{"id":1279,"date":"2010-02-04T07:11:07","date_gmt":"2010-02-04T05:11:07","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=1279"},"modified":"2010-02-04T07:13:31","modified_gmt":"2010-02-04T05:13:31","slug":"povestiri-despre-noica","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/povestiri-despre-noica\/","title":{"rendered":"Povestiri despre Noica"},"content":{"rendered":"

Suratele centrale privesc spre cele din provincie cu coada ochiului, daca nu cu dispret, atunci cu condescendenta. Iata o revista de cultura cu aparitie semestriala intr-un oras ce se m\u00e2ndreste cu filozoful local Constantin Noica, nascut in Vitanestii Teleormanului unde parintele sau avea o mosie, dar put\u00e2nd fi revendicat si de fostul judet Vlasca, pe unde se intindea o parte din proprietatile lui Grigore Noica. Publicatia de care vorbesc, bine structurata, este \u201eMeandre\u201c, o revista de cultura care in cea mai mare parte nu merita condescendenta, necum dispretul celor mai bine situate in centre culturale mai rasarite dec\u00e2t Alexandria. Care, insa, isi revendica o m\u00e2na de scriitori si filozofi de prima marime, de n-ar fi sa-i amintim dec\u00e2t pe Marin Preda, Zaharia Stancu si Constantin Noica, filozoful de la a carui nastere s-au implinit in 2009 o suta de ani. <\/strong><\/em><\/p>\n

Meandre ii rezerva o sectiune consistenta din nr.1-2\/ 2009 filozofului a carui biografie, cum spunea el insusi prin anii ’80, n-are continut: se tragea dintr-o familie venita din Sistovul bulgaresc care a trecut Dunarea si s-a oprit la Zimnicea, strabunicul patern era unul din intemeietorii orasului Alexandria, iar urmasul sau, stranepotul, va ctitori doar o cetate spirituala, mai mult in vis dec\u00e2t in realitate, adun\u00e2nd in jurul sau la senectute o m\u00e2na de tineri care n-au ramas la tarmul filozofiei si s-au imprastiat care incotro. Despre filozoful cu biografie fara continut scrie in \u201eMeandre\u201c Marin Diaconu, cercetator si exeget foarte avizat al \u201ebiografiei\u201c si operei lui Noica. Niciun episod din viata lui Noica nu iese din comun: copilaria, conacul, scoala la Videle, armata, studii in strainatate, casatoria, refuzarea unor oferte universitare, retragerea la Sinaia ca sa-si scrie cartile, teza de doctorat dedicata lui Nae Ionescu sustinuta c\u00e2nd Al Doilea Razboi Mondial incepuse, in 1940. In acest moment in biografia p\u00e2na acum de o banalitate egala cu normalitatea survine episodul spectaculos: \u201eSe apropie tot mai mult de Miscarea legionara \u2013 scrie Marin Diaconu \u2013 si in septembrie-octombrie 1940 publica vreo (!) 20 de articole prolegionare in \u201eBuna Vestire\u201c \u2013 al carei redactor este \u2013 si in \u201eVremea\u201c. In vara se infiintase Institutul Rom\u00e2no-German de la Berlin si in octombrie Noica pleaca in capitala Germaniei, ca referent de specialitate pentru filozofie.\u201c In Germania hitlerista, referentul de specialitate \u201emijloceste contacte culturale, conferentiaza, traduce in limba rom\u00e2na brosuri de popularizare pedagogica ori psihologica si audiaza, in doua r\u00e2nduri, lectii profesate la Freiburg im Breisgau de Martin Heidegger. Tot acum planuieste o lucrare despre filozofia politica a Germaniei de azi (din care a tiparit c\u00e2teva studii) si, pentru publicul german, o istorie a filozofiei rom\u00e2nesti (nefinalizata)\u201c. Articolele prolegionare si prezenta in Germania lui Hitler a referentului de specialitate rup monotonia si banalitatea unei biografii pe care filozoful si-o dorea fara continut: episodul cu pricina si cuprinsul celor \u201evreo\u201c 20 de