ care lumineaza noaptea p\u00eena departe\/ de parca ar fi acoperita cu foc\u201c (\u201ecum se anunta o victorie\u201c). Pare un microbasm pueril, dar transferarea finalului \u00een spatiu metafizic \u00eei confera poemului inedit si profunzime.
\nUrmele memorabile ale trecutului sunt cautate si \u00een sala tronului, unde protagonistul poemelor e chemat de cei care-si cara mortii pe umeri, aici, \u201eprintre fantome tinere\/ printre \u00eengeri tocati\u201c care-si striga \u00eenfaptuirile incerte, \u00eensa dezamagirea, dubitatia specifice poemelor acestei carti functioneaza si \u00een finalul acestui poem cu parfum suprarealist: \u201edar toate nu s\u00eent\/ dec\u00eet o padure sub bruma\/ un sir de movile albe\/ sub care poate zac\/ eroii putreziti l\u00eenga\/ marii lasi calcinati\/ un sir de musuroaie\/ care ascund\/ documentele lor amagitoare\u201c (\u201e\u00een sala tronului\u201c).
\nTonul facetios, poznas, preferat de proza si teatrul lui Horia G\u00e2rbea, transpare si \u00een poeme. Pe organul bolnav de alean, de plictis uneori, se instileaza c\u00e2te o picatura de emotie terifianta. Portretizarea eroilor lirici este realizata cu mult aplomb, prin tuse expresive, cu pensula \u00eenmuiata \u00een umor cu tenta de culoare neagra. Un avion care zboara silentios pe cerul de iunie transporta \u201e135 de schelete\u201c crispate cu degetele pe ceasca de cafea, sub privirile atente ale pilotilor si sur\u00e2sul stewardeselor cu dintii perfecti. Acesti pasageri, previzionate schelete, au parasutele pregatite sa cada spre \u201ecasele minate\u201c, spre \u201eparcelele negre si verzi\u201c. \u00cen final, intervine alunecarea poemului si mai afund, aneantizarea \u00een spatiul fantastic cu siaj dramatic: \u201epaianjenii mari intra si ies\/ prin golul orbitelor noastre\/ intra si ies\/ din capetele noastre\/ \u00een iarba\/ \u00een aerul proaspat de iunie\u201c (\u201epaianjenii din iunie\u201c).
\nPoemul dramatic \u00een proza \u201eamintiri din \u00eenchisoare\u201c, \u00een treisprezece secvente (alt numar fatidic), este o parabola a detentiei creatorului \u00een chilia sa de creative writing asimilata unei celule dintr-o \u00eenchisoare de pe o insula st\u00e2ncoasa, aluzie textualista sub\u00eenteleasa la \u201eContele de Monte Cristo\u201c, al lui Alexandre Dumas, dar si la filmul \u201eOmul cu masca de fier\u201c. Protagonistul poemului este celula de deasupra marii, o veche pulberarie sapata \u00een zidul gros al cladirii sau chiar \u00een pam\u00e2nt, str\u00e2mta \u00eenc\u00e2t sa nu permita \u00eentinderea pe jos, dotata cu o singura fereastra cu sase zabrele si un oblon, cu o singura iesire zabrelita care tine loc de usa. E dotata specific si cu cei doi sobolani \u201et\u00eempiti\u201c, care cu greu \u00eenvata c\u00e2teva litere \u00eenscrise cu carbune pe zid. E prezent si tovarasul de suferinta, un detinut de care este legat cu un lant, de m\u00e2na st\u00e2nga a lui si de dreapta aceluia care nu poate \u00eenvata sa man\u00e2nce cu st\u00e2nga. Are si c\u00e2teva avantaje celula cu pricina: are soare toata ziua, marea e minunata, pestele, vesnica m\u00e2ncare, e mereu \u201eproaspat si sanatos\u201c, aerul de mare desfunda narile. Mutatis mutandis recunoastem metaforic camera de creatie, detentie, \u00een care artistul se autoflageleaza pentru \u00eemplinirea operei. Trimiteri textualiste mai sunt si altele, precum este si cea la mielul pascal, simbol al jertfei M\u00e2ntuitorului pe Golgota: \u201enu mai e nimic acolo\/ nu mai e nimic de vazut\/ dec\u00e2t un miel alb\/ si stralucitor cu ochii lui\/ ca niste faruri verzi\/ clipind deasupra frunzisului\u201c (\u201ec\u00eeinele alfa\u201c). Sau cea la Charon, v\u00e2slasul de pe Akeron: \u201ebarca \u00eenainta\/ spre un loc unde\/ nu mai fusesem niciodata\/ o pagoda se oglindea \/ \u00een lac si m-am bucurat\/ ca nu stiu limba\/ v\u00eeslasului si nu pot\/ sa-l \u00eentreb unde mergem\u201c (\u201epe lac\u201c). Poetul e atent la exprimarea poetica de fond, dar si la cea formala, fara a putea fi banuit de calofilie.
