{"id":12813,"date":"2012-08-16T11:21:23","date_gmt":"2012-08-16T09:21:23","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=12813"},"modified":"2012-08-16T11:22:09","modified_gmt":"2012-08-16T09:22:09","slug":"soril-miavoe","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/soril-miavoe\/","title":{"rendered":"Soril Miavoe"},"content":{"rendered":"

Soril Miavoe e un caz aproape straniu (de nu straniu grav): dupa un volum de bun ton si nivel optzecist, integrabil \u00een comunitatea poetica a generatiei, dar nu fara rest, <\/strong><\/em>nu fara o perceptibila cota de originalitate, s-a oprit brusc si a tacut m\u00e2lc si desav\u00e2rsit, ca si cum si-ar fi vazut deja toti sacii \u00een caruta. \u201eCum sa nu\u201c (1985), zice Teposu \u00een \u201eIstoria\u2026\u201c lui, tine de \u201ecomedia literaturii\u201c, de \u201ecinismul teatral si histrionic\u201c, si ar avea de nota proprie \u201eamestecul de tandrete si sarcasm, de candoare si extravaganta\u201c, amestec pe care poetul \u00eel mai si greseste din cauza unor elanuri de grandilocventa.<\/strong> <\/em><\/p>\n

Acestea exista, \u00eentr-adevar, desi poetul le introduce anume pentru a le submina, pentru a avea o partitura de gestica declarativa pe care s-o supuna unui tratament caricatural. Dar cum poetul nu vrea, de fapt, sa se dezica de continutul propriu-zis din spusele emfatice, ci doar sa-l treaca granita prin relativizare, se mai \u00eent\u00e2mpla ca operatia de depresurizare ironica sa nu elimine tot patetismul. Ba chiar sa nu-l afecteze deloc, \u00een ciuda dispozitivului de exageratiuni retorice menit sa-l faca rezonabil si simpatic prin caricarea aluziva. Madrigalele ram\u00e2n, \u00een astfel de cazuri, cu fondul patetic intact, \u00eentruc\u00e2t exagerarile subversive sunt pur gratuite: \u201eDe la antichitatea fiintei mele\/ de la firul de iarba, ba mai mult\/ de la coacervate\/ si p\u00e2na la buze \u2013 strabatut\/ de \u00eentreaga evolutie a materiei \u2013\/ te iubesc am strigat\/ de parca as fi poruncit sa se faca lumina\/ deasupra oceanului planetar.\/\/ (Dupa putina lumina \u00eensa\/ cuvintele mi le-am retras\/ si pentru prima oara aparura\/ muntii sterpi si pustiurile\/ si ghetarii schimbatori ai realitatii\/ care fruntea mi-o \u00eens\u00e2ngerara\u201c (\u201eSa se faca lumina\u201c). \u201eTeatralizarea\u201c sentimentului e o metoda de a-i prezerva autenticitatea si intensitatea, o metoda de pur postmodernism, fireste, caci la postmoderni declaratiile nu pot fi inocente. Neput\u00e2nd fi astfel, poetii \u2013 si Soril Miavoe \u00een orice caz \u2013 le caricaturizeaza si le ironizeaza, dar tocmai \u2013 si numai \u2013 spre a le putea livra cui de drept. E o terapie de inteligenta la care e supus fondul sentimental (caci Miavoe ram\u00e2ne, totusi, un bun sentimental), o terapie ce vrea sa transpuna patetismul si caricaturizarea lui simultana \u00eentr-o reteta de eficienta; nu at\u00e2t sa-l elimine, c\u00e2t sa-l re\u00eemprospateze. Ulici i-a si remarcat, de la \u00eenceput, formula de inteligenta poetica, \u00een parte subversiva, \u00een parte constructiva, caci, zice el \u00een \u201ePrefata\u201c la \u201eCum sa nu\u201c, ea e investita \u00een proiectul unei \u201eclaritati poliedrice\u201c. Specul\u00e2nd situatiile sentimentale, inteligenta (autoironica, desigur) vinde mai bine sentimentalismul suspend\u00e2ndu-l sau exhib\u00e2ndu-l \u00een spectacole aparent detasate, cu combustia stinsa de ironie (de aici apropierea de Matei Visniec propusa de Ulici). \u201eScenariul liric\u201c (e, \u00eentr-adevar, o poezie de mici scenarii, de scenarii de secvente narativizate sau \u201edramatizate\u201c, un fel de montaj de clipe afective contrariate), constata Teposu, \u201ee construit cu detasare si cu un soi de emfaza ironica\u201c. Sentimentul e umflat caricatural, e \u201eexagerat\u201c cu premeditare perversa, caci \u00een aparenta umflarea lui vrea sa-l decredibilizeze si sa-l relativizeze, dar face, \u00eentocmai, inversul: \u00eei asigura electricitatea autentica: \u201eC\u00e2nd am vazut-o cum venea\/ doamne\/ c\u00e2nd am vazut-o\/ ca o secure