{"id":12885,"date":"2012-08-23T12:30:13","date_gmt":"2012-08-23T10:30:13","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=12885"},"modified":"2012-08-23T12:30:47","modified_gmt":"2012-08-23T10:30:47","slug":"douamiismul-n-a-murit","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/douamiismul-n-a-murit\/","title":{"rendered":"Douamiismul n-a murit"},"content":{"rendered":"

Livia Stefan, re.volver<\/em>, Editura Casa de Pariuri Literare, Bucuresti, Seria \u201ePoezie\u201c, Colectia \u201eOpera Prima\u201c, 2012, 70 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

Dimpotriva, desi a intrat \u00een zodia antologiilor, douamiismul face \u00eenca destule victime. O dovedeste convingator colectia \u201eOpera Prima\u201c a Casei de Pariuri Literare, mai precis micro-desantul de poete carora un cristian le-a mosit debutul \u00een ultimii doi ani. Daca generatia lui Ianus, Manasia, Komartin, Ruxandra Novac, Coman, Duna, Sociu ori Khasis \u00eesi traieste \u201emidlife crisis-ul\u201c (cum constata inspirat Alex Goldis), strategiile literare si imaginarul ei au fost preluate \u00een buna masura de noua promotie poetica. Fireste, o doza consistenta de epigonism marcheaza destule dintre poemele imediatei contemporaneitati, \u00eensa, atunci c\u00e2nd stilul creator al antecesorilor este asimilat \u00eentr-o viziune inedita, douamiismul pare a fi atins etapa revigorarii. De retinut sunt mai ales debuturile Ralucai Ciochina (\u201egreva tacerii\u201c, 2011) si al Anei Puscasu (\u201ete astept ca pe un glonte\u201c, 2012). Ambele poete reusesc \u2013 pornind de la experiente biografice pe c\u00e2t de personale, pe at\u00e2t de traumatizante (copilaria afectata de tatal tiran, respectiv adolescenta petrecuta \u00eentr-un liceu militar) \u2013 sa reconfigureze incitant marile tematici ale liricii de dupa 2000: singuratatea, captivitatea, generalizarea alienarii si nevrozei, anularea identitatii feminine, dedublarea sau chiar schizoidia cauzate de perpetuarea ipocrita a unei ordini sociale ce camufleaza morbul destructiei, fascinatia mortii etc. Exceptie fac\u00e2nd secventele (v. ciclul \u201ed\u00e2re de benzina\u201c din \u201ete astept ca pe un glonte\u201c) \u00een care promoveaza mimetic \u2013 \u00een maniera Domnicai Drumea ori a Dianei Geacar \u2013 registre retorice hardcore, si Raluca Ciochina si Ana Puscasu se feresc sa \u00eenvaluie exasperarea existentiala \u00een tonalitati isterice si promit afirmarea unor voci poetice tot mai particulare.
\nDin pacate, lectura volumului \u201ere.volver\u201c, semnat de Livia Stefan, nu mai provoaca acelasi efect de regenerare a registrelor literare douamiiste. Cu toate ca poemele sunt rezultatul a c\u00e2torva ani de primenire artistica, timp \u00een care poeta a rezistat tentativelor sustinute ale amicilor de a o convinge sa le ofere o varianta definitiva \u2013 cum aflam din prezentarea de pe coperta a patra \u2013, ciclurile poetice ale cartii (\u201eesecul melancoliei\u201c, \u201eZgomotele unei zile \u00eensorite\u201c, \u201eSectiunea 3\u201c, \u201epoemele din giurgiu\u201c) se dovedesc preponderent dezamagitoare.
\nO sensibilitate stridenta<\/strong>
\nAceasta, deoarece \u00een majoritatea textelor din \u201ere.volver\u201c Livia Stefan pare a experimenta o perpetua stare de urgenta nu doar existentiala, ci si creatoare. Poemele sale comprima, sa nu spun \u201eaglomereaza\u201c, mai toate marcile \u00eenregistrate ale douamiismului. Poeta nascuta \u00een 1982 da senzatia ca \u2013 pentru a-si celebra debutul editorial \u2013 se \u00eencapat\u00e2neaza sa nu rateze vreuna dintre directiile literare ale generatiei \u00een care, macar biologic, se integreaza. Peste notatia minimalista, c\u00e2nd distant-frusta, c\u00e2nd depresiv-\u00eentunecata, se asaza (adeseori discordant) viziuni cosmaresti de factura expresionista ale materializarii apocalipsei, descompuneri monstruoase ale corporalitatii, fracturi nevrotice ale interioritatii ori defulari agresive ale angoaselor sociale.
