{"id":12795,"date":"2012-08-16T11:10:00","date_gmt":"2012-08-16T09:10:00","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=12795"},"modified":"2012-08-16T11:10:30","modified_gmt":"2012-08-16T09:10:30","slug":"doua-aniversari","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/doua-aniversari\/","title":{"rendered":"Doua aniversari"},"content":{"rendered":"

Zavera politica de la Bucuresti, care a semanat at\u00e2tea patimi si at\u00e2ta confuzie \u00een r\u00e2ndul rom\u00e2nilor, nu ma \u00eempiedica sa ma opresc la doua evenimente internationale memorabile: comemorarea a 60 de ani de independenta a Algeriei si aniversarea a 50 de ani de la reconcilierea franco-germana. Primul, care ne arata o Algerie nevindecata, ofera consolarea ca Parisul \u00eesi reg\u00e2ndeste politica \u00een statele arabe; al doilea da sperante europenilor ca pacea, ca stare de concordie, este posibila \u00eentr-o Europa zguduita de criza. Ambele aniversari au fost impuse \u00een istorie de doua razboaie s\u00e2ngeroase si izbavitoare.<\/strong> <\/em>
\nParisul vorbeste <\/strong>
\nde o noua lume araba<\/strong>
\nLa ceremoniile de la Alger, ocazionate de \u00eemplinirea a 60 de ani de independenta a unei foste colonii franceze, a existat un mare absent: Franta. Adica, tocmai actorul principal al evenimentelor din anii fierbinti ai \u201erazboiul algerian\u201c sau \u201efranco-algerian\u201c din 1954-1958. Nici p\u00e2na astazi traumele colonialismului nu au fost vindecate. Disputa deschisa de\u00a0 intelectualii parizieni \u00een jurul naturii colonialismului, care ar fi trebuit sa conduca la recunoasterea unor crime incompatibile cu valorile traditionale ale democratiei occidentale, nu a fost dusa p\u00e2na la capat niciodata. Acelor crime li s-a adaugat ulterior o vina politica a acelorasi democratii: sprijinirea unor regimuri dictatoriale si\u00a0 chiar a unor dictatori din lumea araba. De la \u201erevolutia iasomiei\u201c din Tunisia, declansata \u00een decembrie 2010, p\u00e2na la alegerea unui musulman ca presedinte al Egiptului, \u00een iulie 2012, Nordul Africii s-a primenit iar democratizarea regimurilor arabe are o alta perspectiva. \u00cen fata unei astfel de schimbari, Administratia Hollande vrea sa declanseze dezbateri pentru a fi realizat un nou concept, o noua viziune asupra raporturilor Frantei cu \u201enoua lume araba\u201c cum o numeste ministrul de Externe Laurent Fabius. La sf\u00e2rsitul lui iunie, Fabius a tinut o conferinta la Facultatea de stiinte politice. Studentilor de azi, politicienilor de m\u00e2ine, el le propune o platforma de dezbateri care sa depaseasca \u201easpectele sumbre ale trecutului\u201c si sa porneasca de la realitatea ca \u201eistoria noastra cu lumea araba este \u00eenainte de toate o istorie comuna (histoire partag\u00e9e)\u201c. Daca \u00een cazul revolutiei din Tunisia,\u00a0 chiar si \u00een cel a revoltelor din Egipt, Parisul a ratat startul si a trebuit sa adopte, pentru o vreme, o stare de expectativa, timpul a fost recuperat de \u00eendata ce a fost declansata insurectia libienilor.