{"id":12838,"date":"2012-08-16T11:38:52","date_gmt":"2012-08-16T09:38:52","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=12838"},"modified":"2012-08-16T11:39:09","modified_gmt":"2012-08-16T09:39:09","slug":"un-rasarit-posibil","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/un-rasarit-posibil\/","title":{"rendered":"Un rasarit posibil"},"content":{"rendered":"

Paul Auster, Sunset Park<\/em>, Traducere din limba engleza de Daniela Rogobete, Polirom 2012, 274 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

\u00cen cel mai recent roman publicat de Paul Auster\u00a0 \u2013 \u201eSunset Park\u201c (2010) \u2013, experienta de scenarist a scriitorului se face simtita \u00eentr-o masura mai mare dec\u00e2t \u00een cele anterioare, cititorii av\u00e2nd \u00een fata o g\u00e2ndire \u00een imagini, o poveste fara abisuri psihologice sau filosofice explicite, lipsita de comentarii ori de lirism. Puternic influentat de ideile lui Lacan, Paul Auster a ilustrat si aici convingerea ca patrunderea omului \u00een lume se face prin cuvinte, dar dincolo de acestea intervine transcendenta, caci mereu ram\u00e2ne ceva de nespus, de ne\u00eenteles, de necontrolat. Romanul este, \u00een aparenta, unul rece, construit \u00een jurul vocii naratoriale detasate, care cuprinde \u00een raza privirii sale, strecurate parca indiscret prin deschizatura usii, povestile unor vieti esuate (cel putin temporar), ce se \u00eenalta \u00eensa prin cautarea \u00een singuratate silentioasa a identitatilor. Cititorul nu are de ales, obligat sa se strecoare printre r\u00e2nduri, sa-si puna \u00eentrebari si sa gaseasca raspunsuri pentru a umple golurile dintre asa-zisa intriga si pasajele \u00eencarcate cu metafictiune si intertextualitate.
\nFundalul social-istoric este recesiunea americana din anul 2008, care agraveaza premisele destramarii destinelor, ale pierderii capacitatii de a \u00eentelege lumea, accentu\u00e2nd dorinta fiecarui personaj de a-si (re)gasi intimitatea, de a-si savura placerile departe de ochii lumii roase de agresivitatea absurda. Romanul este divizat \u00een capitole purt\u00e2nd drept titluri numele personajelor (Miles Heller, Ellen Brice, Alice Bergstrom, Bing Nathan, Mary-Lee Swann, Morris Heller) care alcatuiesc caleidoscopul dramelor individuale, legate prin preocuparile culturale ale protagonistilor si capacitatea lor de a filtra lumea printr-o grila proprie de valori.
\nRomanul \u00eencepe, \u00eentr-o atmosfera resemnat nostalgica, cu planul vietii lui Miles Heller, un t\u00e2nar de 28 de ani, care fuge timp de sapte ani de propriu-i trecut din New York. Abandon\u00e2nd studiile universitare, se autoexileaza \u00een \u00eencercarea de a depasi o tragedie familiala: o cearta si o \u00eembr\u00e2nceala cu fratele sau vitreg determinasera moartea acestuia si dezintegrarea familiei. Aflat \u00een Florida, lucreaza la o firma care recupereaza obiecte razlete lasate \u00een urma de familiile plecate \u00een case mai mici. Munca \u00een sine este lasata \u00een plan secund, devine pretext pentru placerea trista a acestuia de a fotografia obiectele abandonate, cre\u00e2nd astfel \u00een imagini povesti ale esecurilor, ale vietilor risipite \u00een urma carora a ramas doar mirosul \u00eenfr\u00e2ngerii: \u201efotografiile sale sunt de ordinul miilor, iar \u00een arhiva care prinde contur se pot gasi imagini cu carti, pantofi si tablouri \u00een ulei, piane si prajitoare de p\u00e2ine, papusi, servicii de ceai si sosete murdare, televizoare si table de joc, rochii de seara si rachete de tenis, canapele, lenjerie de matase, pistoale de lipit, piuneze, figurine de plastic, tuburi de ruj, pusti, saltele decolorate, cutite si furculite, jetoane de pocher, o colectie de timbre si un canar mort \u00eentins \u00een colivia lui. Nu are habar de ce simte nevoia sa faca aceste fotografii. \u00centelege ca este un lucru fara rost, care nu foloseste nimanui, si totusi, de fiecare data c\u00e2nd intra \u00eentr-o casa, simte ca lucrurile \u00eel cheama, vorbindu-i cu vocile oamenilor care nu se mai afla acolo\u201c.
\nFar\u00e2mele unor vieti marcate de tragedii sunt expuse \u00eentr-o mutenie \u00eencremenitoare, sub forma unor instantanee fotografice care pun lumea \u00een lumina, poate cu mai multa putere de convingere dec\u00e2t ar fi facut-o simpla descriere. Obiectele \u00eenlocuiesc fiinta umana, devenind \u00een plan simbolic un fel de pereche vizibila a sufletelor lasate \u00een urma de oameni, texte ale imaginii care mizeaza pe autenticitate pentru a structura o imagine de ansamblu si de amanunt a lumii, o marturie dureroasa a reperelor cu valoare de esenta ale existentei umane contemporane, ce poarta cu ele risipire, superficialitate si, \u00een acelasi timp, adevar.
