{"id":12899,"date":"2012-08-23T12:41:31","date_gmt":"2012-08-23T10:41:31","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=12899"},"modified":"2012-08-23T12:41:59","modified_gmt":"2012-08-23T10:41:59","slug":"doda-mizerabilismului","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/doda-mizerabilismului\/","title":{"rendered":"Doda mizerabilismului"},"content":{"rendered":"

Constantin Acosmei, jucaria mortului,<\/em> editia a IV-a, revazuta, Prefata de Daniel Cristea-Enache, Bucuresti, Casa de Pariuri Literare, 2012, 144 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

Retiparirea \u201ejucariei mortului\u201c era indispensabila. \u00cen ciuda slabei distribuiri, cartea crease deja un mit, la nici doua decenii de la aparitie (Iasi, Editura Pan, 1995). Necesitatea repunerii \u00een circuit provine si dintr-un scrupul filologic. Daca urmarim precizarile de pe foile de titlu ale tuturor reeditarilor, observam niste inconsecvente: de la o republicare \u201erevazuta si adaugita\u201c (2002) se ajunge la una fara indicatii, \u00eencheind cu cea actuala, numai \u201erevazuta\u201c. \u00centeleg ca revizia ar \u00eensemna fie modificarea unor versiuni, fie scoaterea din sumar a unor poezii. Nu insist asupra informatiilor bibliografice. Ele sunt prezente \u00een culegerea \u00eengrijita de CDPL. Ar fi util daca s-ar afla cineva care sa compare cele patru table de materii.<\/strong><\/em>
\nArtificii si poze<\/strong>
\nAs risca putin sustin\u00e2nd ca \u00een fiecare colt al tarii exista posibilitatea scoaterii unei scrieri de anvergura. Din pacate, astazi nu mai avem control asupra pietei de carte. Valoarea depinde, \u00eenainte de orice, de vizibilitatea tirajelor. \u00cen ciuda acestei debandade, \u201ejucaria mortului\u201c s-a impus, macar la nivel zvonistic. Exclud posibilitatea ca poezia lui Acosmei sa se fi impus cu sprijinul vreunui critic. \u00cen schimb, sunt convins ca \u00eensusi autorul merita felicitari pentru modul cum a reusit sa devina cunoscut. A mizat pe sine, pe caracterul unic al versurilor sale \u00een peisajul de dupa 1989. Scriitorul se numara printre acele personaje care, de la un punct \u00eencolo, orice ar face, ajung sa transpire tot poezie. Rezultatul imediat consta \u00een dificultatea de a discerne \u00eentre tehnica si stare, \u00eentre forjare si traire nemediata. Bacovia, Nichita Stanescu, Mircea Ivanescu, Cristian Popescu sunt cele mai la \u00eendem\u00e2na exemple din spatiul rom\u00e2nesc. Greu \u00eencadrabili, ei detin autoritate tocmai prin lejeritatea schimbarii etichetelor. Imposibil sa fie (sur)prinsi \u00eentr-o formula, toti \u00eendeamna \u00een permanenta la noi exegeze.
\nNe\u00eendoielnic, lecturile publice i-au adus lui Constantin Acosmei prilejul sa-si exerseze strategiile de seducere a publicului. Vocea lui pare \u00eentotdeauna stupefiata la auzul propriilor texte. Timiditatea (cautata) \u00e0 la Emil Brumaru \u00eei inhiba pe ascultatori. Poetul \u00eesi domina auditoriul, las\u00e2nd impresia ca prezenta pe scena \u00eel timoreaza. Cuvintele ies blazate, fara sa anunte vreodata sf\u00e2rsitul vreunei piese. De altfel, exista o concordanta \u00eentre modalitatea de \u00eencadrarea a r\u00e2ndurilor pe pagina si rostirea lor. Marea parte a versurilor sunt \u00eencadrate de paranteze rotunde. Or, acest indiciu echivaleaza cu autominimalizarea.
\nTotusi, ne dam seama de poza \u00eentrebuintata de scriitor. El este un artizan, a carui virtuozitate se manifesta plenar \u00een cele doua \u201eSonete\u201c, cunoscute \u00een jargonul cunoscatorilor drept \u201eSonetele \u00een x\u201c. Probabil, poetul a contribuit semnificativ la rasp\u00e2ndirea acestei mistifictiuni. Dupa stiinta mea, nimeni nu a sesizat p\u00e2na acum ca poeziile siameze \u00eei aduc un tribut lui Mallarm\u00e9. Francezul a inclus \u00een volumul \u201ePo\u00e9sies\u201c (1899) varianta ultima, fara titlu, a \u201eSonnet all\u00e9gorique de lui-m\u00eame\u201c. Lipsite de o denominatie (asa cum a procedat Ion Barbu cu strofele asezate pe prima pagina din \u201eJoc secund\u201c s\u201eDin ceas dedus\u2026\u201ct), cuplurile de catrene si de tertine semnate de Mallarm\u00e9 au primit apelativul de \u201eSonet \u00een x\u201c.
