Puternic influentat de ideea cardinala a lui Mircea Eliade potrivit careia \u00een modernitate sacrul se camufleaza \u00een profan, dl Sorin Alexandrescu crede a gasi analogii sau chiar continuitati \u00eentre personaje, situatii si scheme mitologice si realitati politice ori indivizi din societatea rom\u00e2neasca de azi. Temerar si speculativ \u00een exces, eminentul nostru comparatist evoca mitul lui Sisif \u00een viziunea lui Camus, care conchide, \u00een finalul eseului sau despre absurdul modern, ca \u201eTrebuie sa ni-l imaginam pe Sisif fericit\u201c, el fiind un ins superior pedepsei la care l-a supus Zeus. \u201e\u00cen ce-i priveste, scrie comparatistul, rom\u00e2nii au inventat legenda Mesterului Manole. Promisiunea facuta lui Negru Voda nu poate fi \u00eemplinita pentru ca tot ce se zideste ziua se surpa noaptea\u201c. Bolovanul absurd al lui Sisif ar fi zidul \u00eenceput si neispravit din subsolul legendei despre Mesterul Manole si contractul lui cu Negru Voda. Un contract platit cu doua sacrificii \u2013 ca sa nu le spunem crime: al sotiei si al mesterului \u00eensusi prabusit ca Icar. \u201eAmbele texte \u2013 marturiseste eseistul \u00eentr-un articol din \u00ab22\u00bb \u2013 ne obsedeaza inevitabil \u00een aceste zile. De 22 de ani, exact c\u00e2ti are revista pentru care scriu, ridicam pietre \u00een v\u00e2rful muntelui, cu speranta ca odata si odata ele nu vor mai cadea. Ele nu se aduna \u00eensa \u00een niciun templu, acolo sus, ci aluneca mereu la vale. Zidim vreo Ana si pretindem ca nu-i auzim geamatul. Sau ne zidim chiar pe noi?\u201c Obsesii exemplare, \u00eengrijorari patriotice pe care intelectualitatea actuala, militanta ori nu, le resimte si le exprima \u00een variate feluri. Mai rar, compar\u00e2nd speculativ ori proced\u00e2nd la analogii riscate, eufemistic vorbind, \u00eentre mitologia greaca, cu Zeus, Aegina, Thanatos si Sisif cu bolovanul sau si… referendumul din Rom\u00e2nia! Patetica, lectura absurdului din viata politica rom\u00e2neasca \u00een cheie mitologica e o speculatie neavenita si cu efecte involuntar parodice: \u201eSuntem astfel condamnati \u2013 retorizeaza \u00eenfricosat si prapastios eseistul \u2013 de un Zeus necunoscut, de un Negru Voda usor identificabil? Presedintele Basescu, de doua ori ales si tot de doua ori suspendat si reales (re)devine mereu simbolul democratiei, \u00een ciuda oricaror gafe pe parcurs, \u00een fata unor Zeus ori Negru Voda inexorabili, supravietuind ca simbol de energie nationala. Este aici o soarta, un blestem? Avem mereu de ales \u00eentre ziduri neispravite si zidiri de jertfe?\u201c Nu suntem departe \u00een asemenea speculatiuni cu iz mitologic de comparatiile enorme si antologice de dinainte de \u201989, \u00een registru triumfalist, cu \u00abepoca lui Pericle\u00bb si alte epoci ilustre evocate de pana unor intelectuali la fel de ilustri. Nu suntem departe nici de alegatia postdecembrista cu iz mitologic a unui alt analist si intelectual eminent, Traian Ungureanu, despre \u00abereticul care nu arde\u00bb viz\u00e2ndu-l pe acelasi \u201eBlestemat agent istoric B., importantul, irascibilul si necontrolabilul B., surpriza si socul B., provocarea pe care milioane de rom\u00e2ni o \u00eembratiseaza\u201c si care capata, \u00eencet-\u00eencet proportii monumentale si trasaturi de fenomen natural inevitabil, ca seceta, grindina sau cutremurul. \u201eSimbolul democratiei\u201c si \u201esimbolul de energie nationala\u201c de sub condeiul lui Sorin Alexandrescu fusesera, \u00een stilistica lui Traian Ungureanu, fenomenalul personaj \u201e\u00een care toate particulele societatii rom\u00e2nesti au certitudinea ca se regasesc\u201c ori, \u00een aceeasi stilistica encomiastica a lui H.-R. Patapievici, mediatorul ideal \u00eentre societate si \u201eomul care comunica direct cu Dumnezeu\u201c. Cum vedem, \u00eenainte, ca si dupa evenimentele din 1989, intelectualul rom\u00e2n ram\u00e2ne prizonierul unei credinte invincibile \u00een acelasi tip de om providential destinat sa scoata poporul sau societatea rom\u00e2neasca din gura balaurului care mereu sta deschisa asupra lor. Noroc cu acest puternic providentialism ce pare genetic si de care ne agatam ca disperatii pentru a ne salva, mitologic, dintr-un vesnic naufragiu. Dar comparatistii contemporani nu se opresc la mitologie. Ei recurg \u00een analogiile lor seducatoare, exemplare ori punitive, la epoci istorice