{"id":12841,"date":"2012-08-16T11:40:25","date_gmt":"2012-08-16T09:40:25","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=12841"},"modified":"2012-08-16T11:40:45","modified_gmt":"2012-08-16T09:40:45","slug":"despre-haine-si-ceva-pe-deasupra","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/despre-haine-si-ceva-pe-deasupra\/","title":{"rendered":"Despre haine si ceva  pe deasupra"},"content":{"rendered":"<p><strong>Linda Grant,<em> Rochia cea noua<\/em>, traducere de Alexandra Musat, Bucuresti, Editura Leda, 2010<\/strong><\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p><em><strong>E adevarat ca nu haina \u00eel face pe om. \u00censa la fel de adevarat este ca haina \u00eel ajuta, de multe ori, sa se defineasca \u00een raport cu ceilalti, c\u00e2ta vreme hainele, asemenea banilor, au, dincolo de utilitatea imediata, o accentuata semnificatie psihologica si simbolica. Toate acestea sunt atent subliniate, detaliate si nuantate \u00een romanul scriitoarei britanice Linda Grant, \u201eRochia cea noua\u201c (\u201eThe Clothes on Their Backs\u201c), aparut \u00een anul 2008. Asa cum se poate presupune cu usurinta pornind doar de la acest titlu, cartea exploreaza mai multe aspecte ale identitatii si ale relatiilor interumane \u00een perioada contemporana, precum si rolul vesmintelor \u2013 iar uneori al aparentelor, fie ele si foarte elaborate masti sociale \u2013 \u00een privinta efectului pe care oamenii \u00eel au (sau nu-l au!) unii asupra altora.<\/strong> <\/em><br \/>\nSandor Kovacs, maghiar de origine evreiasca, ajunge la Londra ca refugiat, \u00een anul 1956, av\u00e2nd drept unica posesiune doar hainele de pe el. \u00censa, printr-o tenacitate uluitoare (dublata, e adevarat, de un noroc pe masura!), \u00een doar c\u00e2tiva ani, va c\u00e2stiga bani frumosi, ba chiar se va \u00eembogati \u00eenchiriind sau sub\u00eenchiriind locuinte insalubre imigrantilor de culoare veniti \u00een Marea Britanie. Finalmente, la capatul unui proces rasunator, urmat de acuzatii dintre cele mai felurite, Sandor este trimis la \u00eenchisoare, nimeni nu se mai intereseaza de soarta lui \u2013 \u00eensa se va interesa el \u00eensusi de soarta celorlalti, mai cu seama de aceea a fratelui sau si a sotiei acestuia, dupa ce va fi din nou liber. Numai ca fratele lui este tot at\u00e2t de discret si duce o existenta tot at\u00e2t de nestiuta, pe c\u00e2t e Sandor de galagios si de voit socant \u00een tot ceea ce face. Mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, pentru a-si pierde urma si pentru a sterge c\u00e2t mai mult din tot ceea ce \u00eensemna trecutul sau, inclusiv propria identitate nationala si nu numai, Ervin Kovacs \u00eesi schimba numele \u00een Kovaks, la scurta vreme dupa sosirea sa \u00een Anglia, decis sa nu mai tina legatura \u00een niciun fel cu Sandor si chiar sa-i treaca sub tacere existenta \u00een fata propriei fiice, Vivien. Aceasta afla foarte t\u00e2rziu o serie de detalii legate de istoria familiei sale, e nemultumita de secretomania parintilor sai si e din ce \u00een ce mai convinsa ca multe dintre cheile de \u00eentelegere a trecutului se afla \u00een posesia at\u00e2t de detestatului si de evitatului ei unchi nonsalant si vorbaret, cel care, pe c\u00e2nd ea avea zece ani, venise \u00een vizita si \u00eei adusese o ciocolata scumpa, pe care, \u00eensa, tatal sau \u00eei interzisese sa o primeasca de la un astfel de om&#8230; Aceasta este, de altfel, si cea mai veche amintire a lui Vivien despre unchiul Sandor.