articole prolegionare vor constitui \u201econtinutul\u201c de care viata lui se umple si de care nu va mai scapa. Strict filozofic vorbind, Noica este un germanofil, urmasul la alta scara al filogermanilor Slavici sau Stere ori, privind mai in urma, al lui Eminescu si Maiorescu. Toti acesti mari scriitori si g\u00e2nditori rom\u00e2ni au nutrit \u2013 dincolo de multele deosebiri dintre ei si de ratiunile diverse si diferite pentru care s-au trezit \u201egermanofili\u201c \u2013 g\u00e2ndul ca neasezarea si neispravirea rom\u00e2neasca de care at\u00e2tia au vorbit pot fi constr\u00e2nse si biciuite de un model sa se incheie si sa se disciplineze, in vederea fructificarii marilor calitati, dar neor\u00e2nduite, ale poporului rom\u00e2n. N-a fost sa fie (!) si multi au platit pentru excesele inacceptabile sav\u00e2rsite in numele si in slujba acestei idei. Biografia fara continut a lui Noica se incarca, ea, de un continut culpabil si mai ales culpabilizat, at\u00e2t dinspre dreapta, c\u00e2t si dinspre st\u00e2nga: cercurile utopiei geometrice ale lui Arhimede sunt calcate in picioare de caii unei istorii care se face si navaleste calare, iar nu zbur\u00e2nd pe aripile visului. In 1946 filozoful C. Noica, aflat la mosia de la Chiriacu, \u201ecere Tribunalului Poporului sa fie judecat pentru activitatea publicistica din toamna lui ’40; cererea ii este clasata\u201c \u2013 noteaza sec Marin Diaconu. E probabil ca cer\u00e2nd sa fie judecat Noica stia ca Istoria nu se \u201eclaseaza\u201c, ci numai, un timp, anumite dosare ale ei. \u201eCa mic mosier \u2013\u00a0 noteaza mai departe Marin Diaconu \u2013, Noica este arestat in noaptea de 2 martie 1949\u201c si-si stabileste domiciliul obligatoriu la C\u00e2mpulung Muscel. Divorteaza de englezoaica, se recasatoreste si, la C\u00e2mpulung, da meditatii (engleza si matematica), lucreaza la \u201eAnti-Goethe\u201c, scrie scrisori la Paris, lui Emil Cioran. Traia din nou iluzia biografiei fara continut: in decembrie 1958 e arestat si condamnat la 25 de ani de munca silnica. Eliberat in 1964, are de ales: sa emigreze ori sa ram\u00e2na in tara. Alege a doua varianta: avea un proiect \u201enemtesc\u201c in cap pe care voia sa-l puna in practica, proiectul celor 22 de tineri (c\u00e2te 1 la 1 milion de rom\u00e2ni) menit sa faca si sa salveze cultura rom\u00e2na. Dupa pensionarea din ’75, la 66 de ani i se pare ca visul \u201enemtesc\u201c are o sansa: grupul de la Paltinis este intruchiparea acestui vis. Cum de nu si-a dat seama un filozof ca el ca utopiile din orice directie ar veni decad in tragedii sau comedii atroce atunci c\u00e2nd coboara pe pam\u00e2nt?!
\nIstoria contine un s\u00e2mbure irational pe care Noica vroia sa-l rationalizeze si disciplineze: insa istoria si-a facut de cap si proiectul sau, ca at\u00e2tea altele, departe de a se fi implinit. Ram\u00e2n frumoasele amintiri ale celor convocati la Paltinis: \u201eIn decurs de doua decenii \u2013 arata Marin Diaconu \u2013 isi apropie tineri precum Alexandru Surdu, Gabriel Liiceanu, Andrei Plesu, Sorin Vieru sau Vasile Dem. Zamfirescu. Este cautat si incurajeaza multi alti tineri, din Craiova, din Iasi, Cluj, Timisoara sau Alexandria, precum: Constantin Barbu, Andrei Cornea, Andrei Hossu, Mircea Scarlat, Liviu Antonesei, Constantin Grecu si altii.\u201c Sf\u00e2rsitul survine la Paltinis, dupa un incident-accident petrecut in cabana in care locuia: \u201eSpre sf\u00e2rsitul lui noiembrie ’87, vr\u00e2nd sa izgoneasca un soricel rozator de manuscrise, sufera un accident, este internat si se stinge din viata intr-un spital din Sibiu in 4 decembrie 1987.
