{"id":12807,"date":"2012-08-16T11:17:30","date_gmt":"2012-08-16T09:17:30","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=12807"},"modified":"2012-08-16T11:17:55","modified_gmt":"2012-08-16T09:17:55","slug":"bahtin-demascat","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/bahtin-demascat\/","title":{"rendered":"Bahtin\u2026 demascat"},"content":{"rendered":"

Jean-Paul Bronckart, Cristian Bota, Bakhtine d\u00e9masqu\u00e9. Histoire d’un menteur, d’une escroquerie et d’un d\u00e9lire collectif<\/em>, Librairie Droz, Gen\u00e8ve, 2011, 613 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

Pe rafturile librariilor din Paris pot fi gasite, \u00een acest moment, doua carti purt\u00e2nd acelasi titlu, dar semnate de autori diferiti: una este \u201eLe marxisme et la philosophie du langage\u201c (prefata\u00a0 de Roman Jakobson, \u00c9d. Minuit, Paris, 1977\/ 2009) \u2013 semnata Mikhail Bakhtine (V. N. Volochinov), cealalta este \u201eMarxisme et philosophie du langage\u201c (editie de Patrick S\u00e9riot si Inna Tylkowski-Ageeva, \u00c9d. Lambert-Lucas, Limoges, 2010) \u2013 semnata Valentin Nicolaevici Volosinov si aparuta cu sprijinul Universitatii din Lausanne.
\nCoordonare editoriala<\/strong>
\nCu sprijinul Societatii academice din Geneva si al Universitatii din Geneva, a fost publicata anul trecut \u201eBakhtine d\u00e9masqu\u00e9. Histoire d’un menteur, d’une escroquerie et d’un d\u00e9lire collectif\u201c scrisa \u00een colaborare de cercetatorii Jean-Paul Bronckart si Cristian Bota. Am cumparat cartea, mai mult interesata sa aflu daca Bahtin-ul pe care tocmai \u00eel achizitionasem (editia de la Minuit din \u201eLe marxisme\u2026\u201c) este sau nu o \u201eintoxicare\u201c si am constatat ca Bronckart si Bota \u00eemi ofera nu doar elucidarea asteptata \u00een privinta paternitatii \u201eMarxismului\u2026\u201c, ci si\u2026 \u00een privinta lui Bahtin, \u00een genere. (Cazul pare foarte bine organizat pe piata de carte franceza, \u00een primul r\u00e2nd comercial vorbind, caci daca ai \u201eoriginalul\u201c esti tentat sa cumperi si \u201efalsul\u201c, pentru a sesiza orchestrarea lui prin prefete, postfete etc., sau viceversa.)
\n\u00cen acest volum putin spus amplu, p\u00e2na la proba contrarie acribios documentat si redactat \u00eentr-o postura foarte \u201edemonstrativa\u201c, Bronckart si Bota \u00eesi stabilesc doi adversari: Bahtin si bahtinismul (id est, comunitatea exegetilor antumi si postumi ai acestuia), urmarind sa afle ce este si ce nu este plauzibil original \u00een opera acestui \u201eteoretician genial si profund novator\u201c, cum \u00eel crede \u00eenca teoria literara. O afacere cu un grad mare de risc, cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t punctul de plecare are o relevanta limitata (este sau nu Bahtin autorul real al \u201eMarxismului\u2026\u201c si a altor lucrari semnate de Valentin Nicolaevici Volosinov \u00een anii 20-30 ai secolului trecut?), pe c\u00e2nd deznodam\u00e2ntul arunca \u00een aer \u00eentreaga personalitate a lui Bahtin, de la consistenta intelectuala, la cea morala si, \u00een definitiv, umana.