\nNu \u00eent\u00e2mplator, Livia Stefan exalta, la nivel stilistic, oximoronul si, la nivel retoric, anafora ori climaxul. \u00cembinarile c\u00e2t mai frapante de registre stilistice sau de planuri tematice si repetarea obsesiva a acelorasi structuri lexicale devin strategiile preferate pentru a surprinde monotonia aplatizanta, dar si dezintegrarea totala a existentei. Din pliurile imediatului cotidian, printre cele mai banale si nevinovate gesturi, evenimente si stari, se ivesc semnele unui rau universal acaparant. Tocmai aceasta intruziune a suferintei, disperarii, durerii, chiar mortii, \u00een rutina zilnica ridica probleme de reprezentare poetica insurmontabile pentru Livia Stefan. Poeta nu se multumeste sa o sugereze sau sa-i radiografieze impactul, ci alege sa o exhibe, consider\u00e2nd ca \u00eei confera astfel amploare ideatica si generalitate umana.
\nVoi cita, drept exemplificare, un fragment din poemul \u201eo sa mor\u201c care \u00eencheie primul ciclu al volumului: \u201eo sa mor peste cinci ore\/ o sa mor m\u00e2ine\/ o sa mor strivita de corpul tau noaptea\/ o sa mor \u00een sedinta pentru optimizarea site-ului\/ o sa mor \u00een octombrie c\u00e2nd se va lasa ceata\/ o sa mor uit\u00e2ndu-ma la dr. House\/ o sa mor vorbind la telefon cu Gonzo\/ o sa mor \u00een timp ce voi fotografia doua femei goale\/ o sa mor c\u00e2nt\u00e2nd saraiman\/ o sa mor pentru ca nu m-am sinucis\/ o sa mor \u00eentr-o explozie la metrou\/ o sa mor cu trei tatuaje\/ o sa mor dupa ce ma pensez (…) o sa mor distrug\u00e2nd totul\/ o sa mor url\u00e2nd url\u00e2nd urmarind motanii prin casa\/ o sa mor \u00eenjur\u00e2nd ca o tiganca\/ o sa mor pe c\u00e2mp ca un soldat ratat\/ o sa mor \u00een timp ce voi rataci prin marele canion\/ o sa mor citind un sms\/ o sa mor \u00eentr-o secunda\/ fute-ma moarta\/ ce cacat\u201c. Ceea ce se dorea un ironic lamento despre desertaciunea pasiunilor, sperantelor, bucuriilor, deznadejdii ori fram\u00e2ntarilor umane devine un facil exercitiu ludic de versificatie (parca \u00eencropit \u00eentr-un atelier de creative writing), \u00eempanat cu un distih final menit sa asigure autoarei identitate si legitimitate generationista.
\n\u201eO Medeea a Giurgiului\u201c<\/strong>
\nTot astfel, interioritatea ultragiata, imposibilitatea comunicarii cu alteritatea ori agresiunea intimitatii amoroase nu au cum sa cunoasca autentice configurari poetice de vreme ce versurile Liviei Stefan par remixuri haotice, cvasi-demonstrative, din Elena Vladareanu si Miruna Vlada. \u00centr-un loc (poemul \u201eall the pretty little horsies\u201c) universul \u00eentreg e asemanat cu un \u201eghetou nesf\u00e2rsit al zilei si al noptii\u201c \u00een care oamenii se identifica doar cu \u201esc\u00e2ncetul unui bebelus\/ m\u00e2ncat de sobolani \u00eentr-un tomberon\u201c. \u00cen alte texte, ritualul erotic cunoaste o visceralitate nu doar \u201ed\u00e9j\u00e0 lu\u201c, dar si complet stridenta \u00een raport cu recuzita gestuala a actantilor: \u201e\u00een mine \/\/ traieste un barbat frumos si t\u00e2nar\/ cu tandrete \u00eemi atinge cordul\/ si delicat \u00eemi ciuguleste ficatul\/ \u00een mine\/ m\u00e2inile lui fierbinti\/ \u00eemi zdrobesc coastele\/ cu infinita grija\/ \u00een mine\/ facem dragoste\/ si apoi ma \u00eempusca \u00een cap\u201c (\u201e\u00een mine\u201c); \u201etrezeste-te \/\/ dragostea mea\/ am venit sa \u00eemi smulg dintii l\u00e2nga patul tau\/ sa te veghez mai fidel dec\u00e2t moartea\/ sa \u00eeti apas pe pleoape\/ degetele mele vor vedea cu adevarat\/ durerea\u201c (\u201etrezeste-te\u201c). \u00cen loc sa decliseizeze si sa detabuizeze lirica erotica, executia post-coitum sau extractia dentara executata la capat\u00e2iul iubitului consfintesc doar o noua sablonizare, \u00eentr-adevar pe urmele unor modele de data foarte recenta.
