{"id":12891,"date":"2012-08-23T12:34:23","date_gmt":"2012-08-23T10:34:23","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=12891"},"modified":"2012-08-23T12:34:23","modified_gmt":"2012-08-23T10:34:23","slug":"amanta-anului-2012","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/amanta-anului-2012\/","title":{"rendered":"Amanta anului…[2012]"},"content":{"rendered":"

Floarea Tutuianu, Sappho<\/em>, Editura Cartea Rom\u00e2neasca, Bucuresti, 2012, 73 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

\u00cen poezia Floarei Tutuianu, Sappho bea sampanie dintr-o cupa-pantof, fara vreo remuscare a inadecvarii. Si adevarul e ca lectura antologiei propuse de poeta atrage atentia nu at\u00e2t prin perversitatea\/cumintenia viziunii, c\u00e2t prin abuzul (la propriu) de erotic si textual. Altfel, aceasta \u00eencrengatura de tematici cu garnitura de Eros, \u00een varianta lui organic-romantioasa, sufera de nenumarate cangrene, care vietuiesc laolalta cu structuri bine \u00eenchegate, pe alocuri separate de c\u00e2te o ilustratie care nu face altceva dec\u00e2t sa reia aceeasi imagine din alta perspectiva. Din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, o lupa devine un instrument necesar cautarii unor exprimari reusite, \u00een contrast cu alte poeme din volum, care se distanteaza net prin calitate de b\u00e2lb\u00e2ielile erotice ale aceleiasi autoare.<\/strong> <\/em><\/p>\n

\u00cen esenta, textele sustin o organicitate enuntata ad litteram, self-executing, care continua o (anti)creatie corporala, caci, \u00een cazul Floarei Tutuianu, o sf\u00e2nta pacatoasa propovaduieste mirul poeziei, acolo unde \u00eensusi semnul crucii a devenit trup de carne, anticip\u00e2nd o bizara dedublare, care va haitui \u00een \u00eentregime ansamblul. Mai mult, peste arhitectura carnala a poeziei at\u00e2rna recuzita livrescului si a artei picturale, la care se adauga permanentele trimiteri la textul biblic. \u00cen erezia bl\u00e2nda a poemelor traiesc deopotriva sfinti, carti, curtezane, sirene, tablouri \u2013 adevarate mitologii \u00eenlantuite \u00eentr-un scenariu care construieste sau, dupa caz, \u00eenlocuieste cadre pentru fiecare \u201epoveste\u201c.
\nErotica textuala<\/strong>
\nO atare literatura extrauterina reclama un sacrificiu, o optiune pentru Eros sau Text, \u00een ciuda interdependentei lor maladive. Astfel ca romantiozitatea stilului intra \u00een combinatie cu pretentiile textualiste si cu un lirism bine \u201efardat\u201c, cum numai o preoteasa de templu antic\/vestala ar fi fost autorizata sa ia auspiciile literaturii. De altfel, mastile (El si Ea) \u00eesi pierd din valabilitate, devenind veritabile marturii. Poezia, ca si cea care o scrie, platesc o mult prea scumpa chirie pentru un eros \u00eemprumutat si ratat prin repetitie. \u00censa, dincolo de asemenea formalisme, poezia \u00eensasi sufera o acuta ruptura, acolo unde \u201ebarbati\u201c si \u201efemei\u201c definesc nu simpli parteneri de joc erotic, ci pur si simplu constructe lirice necesare refularii.
\nTentatia textualista e irezistibila, caci poeta sudeaza nu doar versuri incapabile sa fie rostite, ci trupuri-pagina, \u00een spiritul unei dualitati aproape androginice. La trocul acesta poetico-erotic \u201efacem schimb de spaime\u201c, ca si cum actul creator ar fi unul colectiv. Aici, poezia se \u00eenvata \u201epe de rost\/ de la clavicule p\u00e2na la coapse\u201c, Floarea Tutuianu asimil\u00e2nd \u00een stilul poemelor bovarismul tipic flaubertian, iar erotismul devine evocarea unei autosuficiente adulterine, izvor\u00e2ta din starea de \u201eprea-poezie\u201c, ca o carafa de vin care da pe dinafara. De aceea, limbajul risca o cadere \u00een desuet si caduc \u2013 expresie a saturatiei \u00een fata artei ca artificial. Nu ne mira atunci de ce e at\u00e2t de nevoie de un \u201emachiaj livresc bovaric\u201c, care sa suplineasca o goliciune, dar si o \u00eemplinire erotica.
