{"id":1289,"date":"2010-02-04T07:19:56","date_gmt":"2010-02-04T05:19:56","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=1289"},"modified":"2015-02-13T13:58:13","modified_gmt":"2015-02-13T11:58:13","slug":"o-intrebare-pentru-kjell-espmark-3","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/o-intrebare-pentru-kjell-espmark-3\/","title":{"rendered":"O intrebare pentru Kjell Espmark"},"content":{"rendered":"

Kjell Espmark,\u00a0 poet, eseist, prozator, dramaturg este membru al Academiei Suedeze si al Comitetului Nobel pentru Literatura. Intre 1998 si 2005 \u2013 presedinte al Comitetului Nobel pentru Literatura. Din octombrie 2006, este prezent cu regularitate in paginile Culturii pentru a raspunde intrebarilor noastre in cadrul rubricii \u201eAccent\u201c.<\/strong><\/em><\/p><\/blockquote>\n

Angela Martin: \u201eC\u00e2nd moare o limba\u2026\u201c \u2013 asa incepe un poem al dumneavoastra.\u00a0 Poem ce pare o ilustrare a\u00a0 angajamentului pe care vi l-ati asumat\u00a0 de a lupta cu energie pentru apararea si supravietuirea limbilor mici, a limbilor de circulatie restr\u00e2nsa. Care\u00a0 este miza unei asemenea\u00a0 lupte?<\/em><\/strong><\/p>\n

Kjell Espmark:<\/strong> Zilnic dispar c\u00e2teva limbi mici. Atunci c\u00e2nd o minoritate este decimata, limba ei devine o a doua limba, in umbra uneia mai mari, la care generatia t\u00e2nara apeleaza din ce in ce mai mult. Treptat, cuvintele originale sunt inlocuite prin imprumuturi, fraze intregi sunt substituite, structurile gramaticale se contracta, modul lor de utilizare devine din ce in ce mai incert. P\u00e2na c\u00e2nd, in cele din urma, vechea limba este vorbita pentru o ultima oara.
\nPoemul pe care l-ati invocat a luat nastere in urma lecturii unui articol ingrijorator pe aceasta tema. Articolul apartinea unui lingvist si a aparut in Dagens Nyheter, cel mai important ziar de dimineata din Suedia, sub titlul \u201eC\u00e2nd moare o limba\u201c. Fantezia mea i-a atasat imediat cuvintele \u2026 \u201emor si mortii, pentru a doua oara\u201c. Pentru mine, limba este ca o memorie enorma, care cuprinde toate insemnele vietilor si indeletnicirilor celor din trecut. Este memoria noastra colectiva, pe care o stap\u00e2nim in comun cu inaintasii nostri. Mortii continua sa traiasca in cuvinte, aceste cuvinte care pastreaza in sine amintirea ocupatiilor, a viselor si durerilor lor. Odata cu disparitia cuvintelor, dispar si oamenii care mai salasluiau in ele. In acelasi timp, toate aceste cuvinte, toate aceste fragmente ale marii memorii reprezinta un cumul de experiente care confera lucrurilor din jurul nostru continutul senzorial si calitatea cosmica.\u00a0 In clipa in care cuvintele dispar, nu mor doar cei care au trait inaintea noastra; senzualitatea intrinseca a obiectelor si a fenomenelor ce ne inconjoara se estompeaza si ea, saracind lumea de stralucirea ei si de o increngatura de asocieri. Poporul care si-a pierdut limba si care a fost constr\u00e2ns sa preia o alta \u2013 straina, incarcata de sensurile altor vieti, dar fara nicio legatura cu propriul trecut \u2013 acel popor devine foarte sarac.
\nDar nu numai limbile foarte mici sunt amenintate. Chiar si limbi precum suedeza, care are noua milioane de vorbitori, sau rom\u00e2na, care are aproape 25 de milioane, sunt umbrite de dominatia cresc\u00e2nda a limbilor mari, mai ales a englezei. Suedia se indreapta deja spre un bilingvism care nu se reduce la faptul ca din ce in ce mai multe persoane stap\u00e2nesc bine engleza. Lucru ingrijorator este ca engleza a devenit principala limba in invatam\u00e2ntul superior. Din ce in ce mai multe universitati si colegii au introdus cursuri in limba engleza: pe de-o parte, in vederea stabilirii de relatii internationale, pe de alta, cu scopul de a atrage studenti straini. Un studiu a aratat insa ca, atunci c\u00e2nd predau in engleza, profesorii reusesc sa transmita aproximativ 70% din ce au de spus, in timp ce studentii inteleg tot cam 70% din ce li se transmite in engleza. Iar 70 % din 70 % inseamna doar 49 %! Cu alte cuvinte, peste jumatate din mesaj trece pe deasupra capetelor studentilor. Dar cel mai grav lucru nu este poate deficienta in comunicare, ci terenul pierdut de suedeza. Anticipez un viitor in care clasa de mijloc vorbitoare de engleza, care lucreaza in domeniile tehnic si comercial, isi va muta domiciliul la Londra, New York sau Shanghai, revenind la casuta de vacanta din Suedia doar \u00een perioada concediilor, c\u00e2nd va avea ocazia sa mai exerseze batr\u00e2na limba, usor stricat si cu o oarecare autoironie, in conversatiile cu provincialii refractari ramasi pe loc.
\nArticolul care a constituit punctul de plecare pentru poemul meu era ilustrat cu placa binecunoscuta a unei gari din Tara Galilor, const\u00e2nd intr-o denumire galeza cu peste cincizeci de litere care sfideaza orice incercare a turistilor de a o pronunta. Poemul meu invoca acea denumire, ca simbol al sacrificiului pe care poate ne credem capabili sa il suportam, dar pe care de fapt nu ni-l permitem. Iata cum suna poemul:<\/p>\n

