{"id":12877,"date":"2012-08-23T12:24:02","date_gmt":"2012-08-23T10:24:02","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=12877"},"modified":"2012-08-23T12:25:17","modified_gmt":"2012-08-23T10:25:17","slug":"miscarea-de-ocupare-renasterea-stangii-si-marxismul-de-azi-un-interviu-cu-slavoj-zizek-i","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/miscarea-de-ocupare-renasterea-stangii-si-marxismul-de-azi-un-interviu-cu-slavoj-zizek-i\/","title":{"rendered":"Miscarea de Ocupare, renasterea Stangii si marxismul de azi: un interviu cu Slavoj Zizek (I)"},"content":{"rendered":"

Pe 5 noiembrie 2011, pe baza unui set de \u00eentrebari formulate \u00eempreuna cu Chris Cutrone, Haseeb Ahmed i-a luat un interviu lui Slavoj Zizek la Academia Jan van Eyck, de la Maastricht. \u00cen cele ce urmeaza, redam textul conversatiei lor \u00een versiunea sa editata, destinata publicarii.<\/strong><\/em><\/p>\n

Haseeb Ahmed: Asistam \u00een aceste zile, dupa Piata Tahrir si izbucnirea miscarii Ocupati Wall Street, la o renastere a St\u00e2ngii? Si daca da, care este mostenirea istorica pe care ar trebui sa o reconsideram?<\/em><\/strong>
\nSlavoj Zizek:<\/strong> Pentru \u00eenceput, mi-as cataloga raspunsul drept unul extrem de precaut. Da, dar cu unele conditii. Ceea ce vreau sa spun este ca, dupa cum vad eu aceste evenimente, de altfel, absolut spontane, desi se \u00eencearca interpretarea celor \u00eent\u00e2mplate \u00een Piata Tahrir ca niste simple solicitari democratice, exista o nemultumire sistemica profund \u00eenradacinata. Un semn de bun augur mi se pare faptul ca acestea nu mai sunt doar niste proteste unilaterale, \u00eempotriva unuia sau altuia dintre aspectele vietii cotidiene. Oamenii au ajuns sa aiba o constiinta difuza a faptului ca defectiunea se afla \u00eentr-o cu totul alta parte si tine de sistemul \u00eensusi. Iar prin asta, ma refer exact la sistemul capitalist. Si, \u00een al doilea r\u00e2nd, ca democratia reprezentativa multipartinica nu este o forma politica prin care sa putem face fata acestor dificultati. Problema cu care ne confruntam astazi este excesul de \u201eanticapitalism\u201c, un anticapitalism debordant, care nu este, \u00eensa, dec\u00e2t unul de natura etica. Nu numai \u00een presa, ci pretutindeni, auzim povesti despre cutare companie care exploateaza locuitorii din cutare zona si distruge mediul \u00eenconjurator, sau despre cutare banca gata sa ruineze fondurile de economii ale unor oameni care au muncit din greu pentru ele. Toate acestea nu sunt, \u00eensa, dec\u00e2t critici moralizatoare ale unor distorsiuni. Si nu-i de ajuns. Anticapitalismul presei populare ram\u00e2ne la nivelul lucrurilor care pot fi rezolvate \u00een cadrul structurii existente: prin intermediul jurnalismului de investigatie, al reformelor democratice si al altor mijloace asemanatoare. \u00cen spatele tuturor acestor lucruri eu intuiesc, \u00eensa, prezenta unui instinct \u00eenca vag conturat al existentei unei alte mize, mai importante. Si, \u00een ceea ce-i priveste pe capitalistii \u00eensisi, batalia se duce acum \u00een leg\u00e3tur\u00e3 cu cine si-o va \u00eensusi.