\nDetinem suficiente argumente factologice pentru filiatia mentionata anterior. \u00cen primul r\u00e2nd, Constantin Acosmei a absolvit Facultatea de Literare a Universitatii \u201eAl. I. Cuza\u201c, specializarea rom\u00e2na-franceza. \u00cen al doilea r\u00e2nd, ne ajuta urmatorul citat (din \u201eSonet\u201c, p. 9): \u201eMa \u00eent\u00e2mpina pe mal abrupt de Styx\/ Cel ce \u00eenv\u00e2rte-al cerurilor ax:\/ \u201eReligia-i (citeaza El pe Marx\/ Dintr-un manual de socialism prolix)\u201c. Numele fluviului care facea trecerea \u00eenspre Hades preia forma \u00eentrebuintata de simbolistul din Hexagon. \u00cen plus, termenul se gaseste, la ambii, \u00een strofa secunda. Mai mult, Acosmei recurge la aternanta grafica \u201eyx\/ ix\u201c, asa cum procedeaza ilustrul lui precursor, dar \u00een strofa \u00eent\u00e2i (\u201eonyx\u201c\/ \u201ePh\u00e9nix\u201c). Dar detaliile scoase la iveala nu reduc performanta la o pastisa. As \u00eencadra efortul depus \u00een categoria textualismului extrem de eficient si descurajant, alaturi de paginile lui Mircea Nedelciu din \u201eDEX 305\u201c, \u00een care prozatorul propunea o replica la \u201eDisparitia\u201c (Georges Perec), impun\u00e2ndu-si sa scrie o naratiune contin\u00e2nd cuvinte av\u00e2nd ca initiala vocala \u201ee\u201c, suprimata din romanul omologului din Franta. Acosmei compune exclusiv rime \u00eencheiate \u00een \u201ex\u201c, ceea ce nici macar maestrul nu reusise sau nu \u00eesi dorise.
\nDepresii lenevite<\/strong>
\nDupa demonstratia precedenta, \u00eemi ram\u00e2ne doar sa precizez ca, fara dubii, Acosmei detine o constiinta artistica elevata. Regia lui este at\u00e2t de minutioasa si de cinica. \u00cen portiunile cele mai simple se ascund remake-uri dupa versuri celebre. De pilda, \u201eviata trece \u2013 corecta \u2013\/ de pe o ciorna pe alta\/ sunt gata sa ma \u00eenduiosez\/ ma ascund cu teasta \u00een carte\u201c (\u201epentru nimic \u00een lume\u201c, p. 15) adapteaza \u00eenceputul din \u201eBriza marina\u201c a lui Mallarm\u00e9: \u201eLa chair est triste, h\u00e9las! et j’ai lu tous les livres\u201c. Biografia devine o digresiune a poeziei si viceversa. Lumea e o carte. Iar reciproca detine aceeasi valabilitate.
\nVersurile \u00eencearca sa compenseze niste lipsuri. Pretutindeni se resimte stringenta primirii unor semne. Realul se prezinta ca o serie de hieroglife, imposibil de descifrat din pricina oboselii vazului. Ca si alti demistificatori ahtiati dupa mitomania personala, Acosmei transfera \u00een registrul derizoriu operatii intelectuale si afective. Mizerabilismul poeziei se contureaza din (auto)persiflare. Deoarece fiecare atitudine are semnificatie adamica. Iar scriitorul descopera prima data blestemul, nu \u00eenaltarea. Toate obiectele se rastoarna \u00een literatura lui Acosmei. Dar toate refuza sa cada: \u201e(cine stie ce viitor luminos se\/ va putea citi \u00een maruntaiele mele\/\/ de pe marginea santului cersetorul\/ schilod \u00eemi ureaza multa sanatate\/ si \u00eemplinirea tuturor dorintelor\/\/ \u00eenca putin si voi avea privirea limpede \u2013 ca borsul de la azil)\u201c (\u201esf\u00e2rsitul anului\u201c, p. 20).
\nProblema \u201ejucariei mortului\u201c provine din registrul limitat de mijloace. Desi cartea contine cinci sectiuni \u2013 \u201eMaledicat\u201c, \u201eSic cogito\u201c (trimitere la opusculul de filozofie compus de B.P. Hasdeu), \u201eTexte poetice\u201c, \u201eRelatari\u201c si \u201eCe s-a \u00eent\u00e2mplat\u201c \u2013 toate se axeaza pe aceeasi abordare. Caracterul monocord iese imediat la suprafata. Sintagme si imagini se reiau, function\u00e2nd \u00een calitate de conectori, de elemente care clarifica predilectia pentru unele situatii.
