{"id":12896,"date":"2012-08-23T12:39:33","date_gmt":"2012-08-23T10:39:33","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=12896"},"modified":"2012-08-23T12:39:49","modified_gmt":"2012-08-23T10:39:49","slug":"poemul-ciorap","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/poemul-ciorap\/","title":{"rendered":"Poemul-ciorap"},"content":{"rendered":"

Crista Bilciu, Poema desnuda<\/em>, Bucuresti, Editura Cartea Rom\u00e2neasca, 2011, 112 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

Volumul de debut al Cristei Bilciu este o productie ce transpune \u00een epura recuperarile postmoderne ale culturii rom\u00e2ne din ultimii douazeci de ani. Oper\u00e2nd intens la nivel intertextual, miz\u00e2nd pe paratext pentru creditarea originalitatii, resuscit\u00e2nd specii vetuste, juc\u00e2ndu-se cu referintele si manevr\u00e2nd <\/strong><\/em>
\nprofesionist semnificatiile, \u201ePoema desnuda\u201c este o reusita punere alaturi a sensibilitatii poetice cu travaliul textual, ostentativ lasat la vedere.<\/strong><\/em><\/p>\n

Promit\u00e2nd o epopee a v\u00e2rstei de douazeci de ani, scrise la aproape zece ani distanta, volumul dezvaluie abia catre final centrul tematic, nucleul ce organizeaza \u00eentreaga desfasurare. Cele doua v\u00e2rste sunt marcate astfel prin trecerea de la povestea studentei Laura la metafora extinsa a poemului-ciorap, ce va atrage \u00een ochiurile sale personajele si decorurile. Asemenea sarpelui Uroboros, poema se \u00eentoarce catre sine \u00eenghitindu-si propriul trup, pe care \u00eel reda apoi textual, prin imaginea ciorapului crosetat de Bunica-Sisif, printr-o maniera pe care liberalizarea postmodernismului si apetenta lui pentru paradox i-o permite.
\nPoemul cu mai multe strategii<\/strong>
\nP\u00e2na a ajunge la momentul \u00eengurgitarii pantagruelice a Ciorapului, \u201ePoema desnuda\u201c dezvolta un fir epic unitar si un imaginar cu usurinta apropiat de o feerie suprarealista. Momentul incert al \u00eenchiderii personajelor \u00een text este foarte bine regizat: \u201eMai \u00eent\u00e2i trecu prin poem\/ o turma de elefanti din Serengeti\u201c. Pentru a se sustrage responsabilitatii de veridicitate, dar si pentru a evita textualismul, autoarea apeleaza la un artificiu al decorului (tehnica recuperata vizibil din arta teatrala): \u201eDupa trecerea elefantilor s-a ridicat un nor de praf\/ at\u00e2t de gros,\/ \u00eenc\u00e2t personajele poemului\/ nu s-au mai vazut \u00eentre ele\u201c (p. 92). Episodul sta ca o justificare a confuziei si amestecului, devenite cuvinte de ordine ale volumului. Aici se alatura si se contamineaza regnuri, genuri, specii, registre, limbaje, timpuri, locuri, \u00eentr-un veritabil tandem postmodernist al indeterminarii. Dar, cel mai important, \u201ePoema desnuda\u201c este un volum cu multiple niveluri de existenta si reprezentare, care se intercaleaza si se suprapun aleatoriu.
\nCel mai usor de observat este raportul dintre text si metatext pe care autoarea \u00eel pune \u00een discutie \u00eenca din motto (\u201eEco, Gadamer, Ricoeur\/ Toate textele ma dor\u201c, p. 5) si care capata consistenta \u00een \u201eIntroducere\u201c. Titlul \u00eensusi anunt\u00e2nd un poem care \u00eesi leapada mistificarile \u2013 fara a-si respecta, \u00een buna traditie literara, promisiunea \u2013 capitolul introductiv contine un fel de making of, o punere \u00een lumina a autorului si a procedeelor de compozitie. Desi schimba elementele decorului, \u00eenlocuind carcera cu mansarda, poemul debuteaza arghezian: denunta \u00eenca o data originea orfica si se afirma ca un artefact. Ne\u00eencrederea studentei de douazeci de ani, deziluzionata de propria realitate, o augmenteaza pe cea a autorului \u201eFlorilor de mucigai\u201c, efortul creator fiind, de data aceasta, suportat de \u00eentreaga fiinta; \u201epoemul-blestemul\u201c nu e doar zg\u00e2riat cu unghiile de la m\u00e2na st\u00e2nga, ci \u201efram\u00e2ntat cu degetele, talpile, cu saliva\u201c, pentru care \u201emi-am stors sudoarea, s\u00e2nii, creierii\u201c (p. 7).