de calau de frumoasa\/ \u00eemi venea sa-i strig un animal\/ monstruos\/ dar mi-a iesit pe gura o lebada\/\/ n-am apucat sa mai strig\/ \u00eenca o data caci\/ buzele ei subtiri\/ gura ei mica\/ am simtit-o \u00eenfior\u00e2ndu-mi g\u00e2tul\u201c (\u201eCuv\u00e2nt\u201c). Oralitatea naturala a dictiei, adaugata recoltei de notatii de cotidian \u2013 \u00een bun efect de spontaneitate \u2013, nu sunt \u00eensa dec\u00e2t premisele aparent contrazicatoare ale efuziunilor de sentiment, ale virtuozitatii de romanta tensionata retoric si bruiata ironic: \u201e\u00cen orasu-n care dorul meu se nascu\/ si tineretea mea (si viitorul)\/ si locuind \u00een cartiere\/ ca \u00een precise sentimente\/ \u00een care frumusetea mea se pierdu\/ (cenusa sa numai ma arde)\/ c\u00e2nd nu erai tu\/ tristetea mea curgea pe strazi\/ ca s\u00e2ngele nevinovat\/ pe spade\u201c (\u201e\u00cen orasu-n care\u201c). Dilatatiile de stare, de sentiment sau doar de retorica (ori de toate laolalta) constituie, de altfel, o linie ludica destul de consistenta, trasa pe un fond de umor de sine. O serie de poeme se consuma \u00eentr-o astfel de semi-gratuitate, cum e acest spectacol de fandacsie (suger\u00e2nd, totusi, c\u00e2t de primejdios e banalul), de expeditie riscanta maxim printre potentiale droburi de sare: \u201eVeneam de la izvor, printre blocuri,\/ cu doua canistre de plastic \u00een m\u00e2ini.\/\/ Putea \u00een orice clipa sa ma surprinda un cutremur,\/ o placa de beton \u00een prabusire,\/ dar putea \u00een orice clipa sa sara\/ la mine vreun c\u00e2ine vagabond, turbat.\/\/ La orice pas puteam fi jefuit, electrocutat,\/ schilodit. \/\u2026\/ Din metru \u00een metru, sant dupa sant\/ am ajuns acasa teafar\/ si nevasta-mea nici macar nu m-a \u00eembratisat\u201c (\u201eIesirea \u00een lume\u201c). Gluma-gluma, dar primejdia mortii e reala, totusi, \u00een poezia lui Miavoe, care, oric\u00e2t de frivol pe fata, \u00eesi asuma angoasa ei si deduce un ethos compensator al intensitatii: \u201ecum sa nu ma bucur\/ c\u00e2nd alerg si nu stiu de ce\/ ca respir si nu stiu cu ce\/ ca te iubesc si nu stiu pentru ce\/ cum sa nu te sarut deodata\/ cu toate celulele fiintei mele\/ cum sa nu te disper cu at\u00e2ta dragoste\/ c\u00e2nd stiu ca dincolo de toate acestea\/ i-at\u00e2ta moarte\u201c (\u201eCum sa nu\u201c). Sau face reportaje si peisaje de angoasa concreta, desene de frison existential contemplat cu un calm terifiat: \u201eCe frig e, doamne, si ce rece trecere.\/ Copacii negri de pe c\u00e2mpuri parca ar fi\/ semne ale destinului meu\/ peste ale carui margini \u00eemi sta \u00eentins\/ sufletul galben si fragil.\/ Ce grea si ce metalica\/ si ce stralucitoare suprafata inoxidabila\/ \u00eemi este data s-o port\/ \u00een ceasul acesta!\/\/ Sa-mi alunece pe inima\/ si pe \u00eentreg miezul fiintei mele.\/ Ce toamna, doamne, ce ghetarie cosmica\/ \u00eemi e ceasul acesta\/ \u00een care te astept\/ si te sper\u201c (\u201e\u00cen ceasul acesta\u201c). Solutia la angoase e tot amorul, desi Miavoe nu foloseste cerneala senzuala (macar ca ar avea resurse, dupa cum stralucesc unele bobite de imagini), ci doar retorica exaltanta, buna la beatificari madrigalesti: \u201eZapada e o corcitura de alb\/ pe l\u00e2nga tine;\/ ea nu poate muta zorile\/\/ zapada e doar ceea ce mai ram\u00e2ne dintr-o ninsoare\/ si de care se foloseste oricine.\/ pe c\u00e2nd tu\/ tu poti schimba mersul trenurilor de pe linii\/ ferate pe orice fel de linii, ba poti\/ pur si simplu suspenda liniile\u201c etc. (\u201eZapada\u201c). \u00cen orice caz, adorata lui Miavoe face mereu miracole: \u201eE destul sa ma g\u00e2ndesc la o briza\/ ca tu sa adormi\/ pe malul unei mari nesperate\/ at\u00e2t de singura ca v\u00e2ntul prinde curaj\/\/\u2026\/\/ tu poti, fara eforturi, sa pari\/ un lam\u00e2i \u00eenflorit \u00een balcon\u201c (\u201eImagini cotidiene\u201c). Aceste creioane de miracol vin, fireste, \u00een contrapunctul deliberat al tonului blazat si al exercitiilor de caricare. Lumea nu-i pierduta, la Miavoe, c\u00e2ta vreme himera iubitei mai b\u00e2ntuie prin ea si o transpune din banal \u00een miraj.