\nUn eveniment se \u00eent\u00e2mpla si de-abia apoi are loc batalia cruciala \u00een care se decide semnificatia lui. Cred ca tocmai astfel de evenimente, precum Ocupati Wall Street-ul, sunt esentiale, pentru ca, pe de-o parte, ele demonstreaza ca problema este capitalismul \u00eensusi. Acesta a si fost marele subiect de dezbatere de-a lungul secolului XX, \u00eensa, dintr-un motiv sau altul, \u00een ultimele c\u00e2teva decenii, chestiunea a disparut de pe agenda st\u00e2ngii traditionale, fiind \u00eenlocuita de probleme punctuale, ca rasismul sau sexismul, dar ea exista \u00een continuare. Pe de alta parte, eu sustin ca vechile solutii nu mai functioneaza. Tocmai de-aceea, dupa cum au observat at\u00e2t criticii, c\u00e2t si simpatizantii, exista o lipsa de propuneri concrete, nimeni nu stie ce sa faca. Cu exceptia unor notiuni abstracte, desigur, ca \u00een cazul Indignatilor spanioli, ce sustineau ca banii trebuie sa slujeasca oamenilor, nu invers. Dar p\u00e2na si un fascist ar subscrie la aceasta idee.
\nCeea ce ne reaminteste de faptul ca, dupa cum se exprima prietenul meu, Alain Badiou, secolul XX s-a sf\u00e2rsit. Si nu ma refer numai la socialismul de stat si la statul social-democrat al bunastarii, ci si, as adauga eu, la cel mai intim vis al st\u00e2ngii utopice, \u201eorganizarea pe orizontala\u201c, comunitatile locale, democratia directa, auto-organizarea \u2013 niciuna dintre ele nu cred ca functioneaza. Asa ca, o spun din nou, suntem pusi \u00een fata unei mari provocari. Vechea problema a revenit, dar e mai limpede ca niciodata ca vechile solutii nu-i pot face fata. E o mare provocare. Iar daca te uiti la modul \u00een care modesta st\u00e2nga liberala conceptualizeaza problemele, \u00een \u201eO teorie a dreptatii\u201c a lui Rawls, sa zicem, realizezi ca niciuna dintre aceste solutii nu va fi \u00een stare sa recupereze si sa canalizeze toate aceste energii negative.
\nCe ma surprinde este c\u00e2t de multa energie negativa exista. Ma g\u00e2ndeam ca, la un moment dat, se va opri. Dar uitati-va cum explodeaza pe tot cuprinsul Statelor Unite. P\u00e2na si veteranii din Irak si Afghanistan li se alatura (protestatarilor \u2013 n.tr.). Asta-i marea noutate. E un grad nemaivazut de furie si nemultumire, de o incredibila seriozitate, care nu respecta canalele consacrate de rezolvare a problemelor \u2013 traditionalele proteste economice. E un moment minunat, decisiv. E un gest negativ. \u00cen clipa de fata, sloganul meu este \u201eNiciun dialog!\u201c. Haide sa nu ne lasam prinsi \u00een aceasta dialectica a dialogului cu inamicul. Nu. E prea devreme. Nu \u00een sensul de \u201eN-avem ce vorbi, o sa va casapim\u201c. Ci, mai cur\u00e2nd: daca vorbim acum, vom fi nevoiti sa folosim un limbaj oarecare si, inevitabil, va fi cel al inamicului. Avem nevoie de timp pentru a ne construi propriul nostru limbaj, pentru a-l formula.<\/p>\n

H.A: Va fi tot limbajul st\u00e2ngii?<\/em><\/strong>