\nRevelatii si dezmintiri<\/strong>
\nPunctul de plecare al actiunii demascatoare este reprezentat, asadar, de \u201estupefianta revelatie\u201c a anilor 70 privind omnipaternitatea bahtiniana asupra a trei lucrari din anii 20, care purtau, p\u00e2na atunci, semnatura altor cercetatori. Bahtin ar fi fost, s-a spus atunci, autorul efectiv a trei importante opuri, \u201eLe freudisme\u201c (1927, semnata Volosinov), \u201eMetoda formala \u00een literatura\u201c (1928, semnata Pavel Medvedev) si \u201eMarxismul si filosofia limbajului\u201c (1929, semnata Volosinov), ca si al mai multor articole semnate de acelasi Volosinov. \u2013 \u201eMedvedev (executat de Stalin \u00een 1938) si Volosinov (mort de tuberculoza \u00een 1936) n-ar fi fost asadar dec\u00e2t niste nume de \u00eemprumut sau masti ale lui Bahtin\u201c, amintesc Bronckart si Bota \u00een preambul (traducerea din franceza a citatelor folosite \u00een acest articol \u00eemi apartine, n.m., T.D.).
\nAutorii nu se limiteaza \u00eensa la refutarea paternitatii asupra operelor disputate de Bahtin cu Volosinov si Medvedev, tintind in fapt \u201eo retrasare a receptarii operei lui Bahtin\u201c, o \u201ereconstituire a vietii si operei lui Bahtin\u201c, condimentate cu indicatii privind o mai buna practica a cercetarii si mai multa prudenta \u00een manipularea unor date cu potential fantasmagoric. O arheologie a bahtinismului din interbelic si p\u00e2na astazi, asadar, \u00een paralel cu o foarte utila \u00eencercare de analiza comparata a operelor si a stilurilor intelectuale ale celor trei rusi citati \u00een acest scenariu de vampirism intelectual postum.
\n\u00cen primul r\u00e2nd, atribuirea sus-zisei paternitati s-a facut, arata autorii, prin martori (cercuri de prieteni sau fideli), nu prin dovezi concludente. Existenta unei \u201escoli bahtiniene\u201c sau a unui \u201ecerc\u201c bahtinian, unde ideile lui Bahtin ar fi fost \u00eembratisate si cultivate de discipoli (care ar fi semnat chiar cu numele lor scrieri mai putin oportune pentru cariera maestrului), este si ea pusa sub semnul \u00eentrebarii: Volosinov si Medvedev, arata autorii, erau cercetatori respectabili, a caror substanta a fost pe nedrept pusa \u00een umbra de prezumtia contaminatiei cu ideile lui Bahtin.
\n\u00cen linii mari, cronologia cazului arata \u00een felul urmator: sprijinit de \u201epromotorii sai moscoviti\u201c, \u00een anii 60 ai secolului trecut, Bahtin s-a apucat sa faca lumina \u00een chestia paternitatii operelor majore ale lui Volosinov si Medvedev, publicate \u00een anii 20, atribuindu-si-le. O biografie scrisa de Kojinov&Konkin, \u00een 1973, confirma paternitatea operelor \u201edisputate\u201c. Anii 70 aduc o \u201e\u00abcampanie\u00bb de celebrare si de difuzare a operei bahtiniene\u201c \u00een Europa si \u00een Statele Unite, cu \u201efaze succesive, caracterizate de pozitii sensibil diferite, \u00een care hagiografii desantate, care confirmau fara rezerve omnipaternitatea bahtiniana alternau cu scepticismul prudent\u201c. Urmeaza \u201euimitoarea atitudine\u201c a lui Todorov (\u201eMikha\u00efl Bakhtine, le principe dialogique\u201c, 1981), care-l \u201edescopera\u201c Frantei pe noul Bahtin Dr. Jekyll&Mr. Hyde (un Bahtin critic al formalismului rus, al psihanalizei s.cl.\u00a0 \u2013 dar si diversionist, prin refuzul de a-si semna opiniile cu numele lui) si \u201ecaracterul monstruos\u201c al monografiei lui Clark&Holquist (1984), care \u00eencurca si mai tare lucrurile, \u00een favoarea lui Bahtin, desigur.