\nEpopeea studentei Laura, ce-si poarta obsesia cursului de istoria limbii rom\u00e2ne si a vecinilor sai de bloc este deseori \u00eentrerupta de interventii auctoriale. Acestea fie completeaza imaginea oferita de discursul linear, fie rectifica informatii, spre o c\u00e2t mai exacta interpretare, fie se autosesizeaza atunci c\u00e2nd versurile pierd din interes (\u201eCe idiot e ultimul vers\u201c, p. 50) sau, dimpotriva, apeleaza la relansatori narativi, function\u00e2nd \u00een regim de captatio: \u201ehotar\u00ee sa elucideze problema\/ \u00centr-un capitol urmator\u201c (p. 29). Comentariile regizorale, \u00eempreuna cu desele voci si c\u00e2ntece din off sustin caracterul dramatizat al poemului. Tentatia teatrului (vadita \u00een final, unde Apocalipsa din orasul Sevda \u00eencepe cu deteriorarea decorului made in China ce tinea loc de realitate) este o alta piesa a constructiei heterogene, realiz\u00e2nd, alaturi de substratul epic si tonurile lirice, un construct polifonic.
\nCarnaval \u00een decor de mucava<\/strong>
\nDesfasurarea epica nu este surprinzatoare, eroii nu impresioneaza, nemerit\u00e2ndu-si, \u00een definitiv, eticheta de epopee (notata explicit): Laura, dezamagita de indiferenta cu care David (barbatul cu nume conventional) raspunde dragostei sale, \u00eesi construieste, invers\u00e2nd mitul lui Pygmalion, sapte barbati (toti se numesc Robert) din h\u00e2rtie si cuvinte. Convinsa de iubirea si de poeziile pe care Robert7 i le scria pe piele, Laura pare sa se fi \u00eemplinit; asista \u00eensa la dezmembrarea treptata a iubitului ei, afl\u00e2nd ca poetul cuceritor era doar o jucarie mecanica; personajul-artefact este un simbol al efortului creator anuntat.
\nCeea ce ofera amploare poemului este tocmai adaosul liric pe care autoarea \u00eel brodeaza cu atentie si talent pe cutele acestei povesti. Profilurile personajelor secundare sunt primele care atrag atentia: Bunica, cea care \u00eempleteste din firul rosu ciorapul-poem, Omul-cu-spr\u00e2ncenele-prea-lungi, autorul scriptului ce se desfasoara sub ochii cititorului \u2013 conditia de homo faber e recurenta \u00een volum, Aemilia, nebuna scarii, cu cele 12 fuste ale sale; Fata-papusa, a carei descriere este de o intensa forta poetica: \u201eNu are sex.\/ Desi niciun barbat nu se poate abtine\/ sa se uite sub fustita papusilor,\/ ei uita instantaneu dureroasa descoperire\/ imediat ce fustita cade\/ si din nou r\u00e2vnesc\/ si ofteaza\/ si viseaza\/ la femeia-papusa\/ perfecta\/ si rabatabila\u201c (p. 35). Filigranele lingvistice pe care autoarea le obtine sustin \u201efram\u00e2ntarea\u201c marturisita \u00een \u201eIntroducere\u201c: \u201eLa nasterea Fetitei, venira cele trei, ur\u00e2tele.\/ Una n-avea cap,\/ una se t\u00e2ra\/ si una nu era deloc-deloc,\/ asa ca veni lipsa ei\u201c (p. 56) sau: mama \u201eeste cubica\/ deoarece lui tata\/ \u00eei plac femeile cu forme\u201c (p. 32). O alta constructie ce-i da masura talentului are ca referinta tot imaginea mamei: surprinde o activitate-rutina a intimitatii casnice si o prelucreaza expresiv, adaug\u00e2ndu-i un diez suprarealist (\u00een ton, de altfel, cu \u00eentregul poem) \u2013 \u201eMama mama\/ ea are parul lung\/ si din propriul ei par \u00eei sunt tesute hainele\/ astfel toate hainele mamei pornesc din cap\/ si seara, ea nu se dezbraca,\/ se despleteste doar\u201c (p. 31). Ram\u00e2n\u00e2nd \u00een zona stilisticii, se observa o tendinta spre constructiile axiomatice, deseori incompatibile cu toleranta imagistica si relaxarea discursului, caracteristice ale \u00eentregului: \u201eMajoritatea fecioarelor\/ sf\u00e2rsesc \u00een patul c\u00e2te unui barbat adevarat\/ desi e greu de gasit un barbat adevarat \u00een ziua de azi\/ nu se mai fabrica\u201c (p. 32) sau \u201eAtunci c\u00e2nd nu ai suflet, nu existi\u201c (p. 77).