\nS.Z:<\/strong> Fie c-ar fi cel al st\u00e2ngii ortodoxe, fie limbajul american al st\u00e2ngii pragmatice, ca e vorba de \u201esindicate\u201c, de \u201egrupuri de presiune\u201c etc\u2026, niciunul dintre acestea nu va fi de ajuns. Cred ca forta protestelor consta tocmai \u00een ceea ce hegemonica presa burgheza considera a fi slabiciunea lor. \u201eNu-i cam isteric protestul asta? Ce vor indivizii astia de fapt?\u201c Tocmai asta-i fabulos la ele. Nu se \u00eencadreaza \u00een niciun tipar. Nu poti pur si simplu spune \u201eHai sa organizam un protest democratic\u201c sau ceva asemanator. Dar mai sunt \u2013 si sunt constient de marginalitatea lor \u2013 si toate aceste elemente ale vechii logici hipiote de carnaval. Cineva mi-a spus c-a vazut un tip \u00een San Francisco care zicea \u201eCe program? Am venit aici sa ne simtim bine!\u201c. Fireste ca toate astea nu sunt dec\u00e2t niste capcane. E frumos, totusi, ca se \u00eent\u00e2mpla ceva nou, care n-a capatat \u00eenca forma. Asa trebuie sa \u00eencepi. Nu ca cei care sustin ca, \u00eenainte de a protesta, trebuie sa stii ce vrei. Daca o formulezi asa, \u201eesti doar un isteric\u201c, te \u00eenscrii \u00een logica stap\u00e2nului care i se adreseaza subordonatului sau. Esti ca un stap\u00e2n care \u00eentreaba o femeie isterica \u201ece vrei?\u201c. Nu, asta-i cea mai rea forma de oprimare. Asta \u00eenseamna \u201evorbeste pe limba mea sau taci!\u201c. De-aici si sloganul: \u201eNiciun dialog!\u201c. Nu-l consider a fi o critica. Ci dimpotriva. Aceste proteste chiar sunt isterice.
\n\u00censa, dupa cum stie orice freudian care se respecta, nu-i nimic mai autentic dec\u00e2t isteria. Una dintre marile greseli ale saizecisioptistilor a fost aceea ca au acceptat \u00een ideologia de masa, chiar daca numai partial, presupozitia potrivit careia istericii nu fac altceva dec\u00e2t sa se pl\u00e2nga, \u00een vreme ce perversii sunt singurii radicali adevarati: istericii nu stiu ce vor. P\u00e2na si Freud spune undeva ca perversii fac ceea ce istericii doar viseaza. Dar Foucault a avut dreptate: orice regim de putere necesita propria-i forma de perversiune; perversiunea se potriveste de minune relatiilor de putere. Isteria reprezinta interogatia autentica, atunci c\u00e2nd \u00eeti problematizezi stap\u00e2nul, dar nu obtii niciun raspuns concludent. Nici macar tu nu stii \u201ece vrei\u201c.<\/p>\n

H.A: Dar ce parere aveti de rolul pe care l-ar putea juca diversele curente ultrast\u00e2ngiste \u00een miscarea Ocupati\u2026, dat fiind ca tocmai ele sunt percepute ca \u201eeminentele cenusii\u201c ale miscarii: International Socialist Organization, Revolutionary Communist Party si alte ramasite ale st\u00e2ngii sectare?<\/em><\/strong>
\nS.Z:<\/strong> Stiu de gruparea lui Bob Avakian, Partidul Comunist Revolutionar din America. Dar sunt ei niste maoisti autentici? Am avut dispute cu ei. St\u00e2nd cu ei, aproape ca am devenit un burghez liberal. Am scris p\u00e2na si o scurta introducere la una dintre cartile lui Avakian (Bob Avakian si Bill Martin, \u201eMarxism and the Call of the Future: Conversations on Ethics, History, Politics\u201c, Peru, Illinois, Open Court Publishing, 2005). \u00censa, \u00een ciuda vorbariei lor despre \u201enoua sinteza\u201c, nu au deloc substanta teoretica, nu se justifica. Au \u00eentotdeauna raspunsuri, nu \u00eentrebari, doar raspunsuri. Au un manifest chiar si despre ce vor face c\u00e2nd vor prelua puterea. C\u00e2nd insisti, \u00eensa, sa-ti raspunda la \u00eentrebari ca \u201eva exista o miscare muncitoreasca de masa pe care o veti coordona, veti c\u00e2stiga alegeri, sau ce?