\n\u00cen consecinta, actul de a \u201em\u00e2ng\u00e2ia cu creionul \u00een m\u00e2na\u201c, \u201emirosul proaspat de h\u00e2rtie cerneala\u201c,\u00a0 \u201etrupul dat la cuvinte\u201c, \u201efata baltind \u00een cuvinte\u201c, un \u201etu\u201c care e si amant, si lector, mentin o stare frivola de betie \u00een fata iubirii si a literaturii. Iar dincolo de aceasta crima erotica, premeditata cot la cot cu textul, transpare o ruga, ca si starea de a fi \u00eentotdeauna pe muchie:\u00a0 \u201eN-ai sa ma lasi tocmai acum\/ cu fata baltind \u00een cuvinte pe muchia\/ de cutit a limbii \u2013\/ c\u00e2nd ultimul vers \u00eesi pierde de urma.\u201c Iata si dovada ca singuratatile nu pot fi lustruite nici macar \u00een vise, si de aici afirmarea frontala si dureroasa a trupului ca text.
\nIdeea e continuata si \u00een poeme ca \u201eAutoportret cu himera\u201c sau \u201eLeda cu lebada\u201c, unde aspectul mitologic demasca o poezie care traieste si se hraneste din mythos-ul unei fiinte macinate erotic si textual, care \u00eesi contempla aceasta dureroasa dualitate. Jertfa organica nu mai e suficienta, dupa cum nici textul nu mai poate satisface o \u201ehimera\u201c care \u00eesi trage seva din scena fabuloasa a masacrului a \u201ezeci de barbati\u201c\u00a0 si, concomitent, din rugile spuse inconstient l\u00e2nga altare, ca o cuminte fecioara ce uita de sine. De altfel, tot ce e \u201emasculin\u201c si \u201efeminin\u201c \u00een poemele acestea e fixat pe ideea \u201efr\u00e2ngerii\u201c unui trup care nu poate trai \u00een afara cuv\u00e2ntului, pentru care toate luminile si umbrele cad dupa cum eul are posibilitatea sa se scrie si sa se citeasca.
\nInevitabil, textele gloseaza pe tema singuratatii, imposibilitatea unei \u00eent\u00e2lniri si rememorarea unui timp \u00een care iubirea era posibila, semnal\u00e2nd faptul ca acum nu au mai ramas dec\u00e2t resturi ale aceleiasi obsesii. Altminteri, nici \u201ebarbatii\u201c si nici erosul fizic nu sunt fundamentul ontologic al cartii, ci Textul privit ca o iubire ex-orbitanta, sf\u00e2sietoare. Cautarea \u00eentru \u201eat\u00e2tia\u201c surprinde o lectura care nu mai are sensul revelator anterior, ci pe acela al unei apasari din ce \u00een ce mai greoaie, care genereaza \u00eensasi uitarea: \u201eSigur stiam cum \u00eencepi (am rasfoit at\u00e2tia barbati)\/ Dar o ceata s-a lasat peste cuvinte\/ si tot ce-am trait pe de rost am uitat\u201c.
\nRomance?<\/strong>
\nNu de putine ori poemele au aerul unui scenariu de film siropos, de pe vremea c\u00e2nd cinematograful \u00eenca diviniza sampania si
\n\u201ebon-bstton\u201c-ul: \u201eViata traita alb-negru \u00eentr-un bloc cenusiu\/ soptita tandru din v\u00e2rful limbii\/ fac\u00e2nd opturi \u00een receptor\/ devine viata \u00een roz viata
\nbon-bon \u2013 \/viata ce se bea ca o sampanie\/ dintr-o cupa-pantof\/\/ Sunt o femeie usoara si stravezie\/ daca stau \u00een lumina se poate citi prin mine\/ E locul din care:\/ fara sa vad fara sa miros fara sa ating:\/ ori \u00eenfr\u00e2ng ori \u00eenving\u201c.\u00a0 Dar dulcegariile de bun-gust ale poeziei Floarei Tutuianu ( ca si \u201ele buone cose di pessimo gusto\u201c ale lui G. Gozzano) fac atmosfera \u00eentr-o astfel de lirica, ce se multumeste sa fie \u201ecalduta\u201c, fara intensitati prea mari, si fara strigatul asurzitor al infernaliilor iubirii. E tonalitatea tipica lui Ravel (amintit \u00eentr-unul dintre texte), cu un tragic melodic, chiar placut unei feminitati care salasluieste la limita dintre frivol, obscen, liric si romantic. \u00cen rest, tot ceea ce emana acest volum e un parfum tare, uneori \u00eenecacios, alteori fad, de budoar stilat, \u00een care numai o pasionata de lira ar putea vietui. O atmosfera densa, dar previzibila \u00een scenariile pe care le accepta,\u00a0 at\u00e2t erotic-imagistic, c\u00e2t si estetic.