\nSpre \u00eenceputul anilor 90, apare o prima \u00eencercare de contestare a omnipaternitatii bahtiniene (Morson&Emerson) si, odata cu ea, riposta prompta a bahtinienilor prin publicarea unor convorbiri cu maestrul dat\u00e2nd din anii 70 (strategia cuv\u00e2ntului lasat \u201emartorului\u201c principal, observa autorii). Dar analiza acestor materiale, spun Bronckart si Bota, \u201edovedeste dimpotriva ezitarile, contradictiile si \u00een definitiv nenumaratele minciuni traficate de Bahtin si de apropiatii sai: una peste alta, afirmatiile lui Bahtin dovedesc limpede ca, pe de o parte, n-a existat niciodata un cerc cu numele sau si, pe de alta, ca textele disputate au fost concepute si redactate doar de semnatarii lor\u201c. Acelasi interviu furnizeaza, aflam, suficiente \u201eelemente susceptibile de a limpezi mobilurile acestei escrocherii, de la aspecte tin\u00e2nd de auctorialitatea efectiva a primului \u00abDostoievski\u00bb (lucrare \u00een care Bahtin nu se recunoaste dec\u00e2t partial)\u201c si p\u00e2na la \u201estatutul scrierilor sale t\u00e2rzii\u201c.
\nUn \u201edelir interpretativ\u201c de proportii, dupa cum se vede: \u201eexegetii lui Bahtin au inventat bucata cu bucata istoria raporturilor dintre Bahtin, Medvedev si Volosinov\u201c. Proportional cu sporirea gloriei lui Bahtin, cad \u00een uitare meritele lui Volosinov & Medvedev (victime ale stalinismului, adauga autorii, at\u00e2t ale stalinismului genuin, c\u00e2t si ale mostenirii sale, reflectate \u00een habitudinile rescrierii istoriei de catre unii ex-comunisti). Cam asta ar fi, in fond, strategia promovarii (valabila si \u00een cazul bahtinienilor, dar si a criticilor lor): at\u00e2t c\u00e2t e descoperit victima a stalinismului, un autor poate spera la gloria occidentala, cu at\u00e2t mai mult c\u00e2nd e propus ca autoritate intelectuala, morala etc. (Cazul lui Medvedev e \u00eenca mai complex:\u00a0 victima a stalinismului, el e, postum, victima unei victime a stalinismului \u2013 Bahtin.)
\nIncriminarea breslei<\/strong>
\nMistificarea vietii si operei lui Bahtin, spun Bronckart si Bota, a fost cautionata \u00eendeosebi de specialistii francezi si americani. \u201eBahtin demascat\u201c \u00eemprumuta, de altfel, nu in putine locuri, alura scandalului Sokal: \u201eTeza omni-paternitatii bahtiniene, arata autorii, constituie \u00een realitate un basm de adormit copiii; o escrocherie clara ca lumina zilei \u2013 sigur, o escrocherie intelectuala s\u2026t dar poate \u00eenainte de toate una financiara, de vreme ce, \u00een editiile rusesti sau \u00een traducere, operele lui Volosinov si Medvedev continua sa fie publicate sub numele lui Bahtin\u2026 si deci \u00een beneficiul legatarilor universali ai acestuia din urma\u201c. Un dus rece aplicat \u00eentregii bresle a exegetilor si hermeneutilor, de la cabala hagiografilor free lancer-i (Ivanov, Todorov, Clark&Holquist), la \u00eentreaga Bahtin Industry, unde aproape ca nici se mai stie cine detine activele, cine trudeste si cine \u00eencaseaza profitul. Deci o invitatie la mai putina interpretare si la mai multa factologie \u2013 adresata inclusiv specialistilor de la \u201eBahtin Center\u201c, surprinsi ca \u00eenfofolesc \u201eescrocheria\u201c \u00een prea multa \u201epudoare\u201c.