\u201c, nicio reactie. Ei preiau cumva puterea, iar apoi, se trezesc ca au o problema. \u00cen opinia mea, ei sunt \u201eperversii\u201c. Lacan are o formulare foarte nimerita: perversul este instrumentul dorintei celuilalt. Perversii sunt cei care stiu mai bine dec\u00e2t tine ce-ti doresti cu-adevarat. Ei au \u00eentotdeauna raspunsuri: niciodata \u00eentrebari, doar raspunsuri. Dar nu sunt un pericol, ci un motiv de iritare. Pretind ca au toate raspunsurile, dar nu ofera niciun temei pentru asta. De asemenea, ca sa vorbim ceva mai \u00een amanunt, au dezbatut cu mine diverse evenimente istorice concrete si dramatice din China, nu doar Revolutia Culturala, dar si Marele Salt \u00cenainte de la sf\u00e2rsitul anilor \u201950. Din punctul lor de vedere, acestea nu sunt dec\u00e2t niste reprezentari create de \u201epropaganda burgheza\u201c. O parte dintre arhive sunt deschise acum, asa ca putem vedea si singuri ca tot ce s-a \u00eent\u00e2mplat \u00een acea perioada, Marele Salt \u00cenainte, totul, a fost o mega-tragedie. Pentru st\u00e2nga, \u00eensa, esential este sa decida cum se raporteaza la propria-i mostenire. Nu-mi place deloc acea st\u00e2nga care spune: \u201eAsa este, stalinismul a fost rau. Dar uitati-va la ororile colonialismului!\u201c. Da, sunt de acord ca trebuie sa vorbim de problemele neocolonialismului, postcolonialismului etc. \u00censa, chiar si acum, \u00een ciuda tuturor criticilor liberale si conservatoare, problema acestui secol XX stalinist este ca nu avem nicio relatare de \u00eencredere despre el. N-avem parte dec\u00e2t de generalizari grabite. \u00cei cauti originile filosofice si zici: \u201eRousseau. E o consecinta directa a unei astfel de abordari\u201c.
\nAici trebuie sa fiu foarte critic fata de \u201eDialectica Iluminismului\u201c a lui Adorno si Horkheimer, caci ei sunt exemplul extrem. Trateaza problema fascismului. (Uite ca mi-am facut si temele!) \u00censa, dupa cum ati constatat, scoala de la Frankfurt ignora aproape cu desav\u00e2rsire stalinismul \u2013 \u00een ciuda \u201eMarxismului sovietic\u201c al lui Marcuse. Nu au nicio teorie autentica a stalinismului. Ei considera ca potentialul totalitar care a explodat \u00een secolul XX \u00eesi facuse aparitia \u00eenca de la cea mai primitiva logica a manipularii materiei, de la filosofia identitatii etc. Pentru mine, o abordare care \u00eencearca sa construiasca o matrice transcendentala care sa explice posibilitatea evenimentelor din secolul XX nu are cum sa functioneze. Problema ram\u00e2ne. Cu toate ororile secolului XX, varianta liberalilor nu e suficienta. Ram\u00e2ne de datoria St\u00e2ngii sa ofere o explicatie pertinenta.<\/p>\n

H.A: Dar este o dialectica a Iluminismului! Acelasi lucru care da nastere totalitarismului creeaza si posibilitatea libertatii.<\/em><\/strong>
\nS.Z:<\/strong> Ei sustin, o stiu prea bine, ca problema Iluminismului este ca cere din ce \u00een ce mai multa iluminare. \u00cen privinta asta sunt c\u00e2t se poate de clari. Nu sunt de acord cu criticile pe care Habermas le aduce lui Horkheimer si Adorno (\u00een \u201eDiscursul filosofic al modernitatii\u201c). Totusi, poate ca la un anume nivel are dreptate. Aspectul emancipator al Iluminismului e foarte putin explicat de Adorno si Horkheimer. N-avem parte dec\u00e2t de niste formule mistice despre \u201eCelalalt\u201c. Sincer sa fiu, ce m-a izbit citind editia recent aparuta la Verso a dialogurilor celor doi de la sf\u00e2rsitul anilor \u201950 a fost c\u00e2t de gaunos suna.