\nPoate ca nu \u00eent\u00e2mplator \u201efericiti\u201c nu \u00eenseamna altceva dec\u00e2t\u00a0 \u201ebuimeti\u201c, adica, \u00eentr-un fel \u201ebuimaciti\u201c de at\u00e2ta trup\/ dragoste. \u201ePatul\u201c pare sa fie acum unica recuzita a unui amor pierdut si, indiferent de implicare, esti obligat sa \u00eenstrainezi propria goliciune interioara si propria insomnie fata \u00een fata cu poezia: \u201ePatul meu de cuie si coji de portocale\/ \u00een care v\u00e2nd nopti albe \u00een care v\u00e2nd nopti goale\/ la second hand sau pe nimica\/ Musc perna \u00eenabus un vis brodez\/ suferinta pe cearsafuri obosite\/ mirosind a versuri transpirate\/ abandonate la jumatate\/ (si pe noi cine ne mai ia acuma?)\/ \u201ene vom \u00eemperechea ca iepurii\/ lasam dracului plozii\/ si vom trai fericiti (a se citi buimeti)\u201c.\u00a0 \u00cen cele o mie si una de nopti consumate p\u00e2na c\u00e2nd sufletul va sa sece, suferinta are si ea alura de text scris \u00een filigran, cu taria \u00eempunsaturilor si cu finetea aurului \u00eencrustat \u00een pagina. De altfel, cocota-poetesa-fecioara din textele Floarei Tutuianu sufera de o cruda instabilitate sentimentala \u00een toate paginile, pe care le da tribut amantilor, sfintilor, raiului si iadului, trecutului si viitorului deopotriva. \u00cen ciuda limbajului pe alocuri fortat, care scade din plenitudinea unei astfel de poezii, razbate, asa cum probabil a intentionat si autoarea, rasuflarea lui Sappho, adica a lirei si a dezamagirilor din plasa carora se pare ca nu ai cum sa te smulgi.
\nSe contureaza, asadar, o poetica a vietii traite la granita dintre rosu si negru, care nu mai e una dintre pasiune si moarte, ci e tocmai penumbra pasionala \u00een care partenerii se cauta si se alunga reciproc. E un c\u00e2mp de batalie \u00een toata aceasta regie, dincolo de ideea unei \u00eenfr\u00e2ngeri sau a unei victorii. Si o astfel de orbire voluntara, tipica \u00een materie de\u00a0 initieri erotice, surprinde o anomalie a simturilor, o negare tocmai prin exacerbarea lor. De aceea, din excesul organicului deriva abolirea sa: \u201efara sa vad fara sa miros fara sa ating\u201c.