\nArgumentul de forta \u00eentrebuintat de Bronckart si Bota este incompatibilitatea epistemologica si ideologica a autorilor angrenati \u00een acest conflict: \u00een perioada \u00een care i se atribuie paternitatea operelor pomenite, Bahtin ar fi fost, de fapt, ocupat cu redactarea unor \u201etexte inspirate din ideologia sa religioasa\u201c (\u00een linia grupului \u201eVoskresenie\u201c s\u00cenviereat si a Confreriei Sf\u00e2ntului Serafin, organizatie ortodoxista de dreapta, afinitati pentru care a si fost condamnat la deportare \u00een anii 20): \u201e\u00cen 1929, totusi, c\u00e2nd era supravegheat din pricina activitatilor sale religioase si amenintat cu o deportare fatala sBahtin suferea de osteomielita, in urma careia a si ramas fara un picior, iar deportarea \u00een nordul rusesc era, cu at\u00e2t mai mult pentru el, o perspectiva sumbra, n.m.t, au fost publicate sub numele sau \u00abProblemele operei lui Dostoievski\u00bb, precum si doua prefete la o antologie consacrata lui Tolstoi, texte care dezvaluie o subita si radicala reorientare\u00a0 prin aceea ca se \u00eenscriu, prin esenta lor, \u00een linia operelor lui Volosinov si Medvedev s\u2026t. Publicarea editiei princeps din \u00abDostoievski\u00bb contribuind la o usurare a sentintei, iar Medvedev \u00eencerc\u00e2nd sa-i gaseasca un post de profesor, Bahtin a reusit p\u00e2na la urma sa obtina o pozitie universitara (\u00een ciuda faptului ca nu avea titlurile cerute) si a devenit, \u00eentre 1946 si 1960, directorul Departamentului de literatura mondiala de la Universitatea din Mordovia. De-a lungul acestei \u00eentinse perioade de activitate academica, desi Volosinov si Medvedev murisera de multa vreme, lui Bahtin nu i-a trecut niciodata prin cap sa revendice paternitatea scrierilor acestora\u201c. Revendicarea a venit, \u00eentelegem, mai t\u00e2rziu, la \u201einstigarea\u201c unor fideli, care n-au reusit totusi sa-si determine maestrul sa livreze o versiune unitara, neezitanta sau macar necontradictorie a spetei paternitatii. Atitudine care i-a obligat pe bahtinieni la contorsiuni argumentative suspecte (\u201epretinsele \u00abanalize textuale\u00bb\u201c invocate de promotori ajung\u00e2nd sa arate ca \u201ede vreme ce fusesera redactate de anti-marxistul Bahtin, textele disputate nu erau de orientare marxista\u201c! \u2013 caz \u00een care \u201efie Bahtin recunostea ca nu el era adevaratul (sau unicul) autor al lui \u00abDostoievski\u00bb princeps si al manuscriselor cu tonalitate volosinoviana de care \u00abdispunea\u00bb\u201c, fie, pentru a masca originea contestabila a acestor texte, \u201ese declara el \u00eensusi autorul veritabil, accentele sociologice si marxiste venindu-i chipurile dintr-un soi de ratacire momentana, legata de contextul epocii si de exigentele cenzurii\u201c). Inventarea unei coerente interne a unei opere croite, \u00een opinia lui Bronckart&Bota, prin \u00eemprumut, plagiat, preluare de idei si segmente indecidabile de originalitate a cazut, ca atare, \u00een responsabilitatea breslei, care, de dragul fantasmei, ajunge \u201esa demonstreze ca, \u00een realitate, fenomenologia (t\u00e2narului Bahtin) si materialismul dialectic (al textelor disputate) constituiau doua cadre epistemologice perfect compatibile\u201c si