\n\u00cel apreciez pe (Moishe) Postone, care sustine ca ceea ce trebuie reabilitat astazi, la toate nivelurile, este o critica a economiei politice. Nu doar ca teorie economica, caci, prin Marx, ea a devenit mult mai mult de-at\u00e2t. Sunt tentat sa spun ca este, mai degraba, un a priori transcendental istoric. Categoriile folosite de Marx \u00een critica pe care o face economiei politice nu sunt destinate analizarii unei singure sfere a societatii. Ele sunt mult mai puternice, ajung\u00e2nd sa structureze totalitatea vietii sociale. Asta trebuie sa reabilitam acum. Nu mai sunt de acord cu Postone, \u00eensa, atunci c\u00e2nd pare sa sustina ca diviziunea dintre clase devine cumva secundara si se pierde. \u00cen niciun caz. De parca fetisismul marfurilor ar fi o structura generala mai fundamentala dec\u00e2t lupta de clasa! Uneori, cred ca se grabeste sa reduca lupta de clasa la anumite instantieri empirice bine ancorate istoric. Aici, \u00eel apreciez mult mai mult pe t\u00e2narul Luk\u00e1cs, din \u201eIstorie si constiinta de clasa\u201c, care este foarte clar \u00een privinta caracterului istoric a priori si nonempiric al criticii economiei politice, pastr\u00e2ndu-i, \u00een acelasi timp, relevanta pentru lupta de clasa.
\nSi asta, chiar daca nu mai avem vechea clasa muncitoare \u2013 \u00een aceasta privinta, suntem de acord. \u00cen sensul celor pe care am \u00eencercat sa le schitez astazi, aici (la Academia Jan van Eyck), anume ca trebuie sa conceptualizam subiectul emancipator, chiar daca nu \u00eei putem gasi un fundament \u00een vechea clasa muncitoare marxista. Trebuie sa includem asa-zisele \u201estate-t\u00e2lhar\u201c, aflate \u00een afara dinamicii capitaliste. Somajul, care devine o categorie din ce \u00een ce mai substantiala. Aceasta e sarcina care ne-asteapta: cum sa redam lucrurile, cum sa le facem cu-adevarat vizibile. Postone abordeaza si el aceasta chestiune. Ca atare, daca \u00eencetam sa ne mai ascundem dupa deget, mai putem vorbi despre teoria lui Marx a valorii-munca? Si daca da, cum? Mie, bunaoara, \u00eemi place sa-mi zg\u00e2ndar prietenii, las\u00e2ndu-i sa creada ca \u00eel atac pe Chavez si apar Statele Unite. Ce nu \u00eenteleg ei e ca nu poti aplica mecanic asa-numita teorie marxista a valorii-munca. Pentru ca ai fi nevoit sa ajungi la concluzia ca Venezuela exploateaza America prin profiturile pe care le obtine de pe urma petrolului. \u00cen \u201eCapitalul\u201c, Marx \u00eencearca, \u00eensa, sa demonstreze ca resursele naturale nu sunt o sursa de valoare. Ceea ce \u00eenseamna ca trebuie sa reg\u00e2ndim categoria exploatarii.