\nAdam si Eva<\/strong>
\nNu \u00een cele din urma, volumul insista si asupra componentei biblice, construind o religie a erosului, \u00een spiritul \u201eC\u00e2ntarii C\u00e2ntarilor\u201c, cum bine sesizeaza Serban Foarta pe coperta a patra. Adam si Eva ai acestei lirici joaca rolul de sclavi si stap\u00e2ni ai propriilor patimi, asum\u00e2ndu-si, pe r\u00e2nd, avatarul christic, respectiv marianic, sau \u00eenchipuind mici \u201efabule\u201c ispititoare ori psalmi erotici, cum sunt \u201eSf\u00e2ntul Francisc si Clara\u201c, \u201eBarbatul-altar si femeia-transept\u201c, \u201e\u00cen vizita la Marta\u201c, \u201ePreamareste si salta\u201c etc. Nu e \u00eensa doar sugestia explicita a unor astfel de poeme, ci si infiltrarea limbajului biblic \u00een textul \u00eensusi, astfel ca, pe o tematica disparata, sunt aplicate retorici si \u00eenlantuiri de tip religios, \u201etam\u00e2ind\u201c atmosfera la propriu. O asemenea tactica transforma fecioria \u00een pretextul cel mai ispititor, dupa legea \u201eNENIMICULsuit preaplin ne\u00eent\u00e2mplat \u00eentre ei\u201c. De altfel, femeia-\u00eenger si femeia-demon functioneaza \u00eenca \u00een calitate de expresii ale maniheismului primordial, dualitatea (\u201eEu si cealalta parte din mine\u201c) constituind o dimensiune esentiala pentru poezia Floarei Tutuianu. \u00cen asemenea ritualuri genezice,\u00a0 ziua a saptea nu mai e un simbol al creatiei \u00eemplinite, ci mai degraba al unei morti \u00eemplinite, iar \u201esexul umil si maret este creatia lui Dumnezeu\u201c. S-ar parea ca, \u00een aceasta \u201earta a seductiei\u201c, rugaciunile si aluziile biblice au un puternic rol de afrodiziac, \u00een spiritul unei simplitati tactile care cunoaste, dintotdeauna, legea fericirii, si care cuprinde, \u00een sine, miscarea cosmica a vietii si a mortii: \u201eiubirea e tare ca moarte pre viata calc\u00e2nd\u201c.
\nCu pasiunea pentru pictural si gestual pe care o traieste Femeia-Text b\u00e2ntuita de o poemofagie, Floarea Tutuianu construieste o lume alternativa, \u00een care schimba permanent decorurile, de unde se arata o foarte dibace regizoare de spatii, de recuzite, desi pardoseala, peretii si tavanul camerei poetice pe care o \u00eenchipuie ram\u00e2n permanent aceiasi, simpli, dar si razg\u00e2iati dupa at\u00e2tea parfumuri. O camera simpla si goala, ca trupul Femeii, ambele pasibile sa devina h\u00e2rtia pentru o noua scriitura. Idealista \u00een poezie sau, mai bine spus, \u00een eros, poeta face ca pretextele livresti si relatia indiscutabila cu propriul act al scrierii sa completeze, nu \u00eentotdeauna cu succes, ceea ce trebuia sa fie o poetica absolut corporala, dupa cum \u00eencearca sa o demonstreze titlurile si limbajul aferent. Mai mult dec\u00e2t \u201ecorp\u201c, poezia Floarei Tutuianu ajunge sa fie \u201epictura\u201c, adica sa emane un soi de artificialitate, cu intentii clare nu de implicare, ci de contemplare a unei decaderi. Gestualitatea se revendica, \u00een fond, de la marile excursuri despre dragoste, dar un aer vetust decoreaza poemele, cu destule pasaje bune, \u00eensa cu la fel de multe pasaje \u00eendoielnice.
\nNu e de mirare ca necesitatea scriptica transcende p\u00e2na si carnalul, ca si cum n-ar exista altceva dec\u00e2t scrisul, dupa o formula deja tipizata. Ma \u00eentreb \u00een ce masura e posibila apropierea poeziei acesteia, care \u00eesi respira propriul parfum, de o veritabila politica textualista, caci numai principiul retroactivitatii si al contaminarii de perioada poetica ar justifica o astfel de pasiune. \u00censa nu una pentru eros, ci pentru cuv\u00e2nt ca mecanism narcisiac. Acesta e amorul de care vorbesc Floarea Tutuianu si chiar antecesoarea de la care se inspira, Sappho.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Floarea Tutuianu, Sappho, Editura Cartea Rom\u00e2neasca, Bucuresti, 2012, 73 p.   \u00cen poezia Floarei Tutuianu, Sappho bea sampanie dintr-o cupa-pantof, fara vreo remuscare a inadecvarii. Si adevarul e ca lectura antologiei propuse de poeta atrage atentia nu at\u00e2t prin perversitatea\/cumintenia viziunii, c\u00e2t prin abuzul (la propriu) de erotic si textual. Altfel, aceasta \u00eencrengatura de tematici… Cite\u0219te mai mult »Amanta anului…[2012]<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[7850,7851],"class_list":["post-12891","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-floarea-tutuianu","tag-sappho"],"views":1422,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12891","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12891"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12891\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12891"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12891"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12891"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}