{