{"id":128,"date":"2009-11-26T14:51:54","date_gmt":"2009-11-26T12:51:54","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=128"},"modified":"2011-04-09T18:50:24","modified_gmt":"2011-04-09T16:50:24","slug":"conservatorismul-ca-filosofie-politica","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/conservatorismul-ca-filosofie-politica\/","title":{"rendered":"Conservatorismul ca filosofie politic\u0103"},"content":{"rendered":"


\nTraditia conservatoare britanica, de la Hume si Oakeshott, Burke, Disraeli si aalisbury, Churchill sau Thatcher, considera ca in politica guvernarea are un rol limitat, politica nefiind un plan de perfectionare sau de reconstructie a lumii; rolul politicii este, mai degraba, acela de a reduce raul firesc si inevitabil din viata oamenilor. Premisa e aceea ca in chestiunile omenesti nu se poate ajunge la perfectiune tocmai ca rezultat al unui empirism primar, al unei observatii comune 1. <\/strong><\/em><\/p><\/blockquote>\n


\nLimitarea raului<\/strong>
\nPornind de la conceptia hobbesiana, conform careia intelepciunea politica se rezuma la acea misiune delicata de a da norme muritorilor de r\u00e2nd si nu un mandat pentru aventuri, intr-o libertate infinita, traditia conservatoare nu va urmari vreun progres infinit, ci doar va dori limitarea omniprezentului rau, iar realizarea suprema a unui guvern conservator se va masura prin evitarea conflictului social sau prevenirea razboiului, diminuarea arbitrariului in ceea ce priveste exercitarea puterii, lucruri ce se indeplinesc prin suprematia legii si asigurarea unei monede puternice 2.
\naepar\u00e2ndu-se de liberalii clasici si de neo-conservatorii americani, conservatorii britanici nu au crezut in fantasma folosirii judicioase a ratiunii critice, care poate duce la perfectionarea nesf\u00e2rsita. Asta nu inseamna ca nu pot fi reformatori si nu isi doresc modernizarea institutiilor, dar sunt constienti ca aceste costuri ale reformei trebuie evaluate in detaliu si adaptate naturii caracterului si traditiei nationale. Pe de alta parte, desi guvernarea conservatoare este limitata, ea nu imbratiseaza statul minimal, acel laissez-faire al doctrinarilor libertarieni ca Herbert apencer sau Robert Nozick. a-a spus ca guvernarea nu trebuie sa se preocupe de virtutea si de starea buna a celor ce i se supun, ci numai sa ii protejeze. J. a. Mill apara conceptia care sustine ca libertatea individuala poate fi limitata numai atunci c\u00e2nd exercitarea acesteia constituie o vatamare pentru ceilalti. Rezulta faptul ca autoritatea coercitiva a legii nu poate fi invocata niciodata pentru a-i proteja pe cetateni de ei insisi (argumentul lui Mill este o formulare clasica a desfiintarii moralitatii). Conservatorismul se va delimita de aceasta optiune a teoreticienilor liberali, ei av\u00e2nd motive intemeiate de a initia politici de paternalism si moralism. Prin implementarea politicilor care exprima preocupare pentru virtute si starea buna a cetatenilor, guvernele conservatoare se raporteaza la individualitatea umana nu ca la un fapt natural, ci ca la o realizare culturala c\u00e2stigata cu dificultate 3.
\nA treia cale. Indecizia asumata<\/strong>
\nDaca se admite faptul ca o societate este unita numai prin relatia impersonala a schimburilor de piata, asa cum considera Hayek si g\u00e2nditorii liberali, asta presupune o reteta pentru intoarcerea la starea naturala. Un g\u00e2nditor ca John Gray crede ca nici o societate nu se poate apropia de idealurile unei societati deschise in sensul celei descrise de Mill sau Popper; o astfel de realitate ar fi greu tolerabila sau realizabila: \u201eIndividualistii conservatori recunosc ca, inainte de orice altceva, chiar inainte de libertate, oamenii au nevoie de un camin, de un grup de institutii si de un mod de viata pe care le simt ale lor. Pentru conservatori, practicile schimburilor de piata si ale argumentului rational sunt ingrediente familiare, si chiar conditiile necesare, ale modului lor de viata pe care le-au mostenit si ei nu se pot astepta ca ele sa prospere, sau in cele din urma sa supravietuiasca, in situatia in care cultura comuna a libertatii si responsabilitatii, care le sustine si le anima, este erodata, prin urmarirea mirajului individual suveran al ideologiei liberale\u201c 4.
