{"id":12832,"date":"2012-08-16T11:35:15","date_gmt":"2012-08-16T09:35:15","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=12832"},"modified":"2012-08-16T11:35:52","modified_gmt":"2012-08-16T09:35:52","slug":"adela-o-stranie-poveste-despre-iubire-1","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/adela-o-stranie-poveste-despre-iubire-1\/","title":{"rendered":"\u201eAdela\u201c \u2013 o stranie poveste despre iubire (1)"},"content":{"rendered":"

Patruzeci de ani! Ce ur\u00e2t, ce vulgar suna cuvintele asta!<\/strong>
\nIbraileanu<\/em><\/strong><\/p>\n

Romanul \u201eAdela\u201c \u2013 aparut \u00een 1933 (alte timpuri, alte mode), sub forma de jurnal (cine mai tine, azi, un jurnal?) etc \u2013 este, \u00een ciuda unor posibile rezerve (criticii, se stie, n-au m\u00e2na buna la romane), un roman de mare actualite, de o actualitate infinit superioara atentiei care i se acorda. Faptul se datoreaza mai ales, desi nu numai, temei abordate: iubirea (poate fi ceva de interes mai profund uman?). Varianta aleasa: este posibila uniunea prin iubire a unui barbat si a unei femei despartiti de 20 de ani? Raspunsul pe care-l da criticul de la \u201eViata Rom\u00e2neasca\u201c, la nivelul anilor 1930, fireste, este contrazis, \u00een zilele noastre, de evolutia radicala a mentalitatilor \u00een materie de dragoste. V\u00e9rit\u00e9 en de\u00e7\u00e0 des Pyr\u00e9n\u00e9es…
\n\u00cen vremurile moderne, dilema pare sa fi fost transata \u00een mod definitiv \u2013 orice combinatie, el mai \u00een v\u00eersta, ea mai t\u00e2nara sau invers etc, fiind posibila, suntem asigurati. Aceasta \u00een ciuda faptului ca rezolvarea este valabila mai degraba la nivelul epidermei, respectiv \u201e\u00een profitul unui libertinaj cosy et consum\u00e9riste\u201c, dupa cum decreteaza Nicolas Truong, interlocutorul lui Alain Badiou, autorul studiului \u201eEloge de l\u2019amour\u201c (Flammarion, 2009). \u00cen doua pelicule recente, \u201eFriends with benefits\u201c (2011) si \u201eNo strings attached\u201c (2011), solutia propusa si, evident, esuata \u00een final este cea a evitarii oricarei implicari sentimentale a partenerilor \u00eentr-o relatie intima, \u00een favoarea angajarii strict hedoniste; altfel spus, \u201ea razboiului fara victime\u201c. Este greu sa nu observam \u00eencotro merg gusturile.
\nDe la Platon la Stendhal si de la Erich Fromm la de Bottom sau Eduardo Punset, et j\u2019en passe, trec\u00e2nd prin tot at\u00e2tea interpretari si analize, exista numeroase tentative de a explica si \u00eentelege iubirea. Tin\u00e2nd cont de \u00eensemnatatea subiectului \u00een viata individului, nu este surprinzator. Avem, trebuie sa precizam, un punct de vedere si din partea lui Ibraileanu, exprimat \u00een termeni clari, \u00een chiar corpul romanului, prin intermediul lui Codrescu, la care vom reveni mai jos.
