{"id":12822,"date":"2012-08-16T11:28:55","date_gmt":"2012-08-16T09:28:55","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=12822"},"modified":"2012-08-16T11:29:14","modified_gmt":"2012-08-16T09:29:14","slug":"caragiale-contemporanul-lor","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/caragiale-contemporanul-lor\/","title":{"rendered":"Caragiale, contemporanul lor"},"content":{"rendered":"

Marta Petreu, Filosofia lui Caragiale<\/em>, editia a II-a, revazuta si adaugita, Iasi, Editura Polirom, 2012, 240 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

Primul lucru demn de semnalat \u00een cazul \u201eFilozofiei lui Caragiale\u201c consta \u00een seriozitatea abordarii. Trasatura iese la iveala din detaliul ca nu avem \u00een fata o reeditare obisnuita, ci una \u201erevazuta si adaugita\u201c. \u00cen ciuda subiectului, asistam la o lectie de filologie. Corijari, \u00eendreptari si completari considerate necesare \u00eesi fac locul pentru a consolida o lucrare exhaustiva. Trebuie spus ca demersul nu \u00eensumeaza o colectie de articole. Rezultatul reprezinta o monografie tematica, bazata exclusiv pe cercetare. Textele si contextele sunt fixate cu precizie. Analizele detaliate ale scrierilor si discutarea ampla si adecvata a diverselor mutatii politice, sociale si economice \u00eencadreaza cartea \u00eentr-o serie de anvergura a caragialeologiei de dupa 1965.<\/strong><\/em>
\nPe de o parte, prin raportarea la vremurile \u00een care a scris Caragiale (principii canonice, idei asupra dezvoltarii societatii, literatura romantioasa, dominatia ziarului asupra vietii publice), Marta Petreu se apropie de Al. Calinescu, Florin Manolescu si Alexandru George. Pe de alta parte, prin acuratetea observatiilor realizate la densitatea si greutatea cov\u00e2rsitoare a virgulei, autoarea se situeaza \u00een linia lui Nicolae B\u00e2rna, Constantin H\u00e2rlav si Stancu Ilin, \u00eengrijitorii editiei academice \u00een 4 volume.
\nLa firul ierbii<\/strong>
\nMarta Petreu nu face eseistica. Peste 90% din citate sunt \u00eensotite de indicarea surselor. Doar epistolele si memorialistica mai scapa acestei minutiozitati. \u00cen plus, culegerea contine un indice de nume, indispensabil pentru facilitarea lecturii. Mai mult, problematica aleasa apare dezbatuta din doua unghiuri. Unul, curat \u00eentemeiat pe proprietatea termenilor, tine de cultura filozofica a celui mai important prozator rom\u00e2n. Cercetatoarea nu ezita sa-l numeasca \u00een c\u00e2teva r\u00e2nduri geniu, ridic\u00e2ndu-l astfel la anvergura lui Eminescu: \u201eEl, Caragiale, a muncit. \u00censa avea si sc\u00e2nteiuta aceea, din nastere\u201c (p. 222). Si poetul trudea. Am\u00e2ndoi se situau sub deviza stilizarii.
\nCelalalt unghi al dezbaterii vizeaza \u00eentelegerea manierei scriitorului de \u201ea filozofa\u201c. Pare \u00eentruc\u00e2tva un paradox a-l percepe ca atare. Termenul s-a depreciat tocmai din pricina lui Caragiale, care l-a bagatelizat, echival\u00e2ndu-l cu necrutatorul \u201emoft\u201c. Desi greu de acceptat, faptul ca un creator antiromantic prin excelenta a avut o teorie despre univers, cunoastere si om nu poate fi tagaduit. Marta Petreu trateaza chestiunea cu atentie, refuz\u00e2nd sa accepte prejudecata ca nenea Iancu avea pregatire deficitara. \u00cen acest sens, este mentionata din nou paralela cu poetul junimist. De aceasta data, ca factor \u00een educarea celui mai laudaros autodidact dintre scriitorii rom\u00e2ni: \u201eO alta sursa a monadologiei caragialiana ar putea fi una apropiata si familiara: Eminescu. Mai exact, \u00eenceputul \u00abnovelei\u00bb \u00abSarmanul Dionis\u00bb (nuvela publicata \u00een \u00abConvorbiri literare\u00bb \u00eentre decembrie 1872 si ianuarie 1873), unde exista principalele elemente si imagini cu care a operat Caragiale: \u00ablumea\u00bb (iar nu sufletul, ca la dramaturg) \u00abredusa la un bob de roua\u00bb, imaginea cerului care se reflecta \u00een \u00abimaginea unui bob de roua\u00bb, ideea ca exista raporturi constante \u00eentre lucruri, numite de poet \u00abproportiuni\u00bb, si ca omul cunoaste si pricepe pe baza acestor constante, apoi ideea ca sufletul omenesc este launtric infinit\u201c (p. 117).