ca \u201emonologismul religios radical al textelor de \u00eenceput ale lui Bahtin reprezentau un soi de preambul la celebrarea interactiunii si a dialogului despre care vorbesc textele disputate si \u00abDostoievski\u00bb princeps\u201c \u2013 cu alte cuvinte, sa respinga orice logica ostila \u201e\u00eentelegerii \u00abgeniului\u00bb bahtinian\u201c. \u201eLaxism metodologic\u201c combinat cu o \u201ediscutabila deontologie, dupa cum atesta nenumaratele comentarii care justifica \u00eenca, \u00een numele \u00abdialogismului\u00bb, actele de contra-cenzura din textele bahtiniene propriu-zise, respectiv suprimarea tuturor pasajelor cu referire\/ reverente la Stalin si la oficialii regimului.\u201c Daca asa stau lucrurile, cuvintele lui Jakobson din prefata sa la editia Minuit a \u201eMarxismului\u2026\u201c (pe coperta careia, repet, figureaza drept autor Mihail Bahtin, numele lui Volosinov fiind pus \u00eentre paranteze) se \u00eenscriu perfect \u00een \u201edelirul interpretativ\u201c incriminat de Bronckart&Bota. \u201eS-a descoperit\u201c \u2013 atesta Jakobson, cer\u00e2nd sa fie crezut pe cuv\u00e2nt \u2013 ca volumul \u00een chestiune si altele asemenea \u201eau fost \u00een realitate elaborate (\u201ecompos\u00e9s\u201c) de Bahtin\u201c; \u201eDupa c\u00e2te se pare \u2013 \u201edelireaza\u201c Jakobson \u00een continuare \u2013 Bahtin a refuzat sa faca concesii frazeologiei epocii si dogmelor impuse autorilor. Adeptii si discipolii cercetatorului, \u00een special N. V. Volosinov s\u2026t, au \u00eencercat un compromis prin care, la adapostul unui pseudonim scrupulos pazit si gratie unei rescrieri obligatorii a textului si chiar a modificarii titlului, s-a reusit salvarea a ceea ce era esential \u00een aceasta lucrare importanta\u201c, unde \u201enoutatea si originalitatea\u201c viziunii \u201eanticipeaza cuceriri actuale din sociolingvistica\u201c, reusind sa \u201edevanseze cercetarile semiotice de azi\u201c etc. etc. Subtilitate hermeneutica sau aberatii contorsioniste?, ne-am putea \u00eentreba, odata pusi \u00een garda. Asa-zisele \u201etexte disputate\u201c par mai degraba \u201eregasite\u201c \u00eenainte de a fi fost pierdute, cei ce le-au \u201eratacit\u201c fiind chiar recuperatorii lor pripiti.
\n\u00cencercarile de elucidare a misterului bahtinian nu par a-i fi deranjat \u00eensa prea tare pe \u201emembrii miscarii bahtiniene\u201c: \u201eputini sunt cei care au riscat punerea \u00een discutie a at\u00e2t de rentabilului lor idol\u201c, asigura Bronckart&Bota, si putini sunt cei care se \u201e\u00eenhama la o reexaminare \u00een profunzime\u201c a textelor, orientarilor si mizelor efective ale textelor semnate de Volosinov, Medvedev si Bahtin \u00eensusi. Putini dar grei, s-ar putea adauga, cu surpriza de a nu fi gasit, \u00een cele peste 600 de pagini ale \u201edemascarii\u201c nicio referire la scepticismul destul de vizibil si de autoritate al lui Ren\u00e9 Wellek, care, \u00een \u201eHistory of Modern Criticism\u201c (vol. VIII, Yale University Press, 1991), se pronunta cu destule rezerve at\u00e2t \u00een privinta teoriilor bahtiniene \u201eoriginale\u201c (dialogismul, carnavalescul), c\u00e2t si \u00een privinta presupusei paternitati asupra \u201eMarxismului si filosofiei limbajului\u201c.