\u00a0 Ce a motivat expectativa? O ipoteza: probabil, nevoia de a pune ordine \u00een excesele de zel ale unor ministri ai Administratiei Sarkozy, care aveau relatii prea str\u00e2nse cu dictatorii arabi. Revoltele din Libia si Siria ne arata o Franta determinata sa recupereze prestigiul sifonat si devine un puternic atlet al fortei militare. Mereu de partea insurgentilor, cu o viguroasa implicare \u00een dezbaterile din Consiliul de Securitate pentru adoptarea rezolutiilor care au permis interventia militara sub protectia ONU, Franta \u00eesi c\u00e2stiga un nou statut \u00een r\u00e2ndul popoarelor arabe. Simpatia astfel cucerita, \u00eentelegem de la Fabius, alimenteaza militantismul Parisului \u00een favoarea libertatilor democratice ale arabilor rasculati. Istoric vorbind, sensul evenimentelor este corect. Politic, el\u00a0 nu asigura si garantia evitarii riscurilor. \u201eFranta priveste cu \u00eencredere schimbarile din lumea araba fiind\u00a0 convinsa ca este \u00eentotdeauna preferabil sa faci pariul democratiei. Cu \u00eencredere, dar si cu luciditate, caci nu \u00eenchidem ochii la confruntarile din prezent, din viitorul apropiat si cel pe termen lung. Nu este \u00een puterea noastra sa transformam mecanic revolutiile \u00een succes si nu avem dreptul sa ne amestecam \u00een viata politica a statelor suverane. Totusi, constienta de responsabilitatile pe care le are, Franta vrea si trebuie sa contribuie activ, pe plan bilateral si multilateral, la progresul tranzitiilor democratice, economice si sociale\u201c.\u00a0 P\u00e2na acum, Occidentul \u2013 dar trebuie adaugat: nu numai acesta \u2013 a construit aliante cu regimuri dictatoriale si chiar cu dictatorii din\u00a0 lumea araba; a venit vremea schimbarii partenerilor, aliantele trebuie sa aiba \u00een vedere popoarele si nu regimurile, \u00eentelegem de la Fabius. Analistilor (cei mai atenti au fost cei arabi) nu le-au scapat reticentele de \u00eenceput ale Parisului fata de revolutia tunisiana. Ulterior, ei considera ca politica externa a Frantei \u201es-a angajat de partea cea buna\u201c. Khaled Hroub, profesor de studii orientale la Northwestern University-Doha si la Universitatea din Cambridge sustine ca, modificata, \u201elinia franceza a ramas (dupa episodul tunisian) aproape constanta. \u00cen fapt, (Franta) a dob\u00e2ndit primul rol \u00een cazul Libiei si \u00eesi mentine \u00eentr-o maniera curajoasa aceasta pozitionare si \u00een cel al revolutiei siriene. Nu este nici arbitrar, nici exagerat sa consideram situatia ca unica pentru ca Franta s-a angajat \u00eentr-o\u00a0 politica noua si viguroasa \u00een Orientul Mijlociu\u201c. C\u00e2nd Fabius vorbeste de schimbarea viziunii, de fapt a strategiei Parisului, el urmareste sa exploateze prompt bagajul de simpatie, de care vorbeam mai sus, pe care Franta si l-a c\u00e2stigat. Khaled Hroub are o interpretare personala a acestei simpatii din care nu lipseste un adevar istoric. \u201eDimensiunea \u00abnoua\u00bb a politicii de interes (a Frantei) este perceputa si dezbatuta ca fiind ancorata \u00een binele comun \u00eempartit cu popoarele arabe si nu cu dictatorii, contrar a ceea ce a prevalat de la decolonizare \u00een regiune, atunci c\u00e2nd puterile occidentale \u00eesi facusera obiceiul de a trata numai cu dictatorii. Aceasta atitudine a avut nenumarate efecte devastatoare, interesele occidentale \u00een regiune au fost realizate \u00eempotriva vointei popoarelor si nu cu acordul lor; a fost o miscare unilaterala, nu una reciproca.\u201c
\nRevenind la aniversarea celor 60 de ani de independenta a Algeriei, cele de mai sus pot da o lamurire, fie si incompleta, asupra rezervelor conservate p\u00e2na astazi de algerieni fata de fosta lor metropola.