si figuri celebre care au modelat ori, din contra, au schimonosit istoria, cultura si arta popoarelor aflate vremelnic sub custodia sau sub ocupatia lor. \u00cen linie generala, acest molipsitor gust intelectual al analogiilor si comparatiilor ne duce la ideea ca istoria se repeta si ca oamenii care fac, bine sau rau, istoria se supun cu necesitate inexorabila unor modele repetabile. Tipologic, fr\u00e2nturi din Cezar, Napoleon, Hitler, Mussolini sau De Gaulle reapar sub alte \u00eenfatisari de-a lungul istoriei si \u00een locuri diferite. Mai rar, dar se \u00eent\u00e2mpla, avem cazul \u201ecumularzilor\u201c, al conducatorilor sau demnitarilor, oameni politici si de stat care plagiaza \u00eensusiri ori trasaturi venite din mai multe modele diferite si utilizate oportun \u00een diverse momente ale carierei si ascensiunii lor. Dl Tom Gallagher, politolog eminent din mediul academic, coleg, de nu si rival nedeclarat de-al dlui Vladimir Tismaneanu, ajuns el \u00eensusi \u00een Rom\u00e2nia savant de renume mondial dupa un model controversat \u2013 dl Tom G., asadar, semneaza \u00een \u201e22\u201c un articol inspirat din zoologie: \u201ePonta, regele junglei care a redevenit Rom\u00e2nia\u201c. Ca dupa teoria evolutionista ne tragem din animale, respectiv, din maimutele evoluate, e lucru sigur. Si, dupa cum zice si \u00eenteleptul nostru Filimon, \u201ece naste din pisica, soareci man\u00e2nca\u201c: oric\u00e2nd ne paste riscul \u2013 ori sansa! \u2013 de a ne \u00eentoarce de unde am purces, \u00een marea jungla animaliera a comunei primitive. Nu mai spun ca birjarii popoarelor, ai societatilor, \u00een fine, ai statelor sunt, \u00een chip fatal, \u201eanimale politice\u201c de rang \u00eenalt. Analistul Tom G. trece \u00een revista si descrie fortele care se confrunta actualmente \u00een jungla rom\u00e2neasca: partizanii restauratiei si ai continuitatii si cei din \u201etabara reformista\u201c. Nu intru \u00een pretiosul fond doldora de idei al articolului despre \u201ehibridul\u201c care e Rom\u00e2nia condusa de un \u201elider greu de digerat, dar care se angajeaza, cu \u00eencapat\u00e2nare, sa scape Rom\u00e2nia de fantomele postcomuniste.\u201c Daca nu e vreun Saul din Tars, ar fi greu de \u00eenteles cum ar \u201escapa\u201c Rom\u00e2nia de fantomele respective un lider ce nu-i nici el dec\u00e2t o \u201efantoma postcomunista\u201c ascunsa \u00eentr-un zdrentuit vesm\u00e2nt \u201ereformist\u201c. Dar asta-i alta chestiune. Ma opresc asupra unui aspect secundar al articolului respectiv: mijloacele stilistice ale descrierii personajului principal, \u201eregele junglei\u201c din materialul revuistic al dlui Tom G. Aceste mijloace stilistice pot fi reduse la unul singur: analogia, comparatia ca procedeu stilistic la care recursese si dl Sorin Alexandrescu descoperind ramasitele mitului camuflate \u00een modernitatea chinuita si instabila a Rom\u00e2niei din acest ceas. \u201eRegele junglei\u201c asupra caruia se opreste Tom G. se bucura \u00een ochii politologului de o seama de analogii care mai de care mai ilustre. Pe cine plagiaza \u00een cariera si miscarile lui politice \u201eregele junglei\u201c din povestea lui Tom G.? A candidat, scrie Tom G., \u201ecu succes, pentru rolul de t\u00e2nar Napoleon care inaugureaza o noua etapa a carierei politice devenind \u201ecineva\u201c \u00een aceasta parte a Europei\u201c. Cui nu-i place sa semene cu Napoleon?! Dupa Napoleon, e chemat… Mozart \u00een sprijinul \u201eregelui junglei\u201c: \u201eP. este un fel de Mozart al politicii de tip autoritar, un personaj t\u00e2nar, vulgar si impulsiv, dar cu un talent \u00eennascut \u00een domeniul sau\u201c. Stim ca \u201edomeniul\u201c lui Mozart era muzica: i-o fi plac\u00e2nd muzica si t\u00e2narului rege al junglei? Alt rege, si ce rege!, spunea: \u201eAsta-i muzica ce-mi place!\u201c Apoi: t\u00e2narul Mozart, desi genial, era \u201evulgar si impulsiv\u201c? Textul analistului e confuz, cu toate ca, oricum ar fi, simpla comparatie e suficienta spre a-i face onoare \u201eregelui junglei\u201c. Alte celebritati istorice al caror model \u00eel plagiaza \u201eregele junglei\u201c rom\u00e2nesti sunt prea cunoscutii Hitler si Mussolini. P., scrie Tom G., \u201ea pus la cale un fel de mars al Romei \u00een stilul lui Mussolini …\u201c. Gramatical vorbind, poate ca e vina traducatoarei: dictatorul italian a pus la cale un \u201emars asupra Romei\u201c, nu \u201eal\u201c Romei. Ma rog.<\/p>\n