\nUn alt aspect pe care vreau sa \u00eel subliniez este ca, atunci c\u00e2nd vorbeste despre \u201eintelectul general\u201c, \u00een sens de cunoastere comuna, \u00een faimosul pasaj din \u201eBazele criticii economiei politice\u201c, Marx ilustreaza, \u00een acelasi timp, cea mai buna si cea mai proasta dintre ipostazele sale. De ce? Pentru ca era de parere ca, atunci c\u00e2nd cunoasterea va ajunge sa se afle \u00een centrul oricarei activitati, \u00een centrul procesului de generare a bogatiei sociale, logica capitalista a exploatarii muncii, ce urmeaza teoria valorii- munca, nu va mai avea niciun sens, pentru ca nu va mai functiona. Dar aici, c\u00e2nd afirma ca \u00eesi va pierde ratiunea de existenta capitalismul pentru ca timpul de lucru nu va mai constitui o sursa de valoare, Marx suna ca un soi de determinist tehnologic. Ceea ce nu realizeaza el este ca, prin \u00eensasi natura lui, acest \u201eintelect general\u201c poate fi, \u00eentr-un mod pervers, privatizat. Ca atare, nu ne putem \u00eentoarce, pur si simplu, la Marx. Tin\u00e2nd cont de caracterul global al capitalismului actual, \u00eentrebarea pe care trebuie sa ne-o punem este cum putem reg\u00e2ndi critica economiei politice. Problema e cov\u00e2rsitoare si \u00eenca nu vad un raspuns valabil.<\/p>\n

H.A: Multe dintre afirmatiile dumneavoastra seamana foarte mult cu ceea ce spun cei de la Ornitorincul. Sloganul lor este \u201eSt\u00e2nga a murit! Traiasca st\u00e2nga!\u201c.<\/em><\/strong>
\nS.Z:<\/strong> Genial! Asta-i singura modalitate de a resuscita St\u00e2nga! Pentru ca se refera la toate varietatile sale. 1968 este un model pentru modul \u00een care miscarea si-a revenit, oferind un nou imbold capitalismului. Toate fenomenele post-\u201968 atesta acest lucru.<\/p>\n

H.A: Ornitorincul a aparut \u00een contextul miscarii \u00eempotriva r\u00e3zboiului. Ca atare, el a constituit un raspuns la logica \u201edusmanul dusmanului meu este prietenul meu\u201c, de-aici si sprijinul acordat grupurilor irakiene islamiste de extrema dreapta, ca reactie \u00eempotriva lui Bush.<\/em><\/strong>
\nS.Z:<\/strong> Stiu ca trebuie sa evitam islamofobia, dar resping \u00een totalitate ideea potentialului emancipator al fundamentalismului islamic. \u00centrebarea este ce face ca aceasta opozitie \u00eentre fundamentalism si permisivitatea liberala sa fie imanenta sistemului. Liberalismul da nastere acestui fundamentalism, care nu se limiteaza la islamism, ci cuprinde, bunaoara, si fundamentalismul crestin din Statele Unite. Desi nu este foarte serioasa din punct de vedere teoretic, cartea lui Thomas Frank, \u201eCe se \u00eent\u00e2mpla cu Kansasul?\u201c, vorbeste exact despre aceasta chestiune. Odinioara, Kansasul era unul dintre statele cele mai radicale \u2013 John Brown s-a nascut acolo. Cumva, \u00eensa, acest bastion al cererilor sociale radicale a devenit capitala fundamentalismului crestin. N-am nicio \u00eencredere \u00een cei care vorbesc despre \u201esimtul islamic al dreptatii\u201c si alte lucruri de acest gen. Unii merg p\u00e2na \u00eentr-acolo \u00eenc\u00e2t sa sustina ca, daca \u00eendraznesti sa le critici teologia, esti un imperialist si faci automat parte din tabara dusmana. Ceea ce nu cred nici \u00een ruptul capului.<\/p>\n

H.A: Mare parte a St\u00e2ngii subscrie \u00eensa acestei logici.<\/em><\/strong>
