{"id":12816,"date":"2012-08-16T11:23:24","date_gmt":"2012-08-16T09:23:24","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=12816"},"modified":"2012-08-16T11:23:46","modified_gmt":"2012-08-16T09:23:46","slug":"kitsch-express","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/kitsch-express\/","title":{"rendered":"Kitsch Express"},"content":{"rendered":"

Alexandru Musina, Nepotul lui Dracula<\/em>, Editura Aula, Brasov, 2012<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

Dupa tentativa de comedie \u201eDracula \u2013 Dead and Loving It\u201c din 1995, cu Steve Martin \u00een rolul arhetipal al vampirului \u00eensetat de s\u00e2nge dar programatic hilar, devenea tot mai clar ca o remaniere a aceleiasi povesti din debutul secolului XX \u2013 c\u00e2nd Bram Stoker a creat mitul lui Dracula pe baza legendelor medievale legate de Vlad Tepes, \u00eensa cu modificari drastice de scenariu \u2013 nu poate fi lungita la nesf\u00e2rsit.<\/strong> <\/em><\/p>\n

Pentru ca deja cinematografia epuizase subiectul \u00een tonalitatile sale sobre, iata ca \u00eencercarea lui Mel Brooks de parodiere este una din ultimele forme de loialitate fata de povestea initiala. Mai departe, daca tot este sa vorbim despre succesul literar sau, \u00een general, artistic al vampirilor, nu putem trece peste impactul halucinant al c\u00e2torva alte povesti recente (de la \u201eThe Vampire Diaries\u201c la saga \u201eTwilight\u201c), observ\u00e2nd un interes tot mai mare pentru astfel de SF-uri, readaptate mereu pentru a raspunde cererii unui public din ce \u00een ce mai numeros, racordat \u00een acelasi timp la noi si noi forme de consum estetic. Astfel, \u201eTwilight\u201c mizeaza pe forme c\u00e2t mai simple ale naratiunii, uneori aproape telenovelistice (alaturi de efecte speciale specifice), urm\u00e2nd exemplul de succes al \u201eteen-movie\u201c-urilor anilor 2000. Nu e de mirare ca teleportarea povestii cu vampiri pe domeniile tematice revigorante ale adolescentei din zilele noastre, sub formele cele mai sobre, devine rapid o reteta de succes. Dar \u00eenca o data, s-ar putea ca aceasta reteta de succes sa fie doar un exemplu simplist pentru arta de consum si nu un eveniment cu impact cultural major.
\nAlexandru Musina alege \u00eensa sa construiasca o poveste la granita dintre cele doua forme. El accepta ca o revitalizare a mitului lui Dracula nu poate fi facuta dec\u00e2t prin intermediul comicului, dar \u00een acelasi timp \u00eesi propune sa pastreze o oarecare distanta solemna \u00een fata unor probleme istorice (desi p\u00e2na si acestea sunt luate uneori \u201ela misto\u201c). \u201eNepotul lui Dracula\u201c este, de fapt, o poveste usor de \u00eengurgitat si o remodelare kitsch (a se citi \u201eburlesc\u201c) a celui mai secatuit arhetip literar. Steve Martin s-ar potrivi de minune \u00een rolul principal, unde chiar daca nu toate glumele sunt bine facute, c\u00e2teva gesturi si o bufonerie nimerita ar transforma povestea \u00eentr-o comedie \u201ecatchy\u201c, cu laitmotivul obsesiv: \u201eProfesorul FAD a z\u00e2mbit larg, arat\u00e2ndu-si gingiile rosii-rosii si dantura usor \u00eengalbenita de tutun, cu cei doi canini superiori ceva mai lungi dec\u00e2t normal.\u201c