<br \/>\nConvinsa, \u00een ciuda imensului scandal de presa care urmeaza dupa arestarea acestuia, ca Sandor nu este, totusi, nici at\u00e2t de ticalos cum sustin parintii ei si nici at\u00e2t de vinovat cum se spune prin ziare, ea va dori, \u00eenca de atunci, sa-l cunoasca mai bine si sa \u00eenteleaga, prin intermediul lui, cine este ea \u00eensasi cu adevarat \u2013 caci p\u00e2na si originea sa evreiasca \u00eei fusese ascunsa suficient de multa vreme de parintii \u00eenspaim\u00e2ntati p\u00e2na si de umbra lor. Ocazia de a-l cunoaste mai \u00eendeaproape pe acest nonconformist unchi apare dupa ani de zile, c\u00e2nd, pentru a-si reveni dupa tragica moarte a sotului sau, survenita imediat dupa nunta, Vivien decide sa-si caute o slujba. Iar slujba pe care o alege este nici mai mult nici mai putin dec\u00e2t aceea de secretara a unui barbat care doreste sa-si scrie memoriile si are nevoie de ajutor \u00een acest sens. Barbatul este (printr-un procedeu narativ suficient de banal si de previzibil si, desigur, usor conventional si menit sa serveasca mult prea bine scopurilor autoarei acestui roman&#8230;) unchiul Sandor, dar, pentru a nu-i nelinisti pe parintii lui Vivien, at\u00e2t ea, c\u00e2t si el se vor preface a nu se cunoaste, noul nume pe care si-l ia t\u00e2nara fiind Miranda.<br \/>\nSi astfel, ca o noua shakespeariana Miranda, uimita la tot pasul \u00een fata minunatei lumi noi ce se deschide \u00een fata ei, Vivien va afla multe dintre secretele pastrate p\u00e2na atunci cu sfintenie de mama si tatal sau. Ea va evalua, evident, tot ceea ce \u00eei spune Sandor raport\u00e2nd fiecare informatie \u00een parte la ceea ce stia deja sau la ceea ce presupunea, astfel \u00eenc\u00e2t naratiunea devine, \u00een acest punct al cartii, veritabil joc al unor oglinzi \u00een care protagonistii din prezent au pentru prima data sansa sa \u00eenvete ceva din greselile trecutului \u2013 sau doar din \u00eent\u00e2mplarile acestuia. \u00cen acest fel, nu doar Vivien va afla care-i sunt originile, ci si Sandor va \u00eencepe sa se priveasca, fie si temporar, dintr-o alta perspectiva si sa mediteze asupra unora dintre faptelor sale, pe care, p\u00e2na atunci, \u00eencercase sa le uite. De retinut e ca primul cadou pe care t\u00e2nara \u00eel primeste de la unchiul ei este o superba rochie verde, de matase, \u00een care simte ca devine ea \u00eensasi alta. Si altfel. Iar daca, p\u00e2na atunci, hainele fusesera mica armura a lui Vivien, tin\u00e2nd-o la adapost de provocarile lumii exterioare, din acest moment ea \u00eencepe sa se simta pe de o parte mai vulnerabila, \u00eensa \u2013 mai important \u2013 si mult mai stap\u00e2na pe sine, de asta data nu doar \u00een aparenta, dar si cu adevarat umana, iar nu o faptura tacuta si inexistenta, asa cum \u00eentreaga educatie primita de la parintii sai o determinase sa devina. Desigur, acum \u00eencep sa se ridice si principalele \u00eentrebari ale romanului \u2013 si ale existentei unei generatii \u00eentregi de descendenti ai refugiatilor ajunsi \u00een Anglia \u00een timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial si imediat dupa acesta. Caci Vivien \u00eentelege ca simpla \u00eenfatisare, hainele ca atare nu sunt suficiente pentru dob\u00e2ndirea unei noi identitati si cu at\u00e2t mai putin pentru a descoperi cine esti cu adevarat. Cu toate acestea, ea \u00eesi da seama si ca \u00een epoca televiziunii si a modelelor impuse de mijloacele de comunicare \u00een masa, rolul aparentei nu poate fi negat, iar \u00eencercarea de a trece mereu neobservat (marea dorinta a parintilor sai!) nu face altceva dec\u00e2t sa te \u00eensingureze si, desigur, sa te faca si mai vizibil \u00eentr-o societate prea putin dispusa sa accepte diferentele.