\nS.Z:<\/strong> Odata, m-am certat destul de rau cu Samir Amin, marele teoretician anticolonialist, pe acest subiect. C\u00e2nd i-am spus ca cel de-al doilea Bush perpetueaza o mostenire istorica pentru care orice st\u00e2ngist ar trebui sa-i fie recunoscator, a \u00eenceput sa tipe la mine. I-am atras atentia ironic ca, daca lasam gargara la o parte, cel mai important rezultat al presedintiei lui Bush a fost faptul ca America e pe cale sa devina o simpla superputere locala. Treptat, ea \u00eesi pierde hegemonia efectiva. Era pe cale sa devina politistul universal. Ironic, sau chiar cinic vorbind, poate ca nu-i bine ca s-a \u00eent\u00e2mplat asa. Lasati America sa intervina \u00een Congo, spre exemplu. Ceea ce vreau sa spun, de fapt, este ca t\u00e2mpenia lui Bush a accelerat asa-numitul multicentrism. Nu ne putem rezuma la a striga sus si tare ce pacoste e America, ci ar trebui sa aplicam aceleasi standarde si Chinei, spre exemplu \u2013 las\u00e2nd de-o parte Tibetul, o problema mult prea complexa \u2013 pentru ceea ce face \u00een Myanmar sau \u00een Africa: exploatare neocolonialista, colaborare cu tirani locali etc. Aici, Amin a explodat pur si simplu. De c\u00e2te ori e vreo criza ar trebui sa privim cu un ochi critic catre Statele Unite, dar, pentru numele lui Dumnezeu, ele nu sunt \u00eentotdeauna dusmanul. Uitati-va la India si la ce face ea \u00een Kashmir, spre exemplu. Principalul grup de rezistenta din Kashmir a renuntat public la violenta, declar\u00e2nd ca \u201eva protesta pe cale politica\u201c, dar autoritatile indiene continua sa \u00eei trateze pe membrii sai ca pe niste teroristi. Asta-i tot ce spun. \u00cen aceeasi masura, nu-mi place \u2013 si-aici iarasi o sa va oripilez \u2013 genul de marxism care are un raspuns automat, de tip \u201epavlovian\u201c, de fiecare data c\u00e2nd vine vorba de \u201edrepturile umane universale\u201c. \u201eVai, vorbiti limba dusmanului! Gasiti scuze imperialismului!\u201c \u00cen general, asa este. Dar nu tot timpul. Cunosc foarte bine acest joc marxist \u2013 \u201eziceti universal, dar ceea ce vreti sa spuneti, de fapt, este alb, barbat\u201c etc.
\nHaideti sa nu uitam, \u00eensa, ca universalitatea este, probabil, unul dintre cele mai bune mijloace de emancipare pe care le avem la dispozitie. Sunt extrem de suspicios fata de modelele postmoderne. Iar aici ar trebui sa fim pe aceeasi lungime de unda cu Postone, cu Scoala de la Frankfurt si cu alti c\u00e2tiva \u00eempotriva mantrei postmodernismului, potrivit careia orice universal poate fi \u201eidentitar\u201c si totalitar. Sunt extrem de suspicios fata de \u201erezistenta \u00eempotriva capitalismului global\u201c, construita pe principiul particularitatilor multiple ce rezista \u00een fata globalizarii etc. Cred ca e important sa te adresezi universalului. \u00cen acelasi timp, cu multi ani \u00een urma, am mai scris \u2013 fapt care mi-a adus nenumarati dusmani \u2013 despre \u201emulticulturalism ca logica a capitalismului global\u201c( v. \u201eMulticulturalism or the Cultural Logic of Multinational Capitalism\u201c, disponibil online la http:\/\/libcom.org\/library\/multiculturism-or-the-cultural-logic-of-multinational-capitalism-zizek). Nu sunt de acord cu neocolonialistii precum Homi Bhabha, care sustineau, la un moment dat, ca sistemul capitalist este unul universalizant, axat pe stergerea oricarei diferente. Nu. Capitalismul este esentialmente multiculturalist si pluralist din punct de vedere cultural. De ce? \u00cen acest punct, populismul american de dreapta nu ca ar avea \u201edreptate\u201c, dar a formulat un raspuns la o problema reala. Adeptii sai au reusit sa convinga clasele de jos de adevarul intuitiei lor esentialmente corecte, potrivit careia, \u00een lumea capitalismului global de astazi, dupa cum arata si prietenul meu, David Harvey, nu metropola este cea care profita de tarile Lumii a Treia. Mai cur\u00e2nd, pentru a smulge c\u00e2t mai multe profituri, unele tari ajung sa se transforme din proprie vointa \u00een colonii. Ceea ce \u00eenseamna ca astazi, prin intermediul outsourcing-ului si al altor mijloace de acest fel, capitalul american este dispus sa-si sacrifice muncitorii. Astazi, capitalismul este cu