\nDesi folosite cu masura, figurile de stil (preferata, comparatia) nu lipsesc, accentu\u00e2nd valoarea expresivitatii poemelor: groparul sapa \u201eca un excavator\u201c; popa \u00eenv\u00e2rte cadelnita \u201eca pe ciocanul de la stadion\u201c; \u201e ma bucur\/ de paralizia mea reflexiva\/ ca un olog \u00eempins cu caruciorul lui Franz Kafka\u201c; st\u00e2nca \u00een care a fost prefacut vestitorul victoriei \u201elumineaza noaptea p\u00eena departe\/ parca ar fi acoperita cu foc\u201c; martorii din sala tronului nu sunt dec\u00e2t \u201eo padure sub bruma\/ un sir de movile albe\/ sub care poate zac\/ eroii putreziti, l\u00eenga\/ marii lasi calcinati\/ un sir de musuroaie\u201c; rochia e neagra \u201eca spinarea unui delfin\u201c; Olimpul \u2013 \u201eo creasta orgolioasa\/ sub zapezi\u201c; o stea e stralucitoare \u201eca un ghetar\/ ca ochiul unui zeu\u201c; podeaua celulei \u201eca un fel de lighean aplecat\u201c din ciment, ca sa se poata scurge din el nevoile detinutilor sau \u201eca o cabina de umblatoare\u201c; celula iese din turn \u201eca un fel de buba pe v\u00eerful unui deget\u201c s.a.m.d. Segmente de arta poetica revelatoare.
\n\u201eTrecutul e o sarbatoare\u201c este cea mai buna carte de versuri a lui Horia G\u00e2rbea, constatare a criticii literare, cea care a primit-o cu sensibila amabilitate. Iata c\u00e2teva concluzii excerptate din cronicile cartii: \u201ePrecum apele \u00eenselatoare, poemele lui Horia G\u00e2rbea sunt pline de surprize \u00een aceasta confruntare dintre exprimare si exprimat\u201c (Dan Cristea); \u201eReaducerea la viata a trecutului echivaleaza si favorizeaza trairea prin procura a emotiilor si simultan echilibreaza disperarea, uitarea, caderea.\u201c (Daniela Firescu); \u201e\u00abTrecutul e o sarbatoare\u00bb contine o poezie fermecatoare prin simplitatea stilistica, printr-o asumare tandra a trecutului livresc si printr-o (\u00een ciuda unor teme mai sumbre) discreta luminozitate\u201c (Gabriela Gheorghisor); \u201eDestinul, hazardul, istoria sunt hartuite de poemele lui Horia G\u00e2rbea \u00eentr-un spectacol grav-mucalit, cu incitante culise\u201c (Irina Petras): \u201eTrecutul poate fi, asadar, \u00abo sarbatoare\u00bb doar \u00een masura \u00een care cheama la reconstructii evocatoare, la \u00eenscenari fanteziste, la unicul ceremonial al unei imaginatii care \u00eensa nu se dovedeste mai deloc compensatoare\u201c (Ion Pop). And last but not least, Nicolae Manolescu, proteguitorul cartii, noteaz\u00e3 pe coperta a IV-a: \u201eTrecutul e o sarbatoare cuprinde tot ce Horia G\u00e2rbea a scris mai bun \u00een poezie. (…) Inteligentei, uneori sclipitoare, a eseurilor sau originalitatii teatrului, \u00abTrecutul e o sarbatoare\u00bb le adauga o poezie nu lipsita de o anumita profunzime si bine ascutita verbal\u201c. Ce mai poate fi spus?<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Scriitorul Horia G\u00e2rbea, cu o privire inteligenta, ager viezureasca, sechestreaza, iata, \u00eentreg mapamondul literar Gutenberg, cu toate continentele lui prozastice, dramatice, eseistice, critice, publicistice, dar se insinueaza cu cerbicie si \u00een universul online, pe blogul propriu, si nu numai. Cu reusite remarcabile si remarcate \u00een toate domeniile. Printre numeroasele volume de teatru, proza, eseu, critica… Cite\u0219te mai mult »Celula de deasupra marii<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8127],"class_list":["post-12908","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-scriitorul-horia-garbea"],"views":2489,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12908","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12908"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12908\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12908"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12908"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12908"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}