\n\u00censa Alexandru Musina ram\u00e2ne putin deasupra acestor exercitii ieftine. Chiar daca formulele kitsch si carnavalescul se \u00eempletesc uneori \u00een cele mai nefericite formule posibile, poetul, deja cunoscut pentru capacitatea de a se dedubla permanent \u00eentre ironie si \u201estoicism\u201c, lasa impresia unui autor care se joaca cerebral, lucid, dar totodata (constient) riscant \u201ede-a povestea\u201c. Asta nu numai pentru ca fiecare actiune e g\u00e2ndita sa functioneze stereotipic, dupa modele hollywoodiene neflexibile, ci si pentru ca povestea \u00een sine nu este dec\u00e2t o permanenta reinventare a propriilor personaje. Desi autorul le ofera o structura solida (at\u00e2t de solida ca uneori ram\u00e2n rigide si evident fabricate), autonomia fiecaruia vine din permanenta fortare a povestii \u00een lipsa unui plan narativ. Comedia se va naste inevitabil din actiuni prostesti, diferentieri intelectuale catastrofale si personaje schimonosite, \u00eensa nu din vreo ironie subtila. Faptul dezamageste, \u00een fond, desi Musina tot \u00eencearca fara succes sa provoace ironia inteligenta prin paralele aparent naturale cu lumea rom\u00e2neasca actuala. Ca atmosfera, ne simtim mai mult \u00eentr-o \u201eFilantropica\u201c la patrat din unghiul exagerarilor constructive ale \u201evisului rom\u00e2nesc\u201c: studente \u00eentretinute care conduc Ferrari si platesc taxe de protectie la politie pentru a putea bea la volan, indivizi care ajung regi peste noapte si, poate, rapper-ul baladist din Sibiu. \u00censa personajele st\u00e2ngace si mecanica povestii nu lasa loc de c\u00e2stiguri majore. \u00centr-adevar, cartea \u00een sine e savuroasa, \u00eensa savoarea nu este \u00eentotdeauna un c\u00e2stig literar. Povestea curge si e usor de asimilat pentru ca e cu adevarat facila, construita sa placa si sa nu deranjeze, iar notele de umor sunt de un \u201eFAD\u201c total (vorba textului, unde FAD este porecla lui Fifi, personajul principal): \u201eFifi s-a uitat la ceasul de pe noptiera: 8.30. La ora asta, doamna Eufrosina Angelescu Draculea ar fi trebuit sa fie la piata. Cu miscarile agile, a deschis usa camerei si a ascultat cu atentie: liniste. Apoi, cu pasi de felina, doar \u00een sosete, a inspectat tot apartamentul. Era singur. S-a \u00eentors, a luat coroana lui Tihomir si s-a dus \u00een baie. \u00cen fata oglinzii, si-a pus-o pe cap. Coroana era prea larga si i-a alunecat, pe urechi si pe nas. Nu mai vedea nimic. Era-n \u00eentuneric, de parca-l legase cineva la ochi. A scos cu grija coroana de pe cap, a asezat-o pe masina de spalat, si-a dat cu apa rece pe fata, apoi s-a asezat pe W.C.: \u201eFiziologia ajuta g\u00e2ndirea\u201c era una din devizele lui favorite, extrasa din cartea profesorului Adolphe Bidet Schweitzer despre filosofia lui Marcel Proust. \u00centr-adevar, dupa zece minute si o excretie reusita a venit si solutia\u201c.
\nPovestea, de fapt, nu iese din tiparele romanului rom\u00e2nesc citadin. De altfel, Musina \u00eensusi a demonstrat convingator p\u00e2na acum ca este un poet al urbanului, trimiterile biografice av\u00e2nd si ele locul lor \u00een constructia textuala. Personajul principal, Fifi, este profesor de literatura la Facultatea de Litere din Brasov. Locuieste cu mama sa si duce o viata destul de monocroma \u00eentre literatura, filosofie si teorie literara. \u00censa, tine sa ne atentioneze Musina, \u201e\u00eenca n-a ajuns un simplu prestator de servicii, un fel de maseur sau kinetoterapeut intelectual, el ram\u00e2ne \u00een continuare rege, e suveran pe disciplina lui\u201c. Povestea ajunge prin insertii \u2013 repet, hollywoodiene \u2013 transmutate vesnicei Rom\u00e2nii institutionalizate stupid, unde stereotipurile copiilor cu bani si ale profesorilor umiliti \u00eenca functioneaza din plin, p\u00e2na la a experimenta finalul apoteotic al \u00eencoronarii lui Fifi. Fara sa am intentia de a fi \u201espoiler\u201c-ul romanului, pot devoala, pe l\u00e2nga finalul cel putin ciudat, c\u00e2teva momente ceva mai reusite. Si asta pentru ca, desi sunt putin deranjat de maniera \u2013 repet \u2013 facila si kitsch \u00een care sunt povestite scenetele \u201edumb\u201c, c\u00e2teva tentative de reproducere a jargonului adolescentin umanizeaza si naturalizeaza peisajul \u2013 dar si asa e mult spus at\u00e2ta timp c\u00e2t exagerarile \u201eslang\u201c au rolul lor, iar uneori Musina \u00eesi ridiculizeaza personajul pentru autismul lui intelectual: \u201e \u2013 S\u00e2nge?