\u201eC\u00e2nd moare o limba,
\nmor pentru a doua oara si mortii.
\nCuv\u00e2ntul ascutit care-a rasturnat pam\u00e2ntul
\nin brazde reavane, lucitoare,
\ncuv\u00e2ntul cioplit de cafeaua aburinda,
\ncuv\u00e2ntul cu sclipiri de nea, usor scorojit
\ncare-a reflectat pentr-un cr\u00e2mpei de timp
\nfereastra si freamatul ulmului de afara,
\ncuv\u00e2ntul cu parfum misterios
\npe care m\u00e2na a incercat sa-l dibuie in umbra
\nin timp ce primea asigurari timide:
\ntoate aceste cuvinte care le-au dat mortilor viata
\nde dincolo de viata,
\niar celor vii o particica dintr-o memorie mai mare,
\niata, tocmai au fost razuite din istorie.<\/p>\n

At\u00e2tea umbre se risipesc!
\nFara un nume in care sa se cuibareasca,
\nobligate la exilul de veci.<\/p>\n

Numele garii napadite de buruieni
\ne format din vreo 54 de litere,
\npe care nici o gura nu mai poate sa le rosteasca.
\nUn lucru pe care l-am putea accepta,
\ncu conditia ca toti acei
\ncare-au murit a doua oara
\nsa nu fi dus cu ei fertilitatea pam\u00e2ntului aspru,
\nverdeata frunzisului, racoarea p\u00e2r\u00e2ului.
\nPasii pot dintr-o data sa traverseze ogorul.
\nSi nimeni nu stie ce vrea de la noi v\u00e2ntul
\nsau cum de-am ajuns aici.
\nDesigur, auzim pasarile in copaci,
\ndar ce s-a ales din c\u00e2ntecul lor?\u201c<\/p>\n

Traducere de Dan Shafran<\/strong><\/em><\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Kjell Espmark,\u00a0 poet, eseist, prozator, dramaturg este membru al Academiei Suedeze si al Comitetului Nobel pentru Literatura. Intre 1998 si 2005 \u2013 presedinte al Comitetului Nobel pentru Literatura. Din octombrie 2006, este prezent cu regularitate in paginile Culturii pentru a raspunde intrebarilor noastre in cadrul rubricii \u201eAccent\u201c. Angela Martin: \u201eC\u00e2nd moare o limba\u2026\u201c \u2013 asa… Cite\u0219te mai mult »O intrebare pentru Kjell Espmark<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[903,94,901,902,480],"class_list":["post-1289","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-cuvinte","tag-kjell-espmark","tag-limbi","tag-minoritati","tag-moartea-limbilor"],"views":2261,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1289","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=1289"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1289\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=1289"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=1289"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=1289"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}