CONSTANTIN COROIU<\/p>\n
\u201eScriitori contemporani din Vrancea\u201c este titlul unui volum de interviuri semnat de Culita Ioan Usurelu si aparut, cu sprijinul Primariei orasului Panciu, la Editura Ateneul Scriitorilor din Bacau. Cuprinde 60 de convorbiri cu tot at\u00e2tia oameni ai scrisului care traiesc \u00een Vrancea sau \u00eesi au ob\u00e2rsia \u00een tar\u00e2mul Mioritei, acea liturghie cosmica, cum o caracteriza Mircea Eliade, care \u00eel oripila pe eruditul carturar Adrian Marino \u00eentruc\u00e2t mitul ei ar fi \u2013 nu-i asa?! \u2013 unul al capitularii. Dar sa trecem; la urma urmei, nu e obligatoriu ca eruditia sa fie dublata de metafizic. Ca, de altfel, nici de talent\u2026 CONSTANTIN COROIU \u201eScriitori contemporani din Vrancea\u201c este titlul unui volum de interviuri semnat de Culita Ioan Usurelu si aparut, cu sprijinul Primariei orasului Panciu, la Editura Ateneul Scriitorilor din Bacau. Cuprinde 60 de convorbiri cu tot at\u00e2tia oameni ai scrisului care traiesc \u00een Vrancea sau \u00eesi au ob\u00e2rsia \u00een tar\u00e2mul Mioritei, acea liturghie cosmica, cum… Cite\u0219te mai mult »Via]a literara in provincii<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8126],"class_list":["post-12905","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-scriitori-contemporani-din-vrancea"],"views":2027,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12905","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12905"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12905\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12905"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12905"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12905"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}
\nSunt dator sa \u00eencep prin a marturisi ceea ce i-am spus si autorului \u00een interviul pe care a avut amabilitatea sa mi-l solicite pentru aceasta carte. Detest obiceiul de a \u00eemparti literatura rom\u00e2na si, p\u00e2na la un punct, chiar viata literara pe zone, judete si provincii. Literatura rom\u00e2na este una si indivizibila. O literatura mica, \u00eei soptea discret Calinescu lui Al. Rosetti (\u201edar sa nu mai spui la nimeni!\u201c) \u00eentr-o scrisoare expediata din Iasi pe c\u00e2nd lucra febril la monumentala \u201eIstorie\u201c, \u00eensa, cum cu finete nuanta \u00eentr-un eseu Magda Ursache, nu si minora. \u00cen paranteza fie spus, dupa aproape trei sferturi de veac de la acea sentinta a lui Calinescu, care, sa recunoastem, era cel mai \u00een masura s-o pronunte, o revizuire a ei este mai mult dec\u00e2t fireasca. Oricum, o literatura unitara, de vreme ce genialului critic i se revela ca fiind cea mai clara harta a sufletului rom\u00e2nesc. O harta completa si, totodata, o legitimatie a istoriei noastre. Fac\u00e2nd aceasta precizare, nu \u00eenseamna ca nu vad \u00een demersul scriitorului si profesorului de limba si literatura rom\u00e2na Culita Ioan Usurelu unul demn de toata atentia si de toata lauda. Cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t volumul \u201eScriitori contemporani din Vrancea, prin interviuri\u201c (aceasta adaugire putea lipsi) are \u00een cuprins destule nume importante, precum, \u00een ordinea alfabetica pe care o adopta si autorul cartii, cele ale Irinei Mavrodin, Liviu Ioan Stoiciu sau Varujan Vosganian. Pe altele, nu putine, Nicolae Manolescu le-ar expedia la \u201eautori de dictionar\u201c, iar pe unele poate le-ar ignora pur si simplu. Toti cei intervievati si fiecare \u00een parte \u00eesi au \u00eensa importanta lor \u00een literatura sau macar \u00een \u00eentretinerea unui climat spiritual fecund \u00eentr-una dintre cele mai daruite provincii istorice rom\u00e2nesti. Culita Usurelu largeste sfera \u2013 si bine face \u2013 abord\u00e2ndu-i nu doar pe scriitorii mai mult sau mai putin consacrati ca atare, ci si pe autorii de alte profesii, dar care au publicat