\nO jumatate de secol de la <\/strong>
\nreconcilierea franco-germana<\/strong>
\n\u00cencep sa-si reia frecventa \u00eent\u00e2lnirile \u00eentre noul presedinte al Frantei si cancelarul german. Sunt tot mai dese si tot mai amicale. A fost adaptat lingvistic numele cuplului, nu se mai numeste Merkozy, ci Merkhollande. Las\u00e2nd gluma deoparte, se poate spune ca lucrurile au reintrat \u00een fagasul impus de istoria postbelica raporturilor franco-germane. Folosind \u00eemplinirea a 50 de ani de la prima \u00eent\u00e2lnire de dupa razboi dintre conducatorii Germaniei si Frantei, Fran\u00e7ois Hollande a \u00eenviat-o pe Angela Merkel la Reims. \u00cen acest oras, cu 50 de ani \u00een urma, generalul Charles de Gaulle, presedinte al Frantei, \u00eel avea ca oaspete pe Konrad Adenauer, cancelar al Germaniei. Era prima \u00eent\u00e2lnire, dupa 17 ani de la \u00eencheierea celui de Al Doilea Razboi Mondial, a conducatorilor celor doua state care, \u00eentr-o jumatate de secol, se \u00eenfruntasera \u00een trei razboaie. Printr-un gest curajos, ei deschideau o politica noua care avea sa marcheze destinul \u00eentregii Europe. Alegerea locului \u00eent\u00e2lnirii nu era \u00eent\u00e2mplatoare. Orasul Reims a fost ocupat de prusaci \u00een razboiul din 1870-1871, bombardat de nemti \u00een\u00a0 cel din 1914-18 si devastat de\u00a0 armata lui Hitler \u00een timpul ocupatiei din 1940-1944. Peste c\u00e2teva luni de la aceasta \u00eent\u00e2lnire,\u00a0 la 22 ianuarie 1963, generalul de Gaulle si cancelarul Adenauer consacrau\u00a0 justetea alegerii lor istorice prin semnarea, \u00een Palatul Elys\u00e9e, a unui Tratat care punea capat definitiv razboaielor dintre cele doua state. \u201eNu deschidem o pagina, deschidem o poarta\u201c declara proverbial generalul de Gaulle. Hollande si Angela Merkel culeg fructele acelei politici \u00eentelepte construita cu o determinare exemplara. Retoric, dupa o jumatate de secol, presedintele Fran\u00e7ois Hollande confirma profetia \u00eenaintasului sau: \u201eCine ar fi putut sa se g\u00e2ndeasca \u00een acele vremuri ca succesorii lui Adenauer si cei ai lui de Gaulle, cancelari si presedinti de Republica, vor fi capabili sa mearga \u00eempreuna at\u00e2t de departe si at\u00e2t de repede… Prietenia franco-germana a fost fundamentul fiecareia dintre etapele constructiei europene\u201c. \u201eCu 50 de ani \u00een urma, a declarat Angela Merkel, cei doi oameni de stat, Adenauer si de Gaulle, au avut curajul unui nou \u00eenceput, unul\u00a0 extraordinar care, la nivel international, a condus la una dintre cele mai importante prietenii, prietenia franco-germana.\u201c<\/p>\n

Ceremonia nu a putut evita imperativele de azi ale constructiei europene. \u201eLa nivel politic, trebuie sa \u00eencheiem uniunea economica si monetara. Este o munca de Hercule, dar Europa este capabila de o astfel de munca\u201c, a reamintit Frau Merkel. Monsieur Hollande i-a raspuns diplomatic: Europa este ceva mai mult dec\u00e2t o moneda, iar relatia franco-germana este indestructibila \u00een aceasta privinta; nu este o relatie exclusiva, ea invita si pe altii sa i se alature\u201c. Cum se cuvenea, placii comemorative pusa \u00een catedrala din Reims cu ocazia \u00eent\u00e2lnirii istorice din 1962 i s-a alaturat una noua pe care sunt gravate cuvintele \u201eEs lebe die deutsche-franz\u00f6sische Freundschaft. Vive l’amiti\u00e9 franco-allemande\u201c .<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Zavera politica de la Bucuresti, care a semanat at\u00e2tea patimi si at\u00e2ta confuzie \u00een r\u00e2ndul rom\u00e2nilor, nu ma \u00eempiedica sa ma opresc la doua evenimente internationale memorabile: comemorarea a 60 de ani de independenta a Algeriei si aniversarea a 50 de ani de la reconcilierea franco-germana. Primul, care ne arata o Algerie nevindecata, ofera consolarea… Cite\u0219te mai mult »Doua aniversari<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[8077,8076],"class_list":["post-12795","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica","tag-algeria","tag-reconcilierea-franco-germana"],"views":2242,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12795","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12795"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12795\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12795"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12795"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12795"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}