\nDaca totusi contorsionismul logic privind \u201eunitatea \u00aboperei bahtiniene\u00bb\u201c merita amendat \u2013 cu o stupoare probabil legitima, \u00een ce priveste \u201eunitatea\u201c \u2013, nu \u00eenteleg de ce trebuie extinsa aceasta stupoare si la nivelul sintagmei \u201eopera bahtiniana\u201c. Ram\u00e2ne oare Bahtin, dupa aceasta demascare, chiar fara pic de \u201eopera\u201c? Verdictul lui Bronckart si Bota e fara echivoc: autorii compun, \u00een \u00eenchiderea procesului, o tripartitie a scrierilor lui Bahtin \u00een functie de probabilitatea originalitatii lor si ajung la concluzia ca numai segmentul lucrarilor plagiate \u201einspira respect si admiratie\u201c(!) \u2013 adica \u201eDostoievski\u201c princeps si textele disputate cu Volosinov si Medvedev (nu si \u201eRabelais\u201c-ul, inspirat \u201edoar\u201c de Cassirer). Faptul ca R. Wellek nu vede, \u00een istoria amintita, lucrurile \u00een aceeasi ordine nu coboara totusi calitatea investigatiilor lui Bronckart si Bota, care fac aici \u00een primul r\u00e2nd munca de factologie. Singura stridenta vizibila a acestui volum este, \u00een schimb, tendinta spre hiperbolizarea efectelor bahtinismului si tentatia delirului de interpretare \u00een sens invers, caci daca nu Bahtin \u00eensusi, macar bahtinismul s-ar face vinovat de: ruperea \u201elogodnei dintre stiinta si literatura\u201c, de \u201ehiper-fractionarea stiintelor sociale si umane, asociata cu un regretabil dispret al disciplinelor psihologice, sociologice si lingvistice \u00een ce priveste statutul si mizele literaturii\u201c si, \u00een special, de \u201eo abordare a literaturii mai conventionala dec\u00e2t oric\u00e2nd, adica a-epistemologica, a-teoretica si a-metodologica\u201c, care \u00eempinge cercetarea literara \u00een haurile unui \u201enou obscurantism\u201c (ciudat este ca \u201eobscurantismul\u201c era invocat si de Roman Jakobson, \u00een prefata amintita, \u00eensa era delegat partidei adverse). Ceea ce nu rezulta cu claritate din concluziile \u00eendraznetei \u00eentreprinderi este daca, la urma urmei, aceasta culpa universala trebuie trecuta \u00een contul lui Bahtin, al bahtinienilor sau al recuperatilor Volosinov si Medvedev \u2013 insi de buna-credinta, care, fara stirea lor si probabil fara intentia demascatorilor lui Bahtin, au ajuns sa patroneze divortul literaturii de stiinta \u00een secolul al XX-lea si celelalte cataclisme pomenite mai sus.
\nStilul argumentarii<\/strong>
\nDin nefericire pentru sceptici si esteti, operatiunea condusa de Bronckart si Bota are o structura si o densitate documentara greu de contestat la o prima, si chiar la o a doua vedere. Ram\u00e2ne de discutat insa daca hibridul stilistic \u00een care se conduce aceasta demonstratie este sau nu bine ales. Titlul si subtitlul, ilustratia copertei (un portret-caricatura al lui Bahtin, cu buzele str\u00e2nse a poama rea si un scorpion \u00een chip de frizura), excesul de termeni si sintagme bolduite (\u00een special \u201eescrocherie\u201c, \u201edelir de interpretare\u201c, \u201eminciuna\u201c, \u201eplagiat\u201c, \u201einventie\u201c) si, \u00een genere, retorica \u201eorala\u201c, gesticulanta, trimit acest text \u00een zona publicisticii. Pe de alta parte, consistenta demonstratiei si garantia sistemului academic genevez si a editurii Droz pledeaza pentru maxima lui seriozitate.