\nPolitica sociala este o alta chestiune de filosofie politica ce asaza neoliberalismul nelimitat si conservatorismul pe pozitii antinomice. Politica neoliberala privitoare la saracie intra in contradictie cu politica conservatoarilor, acestia din urma nefiind de acord cu impozitul negativ pe venit, care suplimenteaza veniturile scazute fara sa tina seama de cauzele acestora. Daca marea parte din saracia categoriei celor declasati este un produs al dezmembrarii familiei, atunci politica trebuie sa se adreseze conditiilor pentru stabilitatea familiei. In acest context, individualismul conservatorilor va trebui sa fie distins de cel sustinut de un liberalism si libertarianism. Aceste forme de individualism inglobeaza un cult romantic al afirmarii de sine, care este strain teoretizarilor din traditia conservatoare britanica.
\nIn \u201eConservatorismul anglo-saxon\u201c, Adrian-Paul Iliescu pledeaza pentru intelegerea conservatorismului ca tip de rationalitate, identific\u00e2nd rationalitatea cu coerenta si irationalitatea cu lipsa de coerenta. Fanatismul este apreciat drept irational in masura in care contravine criteriilor de adecvare la propriile scopuri 5. Principiul moderatiei si al compromisului este un principiu de rationalitate foarte activ in g\u00e2ndirea empirista, politica de tip conservator fiind definita ca politica a compromisului si a indeciziei asumate. Principiul \u201esau tot, sau nimic\u201c nu este rezonabil pentru conservatorism, tipul de intelepciune implicat se va plia pe cea de-a treia cale, spre acea cale de mijloc care exclude dogmatismul si increderea oarba in concluziile cognitive.
\nPrincipiul neincrederii fata de puterea politica<\/strong>
\nDin acest fel de a g\u00e2ndi rezulta doua lucruri esentiale, interconectate intre ele, realismul, care accepta lumea asa cum este ea, cu imperfectiunile ei inerente, si supozitia de rationalitate, conform careia este nerezonabil sa pretinzi perfectiunea, suma tuturor avantajelor si virtutilor 6. Marele beneficiu al politicii bazate pe compromis si calea de mijloc este tocmai prevenirea maniheismului, a separarii oamenilor in cei buni si cei rai, in salvatori si dusmani. aistemele totalitare au pretins ca vor purifica societatea si o vor transforma. At\u00e2t comunismul, c\u00e2t si fascismul au impartit societatea in dezirabili si indezirabili. Cele doua maladii ale secolului XX au pretins ca vor schimba lumea, dar au degenerat in lagare de exterminare, gulaguri si teroare.
\nUn element al tipului de rationalitate urmarit este atitudinea de neincredere in puterile intelectului omenesc, dar si in puterea politica, neincredere justificata de o multitudine de argumente, printre care si scepticismul in fata intelectului, un fel de eroare a av\u00e2ntarii, deoarece acesta se bazeaza pe imaginatie si imaginatia ajunge repede in tinuturi de basm. Ideea ca trebuie sa fim neincrezatori fata de puterea politica este un principiu al conservatorismului politic, Lord Acton impun\u00e2nd viziunea conform careia puterea corupe si puterea absoluta corupe in mod absolut.
\nPrincipiul circumspectiei este tot un instrument de respingere a aventurii, cea a Ratiunii ce incearca sa modeleze societatea conform planurilor ei abstracte, dar si de respingere a experimentului social, in sensul dezavuat de Burke la revolutionarii francezi, ale caror experimente i se pareau niste speculatii extravagante. Aceasta suspiciune a conservatorismului fata de intelect si ratiune se reflecta in preocuparea permanenta pentru limitarea si controlul forului rational si politic 7.
\nUn alt principiu al rationalitatii, proprii g\u00e2ndirii conservatoare, este acela al schimbarii treptate si graduale: corabia ce se afla in larg si care are nevoie de reparatii, datorita faptului ca este intr-o navigatie neintrerupta, nu se poate demonta si reconstrui. Alternativa viabila este aceea a reconstructiei din mers, schimb\u00e2nd doar ceea ce trebuie, dar mai ales si ce poate fi schimbat. Rationalitatea implicata in aceasta alegorie este una a adaptarii si a pastrarii echilibrului, a fi rational nu implica eliminarea oricarui concept de cunoastere sau de ordin social, a fi rational inseamna a reforma, a repara partial, a adapta, si nu a revolutiona 8. Din perspectiva conservatoare, ceea ce in cunoastere este experienta, in viata sociala este istoria si traditia.