Ce plagiaza eroul lui Tom G. din modelul Hitler? Ca si dictatorul Germaniei naziste, \u201eregele junglei\u201c din Rom\u00e2nia a purces la \u201earuncarea pe fereastra\u201c a mecanismelor democratiei, \u00eentrec\u00e2ndu-si modelul: \u201eNici macar ascensiunea la putere a lui Hitler\u201c nu se compara cu iuteala actiunii sale de a \u201earunca pe fereastra\u201c… \u201eLa fel ca Italia lui Mussolini \u2013 se mira cu jale punitiva Tom G. \u2013, \u00eencapat\u00e2narea asaltului lui P. nu i-a impresionat pe intelectuali\u201c. Intelectualii au de ce sa tresara, speriati sau suparati de reprosul si aluzia fina din analogia eminentului politolog. Si analogiile curg \u00een continuare: cu Tito, cu Gheorghiu-Dej, cu De Gaulle… Cu cine? Cu De Gaulle?! Da, chiar cu el: \u201eNationalismul a fost un factor decisiv al viziunii sale (a lui De Gaulle \u2013 n.n.), dar \u00een cazul lui P. nu exista nicio urma de nationalism\u201c. Cititorul poate rasufla usurat: \u00een acest caz, plagiatorul se \u00eendeparteaza de model… Desi noi stim daca nu de la lectia de zoologie, atunci macar din povestile pentru copii ca leul este \u201eregele junglei\u201c, constatam ca dl. Tom G. pare sa confunde leul cu tigrul: \u201eMulti s-au cocotat pe spatele acestui tigru t\u00e2nar\u201c, deci \u201epentru moment\u201c tigrul \u201epare a fi regele junglei care a redevenit Rom\u00e2nia\u201c. Dl Tom G. trebuie sa se hotarasca: leu sau tigru?!? Cu toate acestea, leul sau, ma rog, tigrul, se cuvine a-i multumi si a-i fi chiar recunoscator dlui Tom G.: din istoria plagiatului, se stie ca plagiatorii copiaza autori de m\u00e2na a doua si a treia, mai putin cunoscuti, reduc\u00e2ndu-si astfel riscul de a fi descoperiti si sanctionati. Dl Tom G. a avut onestitatea intelectuala de a recunoaste si numi modelele \u201etigrului\u201c sau \u201eregelui junglei\u201c: acelea sunt celebritati indiscutabile, indiferent de raul sau binele istoric pe care l-au facut. Ceea ce nu-i putin lucru. Ce a omis din sirul comparatiilor sale dl. Tom G., ca lista modelelor sa fie completa, este chiar primul model istoric al \u201eregelui junglei\u201c: \u00een urma cu aproximativ un deceniu, t\u00e2narul tigru era \u201emicul Titulescu\u201c. Brevetul de inventator al acestui model urmat, copiat sau plagiat de \u201et\u00e2narul tigru\u201c nu-i apartine, din pacate, dlui Tom Gallagher… \u00cen concluzie: a apela azi, \u00een jungla politica rom\u00e2neasca, la modele, analogii sau comparatii mitologice si istorice, precum fac acesti distinsi intelectuali, comparatisti si politologi mi se pare analog (!) cu a vorbi de funie \u00een casa sp\u00e2nzuratului. Nu se cade. Nu avem niciun Sisif ori Mester Manole, si niciun leu si niciun tigru ori \u201epui\u201c de Titulescu, necum de Napoleon, Mozart, De Gaulle sau alte celebritati nu s-au nascut din cele c\u00e2teva generatii rasarite printre buruienile junglei politice rom\u00e2nesti dinainte si dupa 1989. Nici macar adevarati plagiatori nu s-au nascut. Vorba cuiva \u2013 nu va suparati: e o simpla comparatie, incompleta si schioapa , ca oricare alta \u2013, \u00eentre at\u00e2tea lichele, din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd ni se face pofta de o adevarata canalie…<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Puternic influentat de ideea cardinala a lui Mircea Eliade potrivit careia \u00een modernitate sacrul se camufleaza \u00een profan, dl Sorin Alexandrescu crede a gasi analogii sau chiar continuitati \u00eentre personaje, situatii si scheme mitologice si realitati politice ori indivizi din societatea rom\u00e2neasca de azi. Temerar si speculativ \u00een exces, eminentul nostru comparatist evoca mitul lui… Cite\u0219te mai mult »Tigri, lei si alti plagiatori<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8096,3061],"class_list":["post-12856","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-sorin-alexandrescu","tag-vladimir-tismaneanu"],"views":2530,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12856","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12856"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12856\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12856"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12856"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12856"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}