adevarat universal. Capitalul american nu poate fi considerat ca apartin\u00e2nd doar Statelor Unite si nu sunt de acord cu prietenii mei sud-americani, care vad \u00een el o entitate inerent \u201eanglo-saxona\u201c etc. Acelasi lucru tinde sa-l sublinieze si Alain Badiou. Capitalismul este realmente universal. Nu e \u00eenradacinat \u00een nicio cultura anume. Nu este eurocentric. Iar efectul actualei crize va fi disparitia fara rest a oricarui astfel de \u201eeurocentrism\u201c. Ceea ce nu e musai un lucru bun, pentru ca exista, bunaoara, si un \u201ecapitalism cu valente asiatice\u201c \u2013 adica, unul mai productiv dec\u00e2t cel liberal, dar fara democratie.<\/p>\n

H.A: Redactorii si colaboratorii nostri ar fi perfect de acord cu ceea ce ati spus. Chiar vara trecuta, revista noastra a organizat pentru a doua oara un cerc de lectura despre \u201efilozofia burgheza radicala\u201c, inclusiv Rousseau, Adam Smith, Benjamin Constant s.a., av\u00e2nd ca tema aparitia notiunii moderne de libertate.<\/em><\/strong>
\nS.Z:<\/strong> Da. Nu sunt de acord cu Claude Lefort, spre exemplu, atunci c\u00e2nd spune ca libertatea burgheza nu este dec\u00e2t o libertate formala. Nu-i adevarat. Revolutionarii burghezi radicali erau perfect constienti de faptul ca libertatea nu se naste dec\u00e2t ca o libertate esentialmente sociala. Erau c\u00e2t se poate de constienti de dimensiunea sociala si-au militat pentru dreptul de organizare colectiva etc. Pe de alta parte, aceasta critica a democratiei formale ca democratie burgheza este profund antimarxista, dupa cum o stia prea bine Marx \u00eensusi, pentru ca forma nu este niciodata doar o \u201eforma\u201c. Pentru a te rupe de ceva, trebuie mai \u00eent\u00e2i ca aceasta ruptura sa fie \u201eformala\u201c. Bunaoara, c\u00e2nd Marx scria despre dezvoltarea capitalismului, vorbea \u00eent\u00e2i de toate despre \u201esubordonarea formala\u201c a productiei \u00een capitalism. Asta \u00eenseamna ca productia era la fel ca \u00eenainte, spre exemplu, tricotatul \u00een casa, doar ca, apoi, mai aparea si negustorul care cumpara produsul tricotat pentru a-l vinde pe bani. Ca urmare a acestei subordonari formale, \u00eensa, producatorii individuali au fost atrasi \u00een fabrici. Ar trebui sa renuntam la prejudecata potrivit careia forma urmeaza \u00eentotdeauna continutul, ca mai \u00eent\u00e2i apare ceva si de-abia apoi acest ceva capata o forma. Lucrurile nu stau deloc asa.<\/p>\n

Traducere: Alexandru Macovei<\/strong><\/em>
\nText preluat de pe platforma CriticAtac.ro<\/strong><\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Pe 5 noiembrie 2011, pe baza unui set de \u00eentrebari formulate \u00eempreuna cu Chris Cutrone, Haseeb Ahmed i-a luat un interviu lui Slavoj Zizek la Academia Jan van Eyck, de la Maastricht. \u00cen cele ce urmeaza, redam textul conversatiei lor \u00een versiunea sa editata, destinata publicarii. Haseeb Ahmed: Asistam \u00een aceste zile, dupa Piata Tahrir… Cite\u0219te mai mult »Miscarea de Ocupare, renasterea Stangii si marxismul de azi: un interviu cu Slavoj Zizek (I)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[8104,8103,8102,8105,7205],"class_list":["post-12877","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-anticapitalism","tag-miscarea-de-stanga","tag-miscarea-ocupati-wall-street","tag-presa-populara","tag-proteste"],"views":3335,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12877","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12877"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12877\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12877"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12877"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12877"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}