\nRezerva, chiar spaima, publicatiei \u201eLe Magazine litt\u00e9raire\u201c (numarul din 16 decembrie 2011) fata de aceasta \u201edemascare\u201c \u2013 \u201edemers \u00eencr\u00e2ncenat de demolare a idolilor\u201c care \u201ete face sa tresalti\u201c, \u201eatac la persoana\u201c la limita \u201ecalomniei\u201c etc. \u2013 par, ca atare, \u00eentruc\u00e2tva justificate, un motiv fiind probabil tocmai stilul argumentarii, indecizia de registru stilistic \u00eentre maniera investigarii la rece si orchestrarea jurnalistica a cazului. Pe de alta parte, tratarea pudica (mai just spus, confundarea eufemismului cu atitudinea stiintifica) a daunat constant cercetarii, p\u00e2na \u00eentr-acolo \u00eenc\u00e2t a determinat, \u00een cazul Bahtin, reactii excedate, de tipul celei a lui Bronckart si Bota. Mai putin acceptabil mi se pare, in schimb, contraargumentul \u201ede fond\u201c al lui Marc Hersant, semnatarului recenziei din \u201eLe Magazine litt\u00e9raire\u201c: \u201eUna dintre caracteristicile esentiale ale textelor semnate de Bahtin, si care nu se regaseste \u00een textele celor doi g\u00e2nditori care \u00eei sunt \u00een chip at\u00e2t de favorabil pusi alaturi, este totusi o sensibilitate ardenta fata de literatura, ce lumineaza marile sale texte. Preocupati doar de aspecte filosofice si politice, Bronckart si Bota neglijeaza aceasta dimensiune si nu catadicsesc macar sa recunoasca, \u00een Bahtin, un exceptional cititor. O lipsa suparatoare\u201c. Si o observatie lipsita de miez at\u00e2ta vreme c\u00e2t nu neaparat subtilitatea analitica a unor opere de critica si teorie literara era aici \u00een chestie, c\u00e2t paternitatea lor, care, transferata asupra lui Volosinov si Medvedev, \u00eei reveleaza pe acestia drept posesorii acelei \u201esensibilitati ardente\u201c.
\n\u00cen alta ordine de idei, ceea ce contesta Bronckart si Bota este tocmai monopolul bahtinian asupra unor fantasme operationale ca \u201esensibilitate ardenta\u201c, \u201egeniu al lecturii\u201c si altele. \u00cen locul unui idol unic, cu virtuti exceptionale, cercetatorii genevezi propun o realitate co-exceptionala (Bahtin+Volosinov+Medvedev). Apoi, acuzatia ca B&B, \u201econfiscati de chestiuni filosofice si politice \u2026 nu catadicsesc sa recunoasca \u00een Bahtin un cititor exceptional\u201c nu face dec\u00e2t sa \u00eentoarca lucrurile acolo de unde au plecat B&B: de la incompetenta unei bresle de a-si manageria riscurile autarhiei, respectiv de a observa ca autorul (acel \u201ecititor exceptional\u201c) nu numai ca n-a \u201emurit\u201c, dar, chiar postum, el poate exercita presiuni anexioniste formidabile. Mai ales de c\u00e2nd drepturile de autor se platesc cu regularitate.<\/p>\n

 <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Jean-Paul Bronckart, Cristian Bota, Bakhtine d\u00e9masqu\u00e9. Histoire d’un menteur, d’une escroquerie et d’un d\u00e9lire collectif, Librairie Droz, Gen\u00e8ve, 2011, 613 p.   Pe rafturile librariilor din Paris pot fi gasite, \u00een acest moment, doua carti purt\u00e2nd acelasi titlu, dar semnate de autori diferiti: una este \u201eLe marxisme et la philosophie du langage\u201c (prefata\u00a0 de Roman… Cite\u0219te mai mult »Bahtin\u2026 demascat<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8082,8081],"class_list":["post-12807","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-cristian-bota","tag-jean-paul-bronckart"],"views":2441,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12807","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12807"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12807\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12807"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12807"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12807"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}