\/ \u2013 Care s\u00e2nge? Ca nu mai e virgin.\/ \u2013 Nu asta… Muscaturi, ceva…\/ \u2013 No chance! As fi vrut eu… Glumesc! Fifi si dupa ce bea s\u00e2nge e tot politicos, manierat, baiat finut.\/ \u2013 Cool! Deci nu-i vampir?\/ \u2013 O fi, dar nu cu mine. Ti-am mai spus ca-i dresat.\/ \u2013 O.K., O.K… Marime?\/ \u2013 14-15.\/ \u2013 Numai at\u00e2t? Eu credeam ca…\/ \u2013 Hi,hi,hi! Nu-i proportionala cu dintii.\/ \u2013 Nu? Lugu-lugu?\/ \u2013 9,5. \u2013 Cool! Nu credeam ca… La c\u00e2t pare de scortos. Texte?\/ \u2013 10. \u2013 Cool! Nu-i degeaba prof. Ceva Proust?\u201c, \u201eE ca-n bancul cu Radio Erevan: \u00abSe poate sa faci dragoste la mare distanta?\u00bb \u00abDa, daca… puncte-puncte… e mai mare dec\u00e2t distanta\u00bb s\u2026t \u2013 Interesanta poanta, da. Semiotic e o glisare neasteptata de sens… Totusi, e trist ca n-ai reusit sa te vezi cu el\u201c.
\nFifi este un soi de Woody Allen mai putin rafinat. Glumele sale proaste, felul transant de a le trata pe ale celorlalti, rigiditatea si maniera rudimentara de a cuceri studente (depl\u00e2ngerea situatiei umane, provocarea milei si clamarea unei asceze \u00eenchipuite) trimit la felul \u00een care Harry (\u201eDeconstructing Harry\u201c) \u00eesi analizeaza propriile probleme pe baza raspunsurilor celor din jur. Iar pentru anumite femei toate handicapurile devin deodata \u201ecool\u201c: \u201e \u2013 Scuzati-ma! Nu pot. Nu acum… E trist, e mult prea trist. Viata, \u00een general, e trista. Omul e o fiinta slaba, supusa greselii. Existenta are meandrele ei, iar noi suntem robii fatumului inexorabil. Nu noi ne alegem drumul, desi vrem sa credem asta. Totul e foarte trist.\u201c.
\nDincolo de aceste aspecte, povestea, desi savuroasa, ram\u00e2ne una facila si putin pierduta \u00een carnavalesc. Categoric, acestea pot fi intentiile autorului, \u00eensa, chiar si asa, dincolo de o poveste usor de citit, ridicola ca epopee si usor \u201epop\u201c ca atitudine, nu prea mai ram\u00e2ne nimic din romanul \u201eNepotul lui Dracula\u201c. Este evident \u00eensa ca Alexandru Musina s-a distrat scriindu-si romanul si ne-a servit constient si prietenos (departe de un sepuku literar \u201einvoluntar\u201c) rezultatele unui exercitiu cu ecouri \u00eenspre literatura de consum.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Alexandru Musina, Nepotul lui Dracula, Editura Aula, Brasov, 2012   Dupa tentativa de comedie \u201eDracula \u2013 Dead and Loving It\u201c din 1995, cu Steve Martin \u00een rolul arhetipal al vampirului \u00eensetat de s\u00e2nge dar programatic hilar, devenea tot mai clar ca o remaniere a aceleiasi povesti din debutul secolului XX \u2013 c\u00e2nd Bram Stoker a… Cite\u0219te mai mult »Kitsch Express<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[497,8086],"class_list":["post-12816","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-alexandru-musina","tag-nepotul-lui-dracula"],"views":2055,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12816","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12816"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12816\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12816"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12816"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12816"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}