\nCitatul precedent devine revelator pentru a remarca, \u00eent\u00e2i, meritul universitarei clujene \u00een a demonstra setea caragialiana de a cunoaste. Apoi, \u00een a demonta strategia falsei modestii a prozatorului, pe care avem dovezi solide sa o \u00eencadram \u00een retorica \u201episichera\u201c, mentionata de Mircea Iorgulescu \u00een \u201eMarea trancaneala: eseu despre lumea lui Caragiale\u201c. Si nu \u00een ultimul r\u00e2nd, \u00een a ne lamuri \u00een legatura cu modul Martei Petreu de a investiga teritoriul. Argumentele sunt selectate \u00een urma confruntarii la firul ierbii. Dintr-o masa aparent uniforma, rasar smocurile necesare validarii teoriilor. Consecintele ajung exemplare. Dramaturgul avea o cultura generala solida, deprinsa din carti de popularizare si din colportari, \u00eensa tintea spre o viziune enciclopedica, de origine umanist italiana. Reflectiile si scenariile propuse de Marta Petreu ar \u00eenchide total unele controverse, daca ar fi scoase la iveala informatiile bibliografice indispensabile, asa cum se \u00eent\u00e2mpla \u00een semnalarea principalului instrument de informare \u00eentrebuintat de comediograf: \u201eAm sugerat deja de unde avea Caragiale o parte din informatiile sale filozofice: pe multe le avea din \u00abLarousse\u00bb\u201c (p. 20).
\nDeocamdata, ne multumim cu eliminarea imaginii unui Caragiale plebeu. Ceea ce \u00eenseamna o performanta consistenta, \u00eentemeiata pe sondarea unui grupaj de texte din genuri distincte \u2013 articole de atitudine, reportaje, tablete sau recenzii \u2013, \u00een ultima categorie intr\u00e2nd una referitoare la drama \u201eApus de soare\u201c, cu resorturi de nebanuit: \u201eAcest detaliu poate fi un indiciu ca scriitorul, prepar\u00e2ndu-se sa comenteze piesa lui Delavrancea, s-a documentat dintr-un tratat sau dintr-un dictionar pe tema Renasterii; trebuie sa fi fost un text de buna calitate, destul de amplu si de detaliat \u00eenc\u00e2t sa cuprinda si referinte la filosofia renascentista, inclusiv celebra descriptie cusaniana a formei lumii. Chiar daca nu-i putem identifica sursa, putem sa presupunem ca adevaratul Caragiale se dovedeste a fi fost mai citit dec\u00e2t ne persuadeaza legenda, comuna si triviala, a unui Caragiale de berarie\u201c (p. 127).
\nForme fara fond<\/strong>
\nNe\u00eendoielnic, toti suntem autodidacti p\u00e2na la un punct sau de la o anumita limita \u00eencolo. Sa nu ne asteptam ca Maiorescu sa fi ramas cu instructia dob\u00e2ndita p\u00e2na la 21 de ani, c\u00e2nd a obtinut licenta \u00een drept. Ar fi trist. Nevoia de a \u00eenvata nu este perisabila. Ne reamintim pozitia lui G. Calinescu \u00eentr-o cronica a mizantropului, intitulata \u201eTot mai \u00eenveti, maica?\u201c. Dar probabil persista \u00een spatiul rom\u00e2nesc mitul scriitorului m\u00e2nat de talent, care ajunge la rezultate exceptionale fara sa-si dea seama. Or, \u00een ceea ce-l priveste pe Caragiale, numai o constiinta cultivata, cu forta de a discerne realitatea ca orice act de comunicare se alcatuieste dintr-o \u00eensiruire de clisee, lipsite de valoare afectiva, putea sa parodieze at\u00e2t stilurile functionale, \u00eencremenite, c\u00e2t si propriile modalitati de compozitie. A ilustrat acest lucru Constantin H\u00e2rlav, cu aplicare la binomul \u201eO faclie de Paste\u201c \u2013 \u201eNoaptea \u00cenvierii\u201c,\u00a0 \u00een studiul \u201eReteta practica…\u201c (1975, adaugit \u00een 1991), inclus \u00een volumul \u201eCaragiale si iar Caragiale\u201c (2011).