\nLipsit de ambitii arzatoare, de dorinta de a-si construi un viitor consistent, Miles Heller \u00eencearca sa traiasca doar prezentul, fugind de poverile trecutului. Cea mai mare realizarea a sa este aceea de a trai ascetic, tacut, discret, \u201eaici si acum\u201c, fara dorinte, fara sperante. \u00cen afara de aspiratia la iubire, care se naste \u00een urma unei coincidente livresti. Singura sa dependenta este lectura si, \u00een timp ce se afla \u00een parc, citind din \u201eMarele Gatsby\u201c, o \u00eent\u00e2lneste pe Pilar, o cubaneza minora, citind acelasi roman. Dragoste imposibila (amintind de \u201eLolita\u201c lui Nabokov), caci risca sa ajunga la \u00eenchisoare din cauza v\u00e2rstei fetei orfane si a presiunii surorilor acesteia, care \u00eencearca sa-l santajeze, motiv pentru care t\u00e2narul se \u00eentoarce \u00een New York, unde locuieste ilegal, alaturi de alti trei rataciti ai vietii, \u00eentr-o casa abandonata, ignor\u00e2nd legile, tinz\u00e2nd la imposibila ordine naturala. Toti patru \u00eencearca sa-si regaseasca linistea si sa obtina controlul asupra propriului destin, rupti de restul lumii. Principiul traiului solitar este enuntat de catre Bing Nathan, prietenul lui Miles, \u201ecavalerul nemultumirii\u201c: \u201eatunci c\u00e2nd vorbeste despre lume se refera la lumea lui, la sfera mica, circumscrisa a propriei lui vieti, si nu la lumea larga, prea mare si prea scindata, dupa parerea lui, pentru a avea vreun efect asupra ei (…) zi dupa zi se lupta sa respecte regula fundamentala a nemultumirii sale: sa fie \u00een opozitie cu lucrurile-asa-cum-sunt\u201c.
\nLa o prima vedere, tesatura romanului ar putea trece drept haotica. Moartea violenta a unui frate, despartirea de familie, traiul \u00eempreuna cu niste straini, relatia cu o minora, baseball, afaceri din industria cartii, sexualitate confuza, obsesia propriului corp, evacuari, criza economica, saracie, problemele scriitorilor, PEN-ul… Paul Auster are \u00eensa destula experienta scriitoriceasca \u00eenc\u00e2t sa lege natural fragmentele, elementele autobiografice (relatia neprieteneasca cu propriul tata, dragostea pentru baseball, activitatea din cadrul Pen-ului etc.) si pe cele fictionale. Unul dintre\u00a0 fire este intertextualitatea, caci semnificatiile acestui puzzle sunt sugerate \u00eendeosebi prin intermediul personajului beckettian din \u201eO, ce zile frumoase!\u201c, interpretat de mama lui Miles. Descriind atmosfera confuza a piesei, aceasta vorbeste despre lumea absurda, alienanta de ieri si de azi: \u201eCare este lumea \u00een care se desfasoara piesa nu i-a fost niciodata prea limpede, o lume fara \u00eentuneric, o lume a luminii fierbinti, nesf\u00e2rsite, un fel de purgatoriu, poate, un pustiu post-uman al posibilitatilor tot mai limitate, dar totodata banuieste ca aceasta lume ar putea fi scena pe care va juca ea si chiar daca Winnie este practic singura, vorbind cu sine si cu Willie, este de asemenea constienta ca se afla \u00een prezenta altora, ca publicul este undeva acolo, \u00een \u00eentuneric\u201c. Genul acesta de fragmente \u2013 nu putine \u2013 constituie niste cioburi metaforice prin care se accentueaza sentimentul solitudinii si al deriziunii.
\nAlaturi de singuratate, razboiul este o alta supratema a romanului, nu doar prin repetatele referinte paradoxale la filmul \u201eCei mai frumosi ani\u201c, ci si la perceperea conflictuala a alteritatii (inclusiv materne si paterne), dar mai ales la razboiul cu sine \u00eensusi, lupta cu propriile vinovatii, regrete si dorinte, \u00eempacarea cu altii si cu propriul sine. Trecutul si prezentul se \u00eembina la tot pasul, ca si semnificatiile particulare si generale din viata personajelor care \u00eempart, dincolo de atractia pentru literatura si pentru scris, niste rani nevindecate, fuga de trecut si de realitatea alienanta, precum si obligatia de a se confrunta mai devreme sau mai t\u00e2rziu cu lumea cea mare si scindata. Ceea ce ar putea reprezenta un nou rasarit. Sau poate ca nu, caci finalul romanului sta sub semnul ambiguitatii, al tuturor posibilitatilor, dar si al imposibilitatilor. Imposibil de controlat \u00een jocul malitios al coincidentelor ce tin omul captiv \u00een cercul solitudinii. Totusi, \u00eengropati p\u00e2na la br\u00e2u, am putea exclama precum personajul beckettian: \u201eQuel beau jour encore… pour moi…\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Paul Auster, Sunset Park, Traducere din limba engleza de Daniela Rogobete, Polirom 2012, 274 p.   \u00cen cel mai recent roman publicat de Paul Auster\u00a0 \u2013 \u201eSunset Park\u201c (2010) \u2013, experienta de scenarist a scriitorului se face simtita \u00eentr-o masura mai mare dec\u00e2t \u00een cele anterioare, cititorii av\u00e2nd \u00een fata o g\u00e2ndire \u00een imagini, o… Cite\u0219te mai mult »Un rasarit posibil<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[1717,8092],"class_list":["post-12838","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-paul-auster","tag-sunset-park"],"views":1659,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12838","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12838"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12838\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12838"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12838"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12838"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}