<br \/>\nDupa cum marturiseste chiar ea la finalul cartii, Linda Grant s-a inspirat, pentru construirea lui Sandor, ca personaj, din datele existentei reale a lui Peter Rachman, acuzat de aproximativ aceleasi delicte si judecat de opinia publica cu aceeasi duritate ca si fictionalul sau urmas din \u201eRochia cea noua\u201c. Dar, spre deosebire de alti scriitori care au preluat modelul acesta, autoarea romanului de fata evidentiaza alte aspecte ale personalitatii umane. Caci, daca, de pilda, Peter Flannery avea \u00een vedere cruzimea si lipsa de omenie a lui Rachman, Linda Grant pune accentul mai cu seama pe readucerea \u00een actualitate, prin intermediul relatarilor lui Sandor, tocmai a unor detalii profund umane si \u00eentru totul convingatoare \u00een acest sens, care configureaza un tablou remarcabil si foarte viu al Ungariei din anii anteriori razboiului. \u00cen plus, modalitatea pe care acesta o gaseste de a-si justifica, fie si partial, purtarea si atitudinile e de natura nu neaparat de a-l scuza sau de a-l face simpatic, ci de a deschide si o alta perspectiva asupra unor fapte privite, p\u00e2na atunci, doar din punctul de vedere al celorlalti. Sigur, asta nu \u00eenseamna ca Sandor a fost sau este bun si fara de pata. Caci tocmai ura pe care o nutreste fata de nazisti \u00eel face sa \u00eenceapa sa semene, de la un anumit punct \u00eencolo, el \u00eensusi cu un nazist, mai cu seama \u00een ceea ce priveste cinismul cu care abordeaza problemele si nevoile refugiatilor de culoare ajunsi \u00een Anglia, de pe urma carora el nu ezita sa obtina un profit oric\u00e2t de mare&#8230; Sigur, el poate fi convins ca greselile lui nu \u00eenseamna nimic \u00een comparatie cu crimele celor care i-au trimis pe evrei \u00een lagarele de concentrare si apoi \u00een camerele de gazare, \u00eensa Sandor uita \u00eentotdeauna ca Londra anilor \u201970 nu este nicidecum Budapesta dinaintea razboiului&#8230;<br \/>\nPartea cea mai reusita a romanului \u201eRochia cea noua\u201c (care poate fi privit, deopotriva, ca roman de familie, istoric si psihologic, av\u00e2nd, evident, si numeroase fragmente ce prezinta initierea protagonistei, Vivien, care-si asuma si rolul de narator) este cea \u00een care Linda Grant descrie evolutia relatiei dintre unchiul si nepoata ce se regasesc dupa ani de zile, se recunosc, \u00eensa pretind, fiecare \u00een parte, a nu cunoaste identitatea celuilalt, juc\u00e2nd un soi de joc al ignorantei doar pentru ca, apoi, lucrurile sa \u00eenceapa sa se clarifice, chiar daca nu \u00eentru totul, iar mastile sa cada, las\u00e2nd sa se vada adevaratul chip ascuns at\u00e2ta timp \u00eenapoia lor. \u00centr-adevar, pentru Vivien hainele nu vor mai fi importante, la finalul \u00eent\u00e2mplarilor relatate \u00een cartea aceasta, pentru modul cum te fac sa arati, ci pentru cum te ajuta sa te simti si sa te raportezi la ceilalti. Uneori, e adevarat, ele, ca oricare alta masca, nu fac altceva dec\u00e2t sa ascunda realele intentii si identitatea, \u00eensa alteori, doar prin intermediul lor se poate ajunge la dob\u00e2ndirea adevaratei identitati.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Linda Grant, Rochia cea noua, traducere de Alexandra Musat, Bucuresti, Editura Leda, 2010 &nbsp; E adevarat ca nu haina \u00eel face pe om. \u00censa la fel de adevarat este ca haina \u00eel ajuta, de multe ori, sa se defineasca \u00een raport cu ceilalti, c\u00e2ta vreme hainele, asemenea banilor, au, dincolo de utilitatea imediata, o accentuata&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/despre-haine-si-ceva-pe-deasupra\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Despre haine si ceva  pe deasupra<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8093,8094],"class_list":["post-12841","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-linda-grant","tag-rochia-cea-noua"],"views":2687,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12841","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12841"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12841\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12841"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12841"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12841"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}