\nEste inmorm\u00e2ntat in 6 decembrie…\u201c Accidentul, rizibil, pune capat unui destin tragic, asa cum sunt toate destinele utopistilor invinsi de \u201esoricelul\u201c irational ascuns intotdeauna in cutele istoriei ce pare ca-si bate mereu joc de iluziile lui Don Quijote. Foarte interesant si instructiv putea fi si articolul \u201eC\u00e2t de subversiv putea fi Noica\u201c pe care Isabela Vasiliu-Scraba il publica in acelasi numar din \u201eMeandre\u201c. Articolul documenteaza mai int\u00e2i asupra \u201efaimei internationale\u201c a lui Zevedei Barbu, fostul secretar de redactie al revistei sibiene \u201eSaeculum\u201c, diplomat rom\u00e2n la legatia din Londra de unde isi da demisia in 1948, ajuns apoi autorul unor carti, spune Isabela Vasiliu, \u201ede referinta in domeniul psihosociologiei\u201c, profesor la universitati din Anglia si Brazilia, protocronist in raport cu lucrarile de istorie antica ale lui Jean Pierre Vernant pe care \u201el-a influentat\u201c. \u201eNoica, scrie autoarea, dorea si el prin anii ’50 sa afle intelesul grec al dragostei de oameni si de lucruri pornind de la dialogul platonic \u201eLysis\u201c. Era insa preocupat si de Goethe… Ba avea scrisa si o carte despre Hegel, dialecticianul rastalmacit de ideologia ocupantului sovietic al Rom\u00e2niei ciuntite (…) Dupa anii de chinuri suferite in temnita politica pentru felul eronat in care l-a hermeneutizat pe Hegel intr-un manuscris predat la unica editura bucuresteana ESPLA, Constantin Noica s-a angajat la Centrul de Logica. Aici s-a intors iarasi la greci. Fusese arestat in 1958, dupa ce \u2013 pretinde autoarea \u2013 in calitate de redactor la ESPLA Zigu Ornea a dat pe ascuns Securitatii manuscrisul lui Noica, publicat in forma cenzurata in 1980.\u201c Pentru ce a fost arestat si condamnat Noica se stie; sub ce pretext s-a luat abominabila decizie este altceva: Hegel fu poate ocazia, iar nu cauza tragediei. Dna Vasiliu confunda cauza cu pretextul. Mai departe citim ca \u201ePe urmele lui Vulcanescu, el (Noica \u2013 n. n.) va evidentia aportul adus de c\u00e2teva cuvinte rom\u00e2nesti la problematica fiintei …\u201c. M-am impiedicat inexorabil si ireversibil de \u201eaportul adus\u201c, inc\u00e2t n-am putut citi mai departe cum si-au \u201eadus aportul\u201c c\u00e2teva cuvinte rom\u00e2nesti la \u201eproblematica fiintei\u201c. Regret enorm. N-am mai putut gusta, patriotic, nici cum \u201emarele Heidegger notase scolareste interpretarea vulcanesciana a termenului de aievea pe care i-a relatat-o Amariutei\u201c si nici sa tresar, umplut de m\u00e2ndrie rom\u00e2neasca, afl\u00e2nd cum marele neamt intreba la seminariile lui \u201eCe parere au latinii?\u201c. Iordan Datcu recenzeaza cu meritate laude lucrarea constiincioasa, plina de acribie a lui Stan V. Cristea \u201eConstantin Noica. Repere bio-bibliografice\u201c, lucrare ce insumeaza 4 054 de pozitii in cele trei sectiuni ale ei. Despre Noica s-a spus-scris ca-i privea mefient si depreciativ pe scriitori, in genere, pe literati. Iordan Datcu semnaleaza insa surprizele furnizate de solida cercetare a lui Stan V. Cristea: numarul mare de articole, recenzii, insemnari publicate de Noica despre literatura propriu-zisa, despre poeti, prozatori, critici si comentatori de literatura infirma, cel putin partial, reaua parere a filozofului despre visatoriile literatilor si transforma replicile pe aceasta tema intr-o polemica fara obiect. Sunt apoi comentariile lui Noica despre sociologia rom\u00e2neasca, din care deducem