\nMai \u00eent\u00e2i, vom apela la c\u00e2teva elemente oferite de Badiou, care, \u00een opinia noastra, ne ajuta sa \u00eentelegem mai just sentimentele pe care le nutresc, unul pentru celalalt, cele doua personaje ale romanului \u201eAdela\u201c , alaturi de dinamica acestor sentimente. \u00cenainte de toate, pentru Badiou, si acest aspect este esential, iubirea reprezinta un act de constructie \u00een doi, \u00een care se trece de la realitatea lui Unu la o noua realitate, cea a lui Doi. Esenta acestei constructii, simplific\u00e2nd lucrurile, este vointa ei de a dura \u2013 le dur d\u00e9sir de durer, cum elegant sustine Paul Eluard \u2013, o vointa esentiala \u00een \u00eencapat\u00e2narea ei. \u201eO iubire adevarata\u201c, potrivit lui Badiou, \u201eeste cea care triumfa \u00een mod durabil, uneori \u00een mod dur, \u00een fata obstacolelor pe care spatiul, lumea si timpul i le ridica.\u201c Aceasta dimensiune temporala, care face diferenta dintre aventura si iubire adevarata, \u00eesi are expresia fericita \u00een basmul popular rom\u00e2nesc, care se \u00eencheie foarte adesea cu formula datatoare de \u00eencredere: \u201ecei doi au trait fericiti p\u00e2na la ad\u00e2nci batr\u00e2nete\u201c.
\nSa ne oprim, pentru o clipa, sa vedem \u00een ce mod arunca lumina acest moment asupra romanului lui Ibraileanu. Mai \u00eent\u00e2i, sa precizam, momentul initial al iubirii, \u00eent\u00e2lnirea \u2013 Badiou mentioneaza doua asemenea repere \u00een dinamica amoroasa: \u00eent\u00e2lnirea si declaratia \u2013 nu este precizat de autor, cum spuneam mai devreme, el fiind, practic, un dat, punctul zero de la care porneste si se dezvolta aventura celor doua personaje. Sentimentul de iubire nutrit de Emil Codrescu fata de Adela, \u00eensa, nu poate fi pus sub semnul \u00eentrebarii, jurnalul prezent\u00e2nd cu generozitate dovada existentei acestuia; c\u00e2t despre sentimentele Adelei fata de Codrescu, ele nu sunt usor de negat, fiindca, practic, totul \u00een atitudinea ei ne duce spre aceasta concluzie; lipsesc doar cuvintele, \u00eencheiate printr-o confesiune lipsita de echivoc, facuta cu \u00eenceput si sf\u00e2rsit, \u00een acest sens. Absenta unei marturii directe a Adelei l-a facut pe un exeget sa regrete lipsa versiunii Adelei la jurnalul doctorului Codrescu. Dar sa nu-l subapreciem pe Ibraileanu; el nu a lasat nimic la voia \u00eent\u00e2mplarii si tot ce ne ajuta la \u00eentelegerea dramei eroului nostru ne este oferit cu generozitate \u00een jurnalul acestuia. Este adevarat, cititorul ia contact cu sentimentele Adelei doar mediat, prin intermediul jurnalului lui Codrescu; dar tot la fel de adevarat este ca \u00een absenta lor, jurnalul lui Codrescu, asa cum \u00eel stim, ar fi lipsit de sens, ar fi absurd. Nu este total inutil sa amintim ca o t\u00e2nara de 17 ani, Flora Weiss, a tinut c\u00e2ndva un asemenea jurnal, \u00een care si-a notat, printre altele, ca a refuzat un pretendent de 43 de ani, nimeni altul dec\u00e2t… Arthur Schopenhauer. Nu stim daca acest episod \u00eei era cunoscut lui Ibraileanu.
\n\u201e\u00cent\u00e2lnirea\u201c si \u201edeclaratia\u201c constituie, cum spuneam, doua momente definitorii ale iubirii, conform lui Badiou. Am motivat de ce nu figureaza momentul \u00eent\u00e2lnirii \u00een \u201eAdela\u201c. Exista o explicatie si pentru absenta declaratiei. Este vorba, desigur, despre acea dimensiune fundamentala a constructiei amoroase despre care am pomenit: durata. Ea se refera la elementul de perspectiva a constructiei, si nicidecum la diferenta de v\u00e2rsta dintre parteneri. Este adevarat, cei 20 de ani care-i despart pe Codrescu si Adela constituie, mai mult dec\u00e2t evident, o piedica majora \u00een \u00eensasi \u201eformularea\u201c declaratiei. Realitatea este ca aceasta prapastie temporala face imposibila \u201econstructia\u201c si, oric\u00e2t de paradoxal ar parea, \u00een absenta \u201edeclaratiei\u201c nu exista nici constructie! \u201eDeclaratia\u201c este, la urma urmelor, cea care face trecerea, asemenea unui pod, dintre simpatie, aventura, flirt, amourette etc. si iubire, \u00een sensul fundamental al termenului.