\nSi Ulici si Boldea cred ca poetul e un moralist (Ulici vorbeste chiar de \u201epreferinta neta pentru temele din registrul moral\u201c). Statistic vorbind, reflectiile \u201emorale\u201c si profesiunile de credinta moralista sunt \u00een grava minoritate (desi nu lipsesc; spre exemplu, acest \u201eCrez\u201c: \u201eNu mi-a placut niciodata c\u00e2inele\/ care recunoaste mai multi stap\u00e2ni,\/ preotul care c\u00e2nta pentru bani,\/ \u00eengerul care apare \u00een casa unui singur pacatos,\/ dar\/ barza care neplatita omoara serpi,\/ r\u00e2ma care aereaza solul\/ fara ca vreunul sa-i ceara, sa-i promita,\/ pasarea care fara angajamente distruge moliile\u201c etc.; vocatia cu umilitate, harul de destin sunt apreciatele lui Miavoe, nu gesturile suple si contractuale; dar fundamentalismul acesta nu prinde la viziunea blazata, la deceptivitatea notatiilor; si cu at\u00e2t mai putin la \u00eenflacararile jucause de imaginatie amoroasa). Ele par mai aglomerate \u00een sectiunea secunda a cartii (\u201eG\u00e2nduri \u00eentrerupte\u201c) dec\u00e2t \u00een prima (\u201eImagini pe v\u00e2nt\u201c). \u201eG\u00e2ndurile \u00eentrerupte\u201c nu-s, \u00eensa, \u00eentrerupte din reflexivitate, ci tot din progresia imaginatiei asociative (are dreptate Boldea sa-l creada \u201emai cur\u00e2nd asociativ dec\u00e2t contemplativ\u201c), din reveria cenzurata de ironie sau de un contrapunct cu paradox: \u201eEa este de jur-\u00eemprejurul meu\/ singura singura singura\/ ca o tarla de floarea soarelui\/ galbena numai\/ si numai pentru a sustine cauza\/ existentei mele.\/\/ O mai ne\u00eenteleasa, necesara durere\/ n-am mai avut\/ de la v\u00e2rsta cresterii dintilor\u201c. Inteligenta se joaca \u00een oximoroane propuse ca instrumente de tensionare sau accelerare a intensitatii de sentiment. Sentimental cu cinism protector de sentiment, detasat c\u00e2t sa nu se tradeze de patetic, blazat c\u00e2t sa nu i se vada elanul participativ si ironic pentru a-si conserva elanul madrigalesc, Soril Miavoe \u00eesi lucreaza poemele si pe fata si pe dos cu aceeasi abilitare \u00een inteligenta ca paradox imaginativ. Bursier definitiv al debutului, ar fi cazul sa se-ntoarca, totusi, la treaba.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Soril Miavoe e un caz aproape straniu (de nu straniu grav): dupa un volum de bun ton si nivel optzecist, integrabil \u00een comunitatea poetica a generatiei, dar nu fara rest, nu fara o perceptibila cota de originalitate, s-a oprit brusc si a tacut m\u00e2lc si desav\u00e2rsit, ca si cum si-ar fi vazut deja toti sacii… Cite\u0219te mai mult »Soril Miavoe<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8085,8084],"class_list":["post-12813","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-poezie-optzecista","tag-soril-miavoe"],"views":2802,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12813","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12813"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12813\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12813"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12813"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12813"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}