\nInteligentei filologice a scriitorului, Marta Petreu are \u00eendreptatirea sa-i adauge s\u00e2rguinta \u00een selectarea situatiilor de utilizare eronata a logicii. Exemplele oferite se bucura de citiri minutioase, cu lupa. Predicatele, premisele, sensurile proprii sunt supuse radiografiei. Explicatiile vin sa sustina necesitatea aplicarii unei metodologii care sa \u00eembunatateasca perspectiva exclusiv lingvistica: \u201eO mare parte din comicul de limbaj provine din sofismele lingvistice, iar conduita personajelor, alimentata, ca dintr-o p\u00e2nza freatica, din nivelul subteran al g\u00e2ndirii lor paralogice, produce un efect comic irezistibil; un comic care poate fi diagnosticat \u00een chiar mecanismele sale generatoare, cu conditia unei grile logice de lucru\u201c (p. 95). Marta Petreu indica modalitatile de combinare a ingredientelor, recurg\u00e2nd la close reading! Exegezele se \u00eencheie odata cu asezarea tuturor pieselor pe masa. Cu toate ca procedeele-standard implicate nu variaza, ram\u00e2ne totusi puterea de a scorni noi conditii de practicare a paralogismelor.
\nCeea ce Mircea Iorgulescu a catalogat drept \u201emarea trancaneala\u201c (verbiaj, harababura), provocata de absenta unei alte activitati de pierdere a timpului si caracterizata de absenta unui cod compatibil \u00eentre partenerii de conversatie, se transforma, \u00een \u201eFilosofia lui Caragiale\u201c, \u00een vocatie: \u201eSi putem sa ne \u00eentrebam daca o asemenea trasatura nu este o constanta a speciei umane; \u00een acest fel, viabilitatea operei lui Caragiale s-ar putea explica si prin faptul ca, asemenea \u00abDialogurilor\u00bb platoniciene, \u00abMomentele\u00bb surprind si fixeaza \u00een forme memorabile aceasta constanta, aceasta invarianta ontica a omului \u2013 practicarea eristicii\u201c (p. 81). O nuantare se impune. Vocatia \u00eei apartine prozatorului si naratorului delegat, care totdeauna \u00eesi pastreaza distanta lingvistica si logica fata de personaje, care, lipsite de constiinta ridicolului, nu fac dec\u00e2t sa pretinda ca transmit mesaje importante.
\nO ultima coordonata remarcabila \u00een volumul Martei Petreu tine de conceperea unor studii culturale\/ mentalitare, pornind de la ideea generoasa ca \u00een ambianta \u201eJunimii\u201c s-a cristalizat g\u00e2ndirea politica a dramaturgului. S-a insistat destul de putin asupra relatiei \u00eentre ideologia conservatoare si literatura marilor clasici. \u00centr-una dintre sectiunile suplimentare, cercetatoarea afirma fara sa pregete: \u201e\u00cen critica formelor fara fond, Caragiale este mai drastic dec\u00e2t Maiorescu, el diagnostic\u00e2nd \u00een lumea rom\u00e2neasca anormalitatea maxima, si anume o inversare a functiilor fondului si formelor: statul a devenit \u00abfond\u00bb, iar societatea \u00abforma\u00bb\u201c (p. 152).
\nTonul transant denota intentia de a instaura o preconceptie. S-ar putea ca Marta Petreu sa fie contrazisa. Dar eventualul cutezator trebuie sa parcurga toate textele analizate de autoare si alte c\u00e2teva pe deasupra. \u201eFilosofia lui Caragiale\u201c este o carte care, desi ar suscita controverse, impune respect.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Marta Petreu, Filosofia lui Caragiale, editia a II-a, revazuta si adaugita, Iasi, Editura Polirom, 2012, 240 p. Primul lucru demn de semnalat \u00een cazul \u201eFilozofiei lui Caragiale\u201c consta \u00een seriozitatea abordarii. Trasatura iese la iveala din detaliul ca nu avem \u00een fata o reeditare obisnuita, ci una \u201erevazuta si adaugita\u201c. \u00cen ciuda subiectului, asistam la… Cite\u0219te mai mult »Caragiale, contemporanul lor<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8089,1309],"class_list":["post-12822","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-filosofia-lui-caragiale","tag-marta-petreu"],"views":1803,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12822","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12822"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12822\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12822"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12822"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12822"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}