\nDe fapt, ce reprezinta declaratia? Se poate afirma, oare, ca \u00een absenta ei nu exista iubire? P\u00e2na la un moment dat, cu siguranta nu. Este ca si cum ai sustine ca, \u00een afara declaratiei de razboi, nu am avea razboi. Or, stim prea bine, realitatea a fost dispusa, \u00een aceasta privinta, sa ne contrazica \u00een repetate r\u00e2nduri. Singular, \u00een declaratie, este, \u00eenainte de toate, ca ea ridica valul de pe un secret intuit bine, de altfel, de cei doi \u00eendragostiti, si anume ca ei \u00eencearca acelasi sentiment unul fata de celalalt. De ce este, totusi, important sa fie ridicat valul de pe un secret al lui Polichinelle? Foarte simplu, fiindca acest profund si semnificativ act revelator anunta existenta unei vointe nete de daruire fara rezerve \u00een actul iubirii. Un jucator de bridge ar putea spune ca, fara anuntarea culorii, nu avem joc. Respectiv, prin declaratie se afirma disponibilitatea, hotar\u00e2rea partenerilor de a-si risca existenta pe cartea iubirii. Mai mult, cei doi \u00eesi anunta nu doar disponibilitatea de a participa la constructia amoroasa, alaturi de partener, dar si angajamentul efectiv \u2013 si afectiv \u2013 \u00een asumarea responsabilitatii fata de reusita pe termen lung (nota bene!) a acestei constructii, fiindca, se stie, constructia amoroasa nu este sigura suta la suta, odata declaratia facuta. Or, tocmai acest pas nu este dispus Codrescu sa-l faca.
\nAtingem aici o dimensiune esentiala a iubirii, si anume problema riscului. Declaratia \u00eenseamna nu doar disponibilitatea partenerilor de a se angaja \u00een actul iubirii, ci si, mai ales, hotar\u00eerea lor de a miza pe acest act. Dupa cum noteaza Badiou, \u00een zilele noastre, dragostea este deposedata tot mai mult de elementul care face din dragoste un joc periculos. G\u00e2nditorul francez nu ezita sa compare tipul acesta de iubire, \u00een afara oricarui risc, cu propaganda pe care a facut-o la un moment dat armata americana pentru razboiul \u201ez\u00e9ro mort\u201c. \u201eSunt convins\u201c, spune el, \u201eca dragostea, \u00een masura \u00een care este un gust colectiv, at\u00e2t c\u00e2t este, pentru aproape toata lumea, lucrul care da vietii intensitate si semnificatie, cred ca iubirea nu poate fi acest dar facut existentei \u00een regim de absenta totala a oricarui risc.\u201c Or, Codrescu tocmai asta evita, asumarea riscului. El n-o face \u00eensa din teama, ci din calcul. El \u00eesi c\u00e2ntareste lucid sansele pe termen lung \u2013 este, orice s-ar spune, un om moral \u2013 si perspectivele \u00eel descurajeaza. El \u00eesi da seama perfect ca diferenta de v\u00e2rsta de 20 de ani, dintre el si Adela, face imposibila iubirea. Codrescu stie ca iubirea nu este nicidecum \u201eentuziasm estetic si moral\u201c. Si continua: \u201eea este cu totul altceva. Este faptul fundamental al existentei, vointa de a trai sau, mai bine, de a nu muri…\u201c, pentru a dezvolta ideea c\u00e2teva r\u00e2nduri mai jos: \u201e\u00cen strigatul de iubire, barbatul cere femeii ajutor \u00eempotriva mortii. De aceea \u00abamorul e tare ca moartea\u00bb. De aceea nemilosul lui egoism \u00een doi… De aceea tragedia celor patruzeci de ani ai barbatului, c\u00e2nd moartea \u00eencep\u00e2nd sa-i trimita cranicii, el se agat\u00e3 \u00eenca si mai cu spaima de viata, c\u00e2nd femeia iubita, \u00een vointa ei de a nu iubi, \u00eesi \u00eentinde bratele catre altul, catre barbatul t\u00e2nar, catre acela care-i fagaduieste mai sigur nemurirea\u201c.