\nDin suita de poeme intitulate \u201etaedium vitae\u201c (lat. \u201edepresie\u201c) se pot desprinde cliseele versurilor. Predispozitia maladiva cu sursa nedetectata, supararile pricinuite de evitarea decesului, r\u00e2njetul \u00een barba, obsesia luminii, a iesirii din gaura de c\u00e2rtita, spleen-ul incurabil, amoralismul, hachitele compun portretul acestui simbolist updatat: \u201e(sunt chior de somn si ma uit la soare\/ pot sa pariez ca nu voi muri\/ anul acesta\/ m-am trezit cu becul aprins\/ am descuiat usa am iesit \u00een ograda\/ n-am avut chef sa ma spal pe ochi\/ astept sa se \u00eentunece\/ o viata lunga ma p\u00e2ndeste\/ \u2013 un intestin \u00eenc\u00e2lcit pe care trupul\/ meu \u00eentreg nu poate sa-l \u00eenfunde \u2013\/ \u00eemi amintesc cum zboara prin iarba\/ o gaina fara cap)\u201c (p. 35).
\nPasajul cu pasarea descapat\u00e2nata e recognoscibil \u00een \u201eRelatarea unui copil\u201c (p. 94). Ca \u00eentr-o secventa care marcheaza iesirea din timpul profan si intrarea \u00eentr-un univers sacru de natura demonica, deprins de la Mircea Eliade via Cristian Popescu, Acosmei surprinde ruptura de planuri. Educatia socialista, buna cuviinta traditionala a satenilor, eresurile \u00een puritatea copiilor si tabuurile impuse adultilor sunt contrazise de brusca transformare \u00een calau impasibil. Desi greu de perceput la acest nivel, scena reprezinta maturizarea prin achizitionarea constiintei crimei: \u201e\u00centr-o zi veneam de la scoala, dadeam cu piciorul \u00een pietrele de pe drum, fluier\u00e2nd refrenul unui c\u00e2ntec patriotic \u00eenvatat cu c\u00e2teva ore \u00een urma. La o poarta deschisa statea o femeie, tin\u00e2nd \u00een brate o gaina alba cu g\u00e2tul gol. C\u00e2nd am ajuns \u00een dreptul ei am spus \u201eBuna ziua!\u201c si femeia m-a \u00eentrebat daca stiu sa tai o gaina. Am dat din cap ca stiu, am prins gaina str\u00e2ns \u00eentre glezne, m-am aplecat (cu ghiozdanul \u00een spate) si, tin\u00e2ndu-i capul \u00eentins cu o m\u00e2na, i-am taiat g\u00e2tul cu cutitul. Apoi am dat drumul gainii fara cap sa se zv\u00e2rcoleasca \u00een sant, am sters cutitul plin de s\u00e2nge pe iarba si l-am \u00eenapoiat\u201c.
\nDisimularea indispozitiei pentru revelatii si domolirea exasperarii cu gesturi lenese, chiar oligofrene (introducerea degetului \u00een gura, scarpinatul pe burta), ajung coordonatele cele mai interesante ale \u201ejucariei mortului\u201c. Se contureaza astfel nevoia de \u00eentoarcere la starea placentara. Re\u00eentoarcerea la v\u00e2rsta infantila coincide cu dorinta de a fi cocolosit. \u00censa, cu nesf\u00e2rsitele ei simptome de insanitate, maturitatea distruge tandretea: (mi-am \u00eenchis falcile cu m\u00e2na\/ si mi-am v\u00e2r\u00e2t pe r\u00e2nd v\u00e2rful limbii\/ \u00een toate sparturile din masele\/\/ atunci ai \u00eentins m\u00e2na si ai \u00eenceput\/ sa \u00eemi \u00eenc\u00e2lcesti parul \u2013 apoi\/ totul \u00een jur s-a acoperit de matreata) (\u201ears amandi\u201c, p. 68).
\nCartea lui Constantin Acosmei s-a afirmat datorita poetilor douamiisti, care au \u00eentrezarit \u00een ea doda mizerabilismului. Ca orice relatie familiala, recuperata din nevoia de legitimare a unei traditii, \u00eent\u00e2lnim si \u00een cazul \u201ejucariei mortului\u201c o interpretare abuziva. Poezia aceasta este caracterizata de histrionism, nu de cersirea milei. De aici provine, probabil, si consistenta multora dintre versuri.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Constantin Acosmei, jucaria mortului, editia a IV-a, revazuta, Prefata de Daniel Cristea-Enache, Bucuresti, Casa de Pariuri Literare, 2012, 144 p.   Retiparirea \u201ejucariei mortului\u201c era indispensabila. \u00cen ciuda slabei distribuiri, cartea crease deja un mit, la nici doua decenii de la aparitie (Iasi, Editura Pan, 1995). Necesitatea repunerii \u00een circuit provine si dintr-un scrupul filologic.… Cite\u0219te mai mult »Doda mizerabilismului<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8123,8124],"class_list":["post-12899","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-constantin-acosmei","tag-jucaria-mortului"],"views":2571,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12899","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12899"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12899\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12899"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12899"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12899"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}