ca filozoful cu capul in nori, cu picioarele calca apasat pe pam\u00e2nt scriind aplicat despre monografiile scolii sociologice de la Bucuresti a lui Dimitrie Gusti. Insistenta si satisfactia cu care vorbeste (scrie) despre respectiva scoala sunt foarte semnificative in raport cu propriul proiect ce urma sa ia forma unei scoli: \u201eint\u00e2lnim aici (la Seminarul de sociologie a lui D. Gusti \u2013 n. n.) un grup de oameni care, fara a fi deloc lipsiti de originalitate, au lucrat totusi at\u00e2t de mult impreuna si au fost intr-at\u00e2t de supravegheati de profesorul lor, inc\u00e2t au ajuns astazi la acea tovarasie de g\u00e2nd care se numeste scoala. Ideile lor se intrepatrund fara sa-i stinghereasca; sugestiile profesorului le conduce cercetarea fara s-o tulbure; iar, in ultima instanta, experientele si invatamintele elevilor folosesc desigur profesorului insusi, al carui sistem suplu se imbogateste neincetat, ram\u00e2n\u00e2nd totusi neincetat acelasi in structura lui. Acesta este, hotar\u00e2t, intelesul de scoala; fiecare este original si totusi prezenta profesorului se simte peste tot.\u201c Avem in aceste r\u00e2nduri din 1934 programul, statutul, decalogul si definitia \u201escolii de la Paltinis\u201e din 1975: in profesorul Gusti t\u00e2narul filozof se proiecta pe sine insusi. Inca o dovada ca \u201epolemica\u201c filozofului cu literatii este mai mult una inchipuita consta si in aceste r\u00e2nduri despre Marin Preda, pe care il admira, cu un anumit patriotism local, pentru ca el \u201eeste singurul care ne reprezinta si care va ram\u00e2ne sigur si peste timp\u201c pentru ca \u201enu a dorit altceva dec\u00e2t sa puna pe h\u00e2rtie personaje asa cum suntem noi la origine, simpli, cu g\u00e2ndul curat, cu seninatatea si m\u00e2hnirea noastra.\u201c Iordan Datcu crede, cu oarecare temei, ca e vorba despre teleormaneni, mai corect ar fi sa spunem ca se g\u00e2ndea la rom\u00e2ni. I se parea, apoi, ca li se face rom\u00e2nilor o mare nedreptate printr-o unilaterala interpretare a fiintei lor prin mitul mioritic, perla rau inteleasa din coroana regala a miturilor poporului rom\u00e2n: \u201eCine are in fata tabloul modulatiilor fiintei nu mai poate face sufletului rom\u00e2nesc nedreptatea sa-l inteleaga printr-o singura tonalitate, cea a \u201eMioritei\u201c, cu resemnarea ei in fata mortii. \u201eMiorita\u201c poate fi o reusita unica a creatiei noastre folclorice, dar nu si masura unica pentru sensibilitatea filozofica a unui suflet, caruia a fi si a nu fi ii apar nespus mai bine orchestrate.\u201c Splendida sugestie a unitatii contradictorii dar nonantagonica dintre \u201eMiorita\u201c si \u201eMesterul Manole\u201c ori \u201eToma Alimos\u201e, intre, in fond, Eminescu si Caragiale… \u201eMeandre\u201c, revista de cultura din Alexandria, este o publicatie plina de interes, cu un sesizabil si valoros iz local si traditional intors catre marile drumuri ale culturii rom\u00e2ne. Coloana critica a revistei e sustinuta de c\u00e2tiva colaboratori destoinici si talentati intre care se remarca Ana Dobre, Paul Aretzu, Iulian Bitoleanu s. a. Concesiile pe plan local sunt minime, dar probabil obligatorii. As observa, cu invidie, prolificitatea polivalentei Ana Dobre, cronicar literar talentat si comentatoare erudita, toba de carte. Probabil ca din aceasta pricina ea descarca din c\u00e2nd in c\u00e2nd desaga de cunostinte vaste si lecturi multiple peste autori cu aripi subtiri ce nu suporta povara intelectuala cu care se vad incarcati de erudita