remarcabile scrieri memorialistice, ca, de pilda, pe reputatii oenologi Valeriu D. Cotea si Ion Pusca (sa nu uitam, Vrancea are cel mai mare bazin viticol al tarii, un fel de Bordeaux al Rom\u00e2niei). Unii dintre cei cu care ne \u00eent\u00e2lnim \u00een acest volum au parasit scena vietii, cea mai recenta plecare fiind a Irinei Mavrodin. Documentat, stap\u00e2nind reperele, cu o viziune de ansamblu privind fenomenul literar, Culita Ioan Usurelu este si un jurnalist cultural care formuleaza \u00eentrebari incitante si aduce \u00een dezbatere fapte, idei, evenimente, opere, teme ce intereseaza deopotriva pe cel intervievat si pe cititor. Iau la \u00eent\u00e2mplare una dintre problemele pe care o pune \u00een dialogul cu Varujan Vosganian, si anume cea a complexelor: al \u201eculturii mici\u201c, al \u201eretardarii\u201c, al \u201einferioritatii\u201c. Autorul \u201eCartii soaptelor\u201c pledeaza pentru autoevaluare lucida, profunda: \u201e\u2026nu cred ca exista culturi mari si culturi mici. Cu at\u00e2t mai mult, nu cred ca maretia unei culturi se masoara cu metrul de la S\u00e8vres, asa cum sugereaza orgolioasele comparatii din interiorul Basilicii San Pietro. Statura unei culturi nu se masoara \u00een \u00eenaltimi, ca muntii, nici \u00een suprafete, precum continentele. Maretia unei culturi se masoara \u00een profunzimi, precum f\u00e2nt\u00e2nile. O cultura mare e limpede si proaspata, precum apa f\u00e2nt\u00e2nii, bauta dintr-un chiup de piatra. Trebuie \u00eensa numai sa ai rabdare sa o gusti. Nu cred, de aceea, ca trebuie sa avem vreun complex \u00een fata nimanui. Fireste, cultura are ritmurile ei, \u00eentinderile ei peste timp si numele care o particularizeaza. Dar culturile nu pot fi comparate \u00eentre ele, \u00een acest fel. O cultura mai veche nu este superioara alteia, tot asa cum o cultura mai rasp\u00e2ndita nu poate face din asta un ascendent de valoare\u201c. Acute mi s-au parut si observatiile lui Varujan Vosganian privind cultura ca reflex al psihologiei unui popor, al mentalitatilor: \u201ePrima este cultura saraciei, marea noastra problema nu este ca suntem saraci, marea noastra problema este ca traim \u00eentr-o cultura a saraciei. Noi suntem educati sa fim saraci, simtim implacabilul ca rom\u00e2nul este blestemat sa se nasca si sa moara sarac\u2026 Saracia este pentru noi un fel de conditie umana\u201c.
\n\u00cen alta ordine de idei, aflu ca prozatorul a scris romanul \u201eCartea soaptelor\u201c, ce se bucura de un real succes pe diferite meridiane (europene si hispano-americane), la \u00eendemnul lui Nicolae Breban, care i-a fost si primul \u201erecenzor\u201c. De unde se vede, \u00eenca o data, ca marii romancieri sunt uneori mai inspirati \u00een a intui si a descoperi valoarea dec\u00e2t criticii de profesie. Ca vr\u00e2ncean, c\u00e2ndva elev al Liceului \u201eUnirea\u201c din Focsani, orasul at\u00e2tor visuri si trairi tulburi de neuitat ale adolescentei mele, am citit cu emotie aceasta evocare \u00eenfiorata de o nostalgie virila a fostului focsanean Varujan Vosganian: \u201eLa noi, \u00een Focsani, c\u00e2nd \u00eencepeau sa se scuture frunzele castanilor, dintr-o parte \u00eentr-alta a orasului, de la Strada Garii si p\u00e2na la soseaua spre Adjud si Tecuci, puteai trece calc\u00e2nd numai pe frunze. \u00centre timp, castanii au disparut. Trunchiurile castanilor retezati s-au latit sub asfalt. Fiecare strada e un fel de groapa comuna a copacilor de odinioara. Clopotul Bisericii Domnesti, dar\u00e2mata dupa cutremurul cel mare din 1977, e \u00eentors, asa cum mor clopotele, cu gura cascata catre cer. La noi, \u00een Focsani, pe vremea asta, oamenii nu mai stiu cum pasi, unii spre altii. \u00centr-un fel, oamenii stau nemiscati, precum altadata copacii. Oamenii sunt statui ale copacilor. Dintr-o parte \u00een alta, de la strada Garii p\u00e2na la bariera spre nord, orasul meu a ramas un Erechteion al vechilor castani\u201c.