\nAparent, textul Cristei Bilciu este o desfasurare carnavalesca \u00eentr-un cronotop bine delimitat; consistenta corporala a personajelor este \u00eenlocuita de masti, schematism surprins \u00een numele-simbol pe care acestea le poarta. Se observa, \u00eensa, ca scena si cronologia sunt fracturate, pierz\u00e2nd coplanaritatea \u00een favoarea etajarii distincte. Mecanismul este cu at\u00e2t mai interesant, cu c\u00e2t suprafetele tangentiale si trecerile de la un plan la altul sunt ele \u00eensele iluzorii, \u00eentr-o perfecta dispunere escheriana. Bunica si Laura (\u00eempreuna cu ceilalti locatari ai strazii Progresului nr. 7) par sa apartina unor niveluri diferite de existenta: ciorapul batr\u00e2nei prinde \u00een ochiurile sale vietile celorlalti (doar fustele Aemiliei, devenite, succesiv, pasari si zmee, scapa). Primul moment de ruptura este aducerea \u00een atentie a tabloului pe care Fata Bruna i-l face Aemiliei, reprezent\u00e2nd declicul pentru urmatoarele iesiri din plan. Omul-cu-spr\u00e2ncene, scenaristul, devine cronicarul povestii, Travestitul \u00eei concureaza omniscienta, \u201estudiind cu atentie tot ce\/ se \u00eent\u00e2mpla\u201c (p. 23); asumarile de auctorialitate se multiplica \u00een episodul sedintei locatarilor (devenite \u201esezatoare literara\u201c), \u00een care povestea de dragoste a Laurei este redata \u00een functie de presupunerile celor prezenti. Cobor\u00e2rile si urcarile sunt reperabile si la nivel diacronic, dar nu exista semnale de demarcatie explicite. Tesute \u00een ciorapul-poem al Bunicii, amintirile si trecutul Laurei au libera circulatie: groapa si profesorul Thales, repere ale copilariei, \u00eei sunt readuse \u00een prezentul b\u00e2ntuit de imaginea lui David si a restantei de ILR (istoria limbii rom\u00e2ne). Configuratia reticulara a poemului se dezvolta si spre alte directii: raporturile realitate-vis, corp-suflet ating, de asemenea, des-esentializarea, datorita transgresarilor continue.
\nO minima unitate parea a fi mentinuta de prezenta unei voci suprasegmentare, \u201eautorul\u201c, cel care ordona intern pretentiile auctoriale asumate de personaje; impresia este demistificata atunci c\u00e2nd apare \u00een scena Al lu\u2019 Cincistele, care tine sub observatie constructia poemului si c\u00e2nd Laura, eroina poemului, se g\u00e2ndeste sa intervina pentru ca \u201eprea batea autoarea c\u00e2mpii si\/ se crease un moment penibil\u201c (p. 31). Autonomia pe care personajele o capata marcheaza si mai puternic \u00eencadrarea postmodernista a poemului, bif\u00e2nd ca utilizat \u00eenca un mecanism pe lista autoarei. \u00cen acest sens, impresia de epuizare programatica a instrumentelor postmoderniste este, poate, unul dintre putinele puncte slabe ale poemului.
\nDincolo de realizarile stilistice si de continut, \u201ePoema desnuda\u201c \u00eesi merita \u00eencadrarea canonica pe care premiile literare i-au conferit-o si pentru ca reuseste sa se transforme, prin metafora poemului-spirala, \u00eentr-o reflectare \u00een mic a spatiului literar rom\u00e2nesc al ultimilor patruzeci de ani: formele literare nu s-au succedat printr-o miscare lineara, de ireversibila \u00eenlocuire a precedentei, ci, dimpotriva, pe traiectorii concentrice. Volumul de fata probeaza repozitionarea \u00een etapa postmodernista, printr-o valorizare optima a acumularilor literare intermediare.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Crista Bilciu, Poema desnuda, Bucuresti, Editura Cartea Rom\u00e2neasca, 2011, 112 p.   Volumul de debut al Cristei Bilciu este o productie ce transpune \u00een epura recuperarile postmoderne ale culturii rom\u00e2ne din ultimii douazeci de ani. Oper\u00e2nd intens la nivel intertextual, miz\u00e2nd pe paratext pentru creditarea originalitatii, resuscit\u00e2nd specii vetuste, juc\u00e2ndu-se cu referintele si manevr\u00e2nd profesionist… Cite\u0219te mai mult »Poemul-ciorap<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8122,8120,8121],"class_list":["post-12896","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-poema-desnuda","tag-crista-bilciu","tag-volum-de-poezie-contemporana"],"views":2615,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12896","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12896"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12896\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12896"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12896"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12896"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}