\nOriginalitatea si, p\u00e2na la urma, reglarea estetica a \u201ere.volver\u201c-ului Liviei Stefan puteau fi dob\u00e2ndite doar printr-o mai fina cizelare a ciclului final, \u201epoemele din giurgiu\u201c. Aici, poeta propune o implicare sociala mai accentuata, construind o anti-egloga a provinciei cu un potential artistic \u00eenca insuficient valorificat. Giurgiul natal ajunge epicentrul apocalipsei, \u201eorasul \u00een care oamenii\/ latra mai tare dec\u00e2t c\u00e2inii\u201c (\u201etraiesc \u00een giurgiu\u201c), drumul spre casa fiind pavat cu \u201ecadavre de c\u00e2ini\/ si masini arse\/ autostrada e un sicriu de lux\/ pe care \u00eel caram \u00een spate pe r\u00e2nd \/\/ \u00een noptile cu ceata si liniste\/ de sub sosele razbate\/ chiar si p\u00e2na la noi la etajul 7\/ banchetul nesf\u00e2rsit al celor zdrobiti\/ clinchete de oase si fier ruginit\u201c (\u201esub asfalt\u201c). P\u00e2na si evadarea din acest spatiu oprimant nu garanteaza salvarea deoarece ram\u00e2ne de nesters amintirea locului \u00een care, aparent, nu se \u00eent\u00e2mpla nimic, dar unde mastile comunitare ascund cinic traume si vidari interioare manifestate \u00eenca din perioada copilariei. Din nefericire, si aceasta secventa poetica contine reculuri artistice greu de trecut cu vederea, fie si \u00een cazul unui debutant, mai ales ca ele sunt tributare apetentei pentru epatare cunoscute din ciclurile anterioare: de la rostirea alambicat-redundanta a angoasei (\u201esi am \u00eencercat sa nu ma mai g\u00e2ndesc\/ la anul mortii\/ pentru ca ma g\u00e2ndesc la el \u00een fiecare zi\/ pentru ca fiecare an e un an al mortii\u201c), la \u00eenscenarea fals alegorica a violentei (\u201eiar daca mai sunt c\u00e2ini de murit\/ spre mine vor veni toti\/ si eu recit\u00e2ndu-le \u00een tihna\/ ultimul lor poem\/ si m\u00e2ng\u00e2indu-i pe fiecare \u00een parte\/ o sa le scot capusele\/ si o sa le dau foc\u201c), p\u00e2na la afirmarea bufa a dezabuzarii (\u201eies afara\/ cerul\/ e un cur enorm\/ sub care ma sufoc\u201c).
\nTocmai de aceea, caracterizarea vadit encomiastica pe care Felix Nicolau i-o dedica Liviei Stefan \u2013 \u201eo Medeea a Giurgiului\u201c \u2013 ar trebui citita deocamdata doar \u00eentr-o grila peiorativa.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Livia Stefan, re.volver, Editura Casa de Pariuri Literare, Bucuresti, Seria \u201ePoezie\u201c, Colectia \u201eOpera Prima\u201c, 2012, 70 p.   Dimpotriva, desi a intrat \u00een zodia antologiilor, douamiismul face \u00eenca destule victime. O dovedeste convingator colectia \u201eOpera Prima\u201c a Casei de Pariuri Literare, mai precis micro-desantul de poete carora un cristian le-a mosit debutul \u00een ultimii doi… Cite\u0219te mai mult »Douamiismul n-a murit<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8000,8112,5135,8113],"class_list":["post-12885","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-literatura-douamiista","tag-livia-stefan","tag-poezie-contemporana","tag-re-volver"],"views":1936,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12885","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12885"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12885\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12885"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12885"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12885"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}