\nE de apreciat \u00een mod deosebit spiritul polemic care guverneaza aceasta voluminoasa carte de interviuri cu scriitori vr\u00e2nceni contemporani. Este ceea ce o face cu at\u00e2t mai vie si mai captivanta. Interlocutorii polemizeaza, nu o data, inclusiv cu cel ce \u00eentreaba si lanseaza sam\u00e2nta de discutie si de polemica Un exemplu ilustrativ (si) \u00een aceasta privinta este interviul de douazeci de pagini, cu Liviu Ioan Stoiciu, cel mai lung dintre toate cele saizeci, dar nu mai putin substantial. Iritat de o \u00eentrebare \u00een care amfitrionul trimite la o veche opinie critica a lui Al. Piru, potrivit careia LIS ar fi un poet \u201efara \u00eendrazneala, cuminte, proiect\u00e2nd un traditionalism abia camuflat\u201c, acesta se dezlantuie: \u201eObserv ca va face si Dumneavoastra placere sa o amintiti aici, didactic, odata ce n-ati uitat-o \u2013 impresionat probabil de personalitatea \u00abprofesorului universitar\u00bb Al. Piru, care \u00eempartea la Focsani titluri cam dupa c\u00e2te damigene i se mai carau acasa (asa era legenda). Desi stiu ca Dumneavoastra sunteti revoltat de structura versurilor mele revoltat tocmai fiindca nu sunt\u2026 cuminte si\u2026 traditionalist, cum credea Al. Piru). Ma mir ca n-ati pomenit, peiorativ, de autodidacticismul meu, nu conteaza ca nu se \u00eenvata \u00een nici o universitate cum se scrie poezie originala sau ca facultatile de Litere au scos cohorte de veleitari \u00een literatura rom\u00e2na). La Focsani, Al. Piru era mereu citat \u00een 1989 cu aceasta \u00abcaracterizare\u00bb a lui (\u00eentr-o cronica la volumul \u00abO lume paralela\u00bb \u2013 nota mea, C.C.) si ajunsese sa ma amuze (era transformata \u00een judecata\u2026 politica).
\nAl. Piru, stralucit istoric al literaturii rom\u00e2ne scrise p\u00e2na la \u00eenceputul secolului 20, n-avea \u00aborgan\u00bb pentru poezia contemporana, a recunoscut chiar el, era un bagator de seama, pe c\u00e2t de didacticist pe at\u00e2t de arogant si, din pacate, oportunist (cum e azi un Alex Stefanescu). Au aparut atunci cronici cu adevarat importante la cartile mele, care au minimalizat de la sine si \u00abcaracterizarea\u00bb lui Al. Piru (\u2026) Nicolae Manolescu atragea atentia, raspunz\u00e2ndu-i explicit lui Al. Piru, ca poezia mea e dominata de memorie, de fapt, si ca sunt orientat catre asa-zisul retro al postmodernismului actual (\u00een \u00abRom\u00e2nia literara\u00bb din 4 mai 1989)\u201c. Mai vehement este LIS, si aici \u00eel aprob \u00een totalitate, c\u00e2nd vine vorba de Eminescu si de efortul \u201emititeilor\u201c care \u00eel trag de pulpana \u00eentr-un efort ridicol de a-l scoate din canon si din orizontul estetic al noilor generatii de poeti, de critici si de cititori: \u201eTotul e trecator, Eminescu a avut mereu parte de contestatari (smecheri nevoie mare, care-si fac un nume contest\u00e2ndu-l) si a iesit \u00eenvingator, peren, \u00abnemuritor si rece\u00bb\u2026 Ce importanta are ce crede o m\u00e2na de nou-veniti chipurile nonconformisti (de fapt, niste lasi iresponsabili \u00een viata publica) despre Eminescu?\u201c.\u00a0 (Va urma)<\/strong><\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"