\nCitind aceste reflectii, \u00eel \u00eentelegem mai bine pe batr\u00e2nul Eguchi, personajul lui Kawabata, care petrece clipe de neuitat alaturi de o t\u00e2nara adormita: \u201eCeea ce-i comunica fata\u201c, ni se spune, \u201eera fluxul vietii, ritmul vietii, fascinatia vietii; pentru un batr\u00e2n era viata regasita\u201c. \u00cen rezerva lui Emil Codrescu de a se angaja pe fata \u00een actul iubirii avem o dovada exemplara de moralitate, nicidecum de lasitate. Cu at\u00e2t mai putin de superficialitate. Datorita declaratiei, a gestului de angajare profunda, fara echivoc, a ambilor parteneri \u00een constructia amoroasa, iubirea lui Romeo si a Julietei are un sf\u00e2rsit tragic; datorita ei, Sonia, eroina lui Dostoievski din \u201eCrima si pedeapsa\u201c, \u00eesi urmeaza fara ezitare iubitul pe cararile \u00eendepartatei Siberii, altfel spus, la capatul lumii, si, practic, la capatul zilelor etc. Fireste, nu orice declaratie duce spre un final tragic. Cele mai multe dintre ele se \u00eencheie casnic, banal, omenesc, \u00een fond, cu o familie, copii, dar toate, cu un viitor comun. Ce este limpede, \u00eensa, este ca marile iubiri, cele retinute de istorie ca exemplare, nu sf\u00e2rsesc bine. Aceasta este lectia pe care ne-o transmit marii scriitorii, \u00eencep\u00e2nd cu Tolstoi, autorul-reper al lui Codrescu.
\nRevenind la punctul de vedere exprimat de Emil Codrescu, eroul are o optica altruista asupra iubirii, pe care o vede ca pe o tentativa de a-l face fericit pe celalalt, nicidecum hedonist egoista. El are, cu alte cuvinte, o opinie \u00een deplin acord cu elementul esential \u00een compozitia fericirii, \u201edurata\u201c. \u201eDar indiferent de toate astea\u201c, se fram\u00e2nta el, \u201ee \u00een joc fericirea ei, pe care tu, \u00een cazul cel mai bun, nu i-o poti face durabila (s.n.). Iar fericirea nu o considera nimeni fum si epifenomen.\u201c \u00cen aceasta cogitatie, sa recunoastem, se rezuma \u00eentreaga drama a doctorului Codrescu: cei 20 de ani diferenta, dintre el si Adela, nu sunt o diferenta pur aritmetica, ci un obstacol de netrecut \u00een calea fericirii lor, din punct de vedere moral.