\nPolitica imperfectiunii<\/strong>
\nConservatorismul nu pretinde a aspira la o teorie morala, dar morala constituie una dintre dimensiunile esentiale ale comportarii umane. O particularitate a conservatorismului consta in tendinta de a acorda prioritate obligatiilor si nu drepturilor, datoriei si nu libertatii. De la revolutia franceza incoace, curentele de g\u00e2ndire politica si morala au pus accentul asupra drepturilor si libertatilor si nu asupra constr\u00e2ngerilor si obligatiilor. Faimoasa constatare a lui Rousseau, cu omul nascut liber, dar aflat pretutindeni in lanturi, nu impresioneaza g\u00e2ndirea conservatoare, care considera ca omul nu s-a nascut liber, ci incarcat de indatoriri, fata de Dumnezeu si fata de alti oameni.
\nDin perspectiva conservatoare, marea eroare a radicalismului politic, a ideologiilor revolutionare sta in faptul ca acestea exalta unilateral drepturile si libertatile oamenilor, ignor\u00e2nd indatoririle. Cuv\u00e2ntul \u201eimperfectiune\u201c este prezent pretutindeni in scrierile acestui curent de g\u00e2ndire, orice pledoarie conservatoare amintind faptul ca omul este o creatura imperfecta, conservatorismul definindu-se ca \u201epolitica a imperfectiunii\u201c (Anthony Quinton). Conservatorismul nu crede in bunatatea umana, spre deosebire de doctrinele socialiste si cele liberale, fiind mai putin optimist la perspectivele de perfectionare a societatii. Iar in ceea ce priveste natura efortului politic omenesc, conservatorii au inteles politica drept o profesiune de credinta privind organizarea sistematica a urii. Viziunea politica traditionala reprezenta oamenii politici ca erori ale naturii, iar Lord Acton spunea ca mai intotdeauna oamenii sunt rai.
\nConceptia morala a conservatorismului este guvernata de principiul realismului care conduce la mai multe concluzii. Prima ar fi aceea ca ideea schimbarii radicale a oamenilor nu est posibila. In al doilea r\u00e2nd, transformarea morala nu se poate realiza dec\u00e2t printr-un proces organic, fiind nevoie de o lunga desfasurare in timp, iar in al treilea r\u00e2nd, o asemenea modificare nu se poate realiza dec\u00e2t prin exercitiul obisnuintei, deci prin integrarea organica a schimbarii intr-o traditie. In al patrulea r\u00e2nd, prin nici un fel de mijloace nu putem atinge perfectiunea morala si va trebui sa ne multumim cu ceea ce putem obtine, adica o stare morala imperfecta in care unele valori sunt materializate si altele nu 9.
\nIn finalul textului dedicat conservatorismului anglo-saxon, Adrian-Paul Iliescu propune trei pledoarii conservatoare: pledoaria pentru traditie, pentru libertate si pentru evolutie \u201eorganica\u201c. aunt principii care stau la fundamentul filosofiei politice conservatoare. In spatiul politic rom\u00e2nesc toate cele trei pledoarii conservatoare sunt indezirabile, intruc\u00e2t traditia nu inseamna nimic, ori, poate, varii formule lipsite de continut ideatic, libertatea se invata dupa lungi perioade de exercitiu intru oprimare si robie, iar evolutia organica pare o gluma in spatiul evolutiei istorice in salturi.<\/p>\n

NOTE:
\n1. John GRAY, \u201eDincolo de liberalism si conservatorism\u201c, All, Bucuresti, 1998, p. 132
\n2. Ibidem, pp. 133-135
\n3. Ibidem, pp. 140-141
\n4. Ibidem, p. 142
\n5. Adrian-Paul ILIEaCU, \u201eConservatorismul anglo-saxon\u201c, All, Bucuresti, 1994, p. 16
\n6. Ibidem, p. 34
\n7. Ibidem, p. 50
\n8. Ibidem, p. 73
\n9. Ibidem, p. 188<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Traditia conservatoare britanica, de la Hume si Oakeshott, Burke, Disraeli si aalisbury, Churchill sau Thatcher, considera ca in politica guvernarea are un rol limitat, politica nefiind un plan de perfectionare sau de reconstructie a lumii; rolul politicii este, mai degraba, acela de a reduce raul firesc si inevitabil din viata oamenilor. Premisa e aceea ca… Cite\u0219te mai mult »Conservatorismul ca filosofie politic\u0103<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[55,53,54],"class_list":["post-128","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-aurelian-giugal","tag-conservatorism","tag-filosofie-politica"],"views":3266,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/128","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=128"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/128\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=128"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=128"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=128"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}