cercetatoare. Din comparatiile la care-i supune pot iesi cu umerii striviti si cu sira spinarii rupta. Scriind cu empatie si inc\u00e2ntare erudita despre un roman aparut la Cartea Rom\u00e2neasca, valorizarea acestuia e debitoare unor comparatii enorme si strivitoare: cu \u201eceva din atmosfera stranie a \u201eMuntelui vrajit\u201c al lui Thomas Mann\u201c si \u201eceva din atmosfera halucinanta a \u201eDesertului tatarilor\u201c lui Dino Buzzati\u201c si cu inca \u201eceva din realismul magic al lui Gabriel Garci\u00e1 M\u00e1rquez\u201c si, in fine, cu \u201ealtceva din utopia unei lumi perfecte visate de un Voltaire sau Swift\u201c nu ne lamurim mai deloc asupra valorii literare a romanului si autorului respectiv. Nici citatele n-o servesc, cu at\u00e2t mai putin Kafka, Hesse ori Canuta, Niculaita Minciuna sau… Victor Petrini \u2013 cu totii convocati sa lustruiasca o proza fada si chiar penibila, cum rezulta cel putin din citatele alese de recenzenta:\u201c Eram inca slabit dupa depresia prin care trecusem in ultimul an de liceu. Cred sincer ca am avut depresie toata viata si asta nu ma va parasi niciodata. E singura iubita fidela din intreaga mea existenta. Treceam nauc prin lume, fara sa vad nimic si pe nimeni. (…) Depresia ma apasa, ma calarea efectiv ca o t\u00e2mpita isterica si s\u00e2c\u00e2itoare, care s-a apucat de echitatie.\u201c Impresionant! Recenzenta isi regaseste insa echilibrul in alte comentarii din acelasi numar al revistei, cronici si eseuri despre Liviu Ioan Stoiciu si Nicolae Manolescu, Eugen Ionescu si Ion Georgescu, Stan V. Cristea si Stefan Mitroi. Meandre este o revista buna, cu o garnitura de colaboratori temeinici precum Iordan Datcu, Paul Aretzu, Florentin Popescu, Emil Paunescu s. a. Poezia numarului e consistent reprezentata mai ales prin Florin Costinescu, prezent anul trecut cu frumoasa lui \u201eSecunda eterna\u201c prefatata de Eugen Negrici, de Florea Burtan cu un poem ce mi l-a amintit pe t\u00e2narul Dinescu din \u201eInvocatie nimanui\u201c, precum si de Maria Postu cu un poem antologic, \u201eCu tot b\u00e2lciul acela\u201c. Cu splendidul lui eseu folcloric \u201eIernile magice ale rom\u00e2nilor\u201c talentatul jurnalist Adrian Bucurescu atinge cu o m\u00e2na tremuratoare substratul de mitologie pag\u00e2na ce a invadat fara scapare si poezia unui mare poet, Ion Gheorghe…<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Suratele centrale privesc spre cele din provincie cu coada ochiului, daca nu cu dispret, atunci cu condescendenta. Iata o revista de cultura cu aparitie semestriala intr-un oras ce se m\u00e2ndreste cu filozoful local Constantin Noica, nascut in Vitanestii Teleormanului unde parintele sau avea o mosie, dar put\u00e2nd fi revendicat si de fostul judet Vlasca, pe… Cite\u0219te mai mult »Povestiri despre Noica<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[889,891,888,892,890,893],"class_list":["post-1279","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-meandre","tag-buna-vestire","tag-constantin-noica","tag-marin-preda","tag-nae-ionescu","tag-zaharia-stancu"],"views":4259,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1279","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=1279"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1279\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=1279"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=1279"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=1279"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}