\nConstructiei amoroase careia Emil Codrescu \u00eencearca sa-i puna bazele \u00eei lipsesc doua elemente formale definitorii: \u00eent\u00e2lnirea si declaratia; am vazut de ce. \u00cen absenta acestor momente, mai putem discuta despre iubire? Cu siguranta, mai greu. O atare situatie ne duce cu g\u00e2ndul la o replica a lui Montherlant. Sentimentele de iubire ale fiului sau fat\u00e3 de ilustrul scriitor nu erau, se pare, foarte bine dezvoltate. La \u00eentrebarea unui reporter despre cum vede el aceasta situatie, scriitorul ar fi raspuns ca nu \u00eentelege unde este problema: faptul ca lui \u00eei place savarina (joffre etc.) nu \u00eenseamna ca si savarinei trebuie sa-i placa de el (replica are mai mult sens daca tinem cont ca \u00een franceza pentru \u201ea placea\u201c si \u201ea iubi\u201c se foloseste acelasi verb, \u201eaimer\u201c.) Am putea foarte bine sa circumscriem aceasta replica sferei anecdoticii. Nu este mai putin adevarat, pe de alta parte, ca \u00een dragoste, ca si \u00een dans, \u201eit takes two to tango\u201c.
\nDiferenta apreciabila de v\u00e2rsta dintre parteneri este, \u00een romanul \u201eAdela\u201c, o piedica de netrecut \u00een calea fericirii lor, am mai spus-o. Trebuie sa judecam \u00eensa si contextul filosofic pe care este altoit acest argument, respectiv perspectiva mai ampla a viziunii lui Codrescu despre dragoste. Sa ne amintim ca personajul nostru este un om instruit, cu lecturi bogate si cu o profesie care-l apropie de natura umana. Este limpede, din tot comportamentul sau, ca nu este, \u00een nici un caz, \u00eenclinat spre o aventura \u2013 de o noapte, de scurta durata etc. Pentru el, iubirea este o tema dintre cele mai serioase, care impune sa fie tratata ca atare. \u201eIubirea nu glumeste, este grava\u201c, decreteaza Codrescu. El refuza de plano credinta filosofilor idealisti, \u00een frunte cu Platon, \u00een materie de iubire. \u201eDaca amorul\u201c, considera el, \u201ear fi provocat de frumusetea femeii, de inteligenta ei, cum profeseaza filosofii idealisti, mai mult sau mai putin castrati din natura; ori de \u00abcomuniunea dintre suflete\u00bb, cum susureaza androginii si ginandrii (…) salvarea ar fi posibila.\u201c Pentru ca, putin mai jos, sa continue pe un ton solemn: \u201eEl este cu totul altceva. Este faptul fundamental al existentei, vointa de a trai sau, mai bine, de a nu muri\u201c. Sintagma \u201evointa de a trai\u201c, folosita de Ibraileanu, trimite fara echivoc la formula schopenhauriana \u201eDer Wille zum Leben\u201c, formula pe marginea careia se poate glosa copios.
\n\u00cen cazul \u201eAdelei\u201c, este potrivit sa vorbim nu despre iubire, propriu-zis, ci, mai degraba, despre esecul iubirii, date fiind conditiile \u00een care se pune problema (diferenta enorma de v\u00e2rsta). Cu toate astea, ce ne propune Ibraileanu, trebuie sa admitem, este incomparabil mai pretios dec\u00e2t o simpla poveste de iubire; el ne ofera o emotionanta \u2013 si, de ce nu, instructiva, propriu zis \u2013 poveste despre iubire. (va urma)<\/strong><\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Patruzeci de ani! Ce ur\u00e2t, ce vulgar suna cuvintele asta! Ibraileanu Romanul \u201eAdela\u201c \u2013 aparut \u00een 1933 (alte timpuri, alte mode), sub forma de jurnal (cine mai tine, azi, un jurnal?) etc \u2013 este, \u00een ciuda unor posibile rezerve (criticii, se stie, n-au m\u00e2na buna la romane), un roman de mare actualite, de o actualitate… Cite\u0219te mai mult »\u201eAdela\u201c \u2013 o stranie poveste despre iubire (1)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8091],"class_list":["post-12832","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-romanul-adela"],"views":2704,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12832","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12832"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12832\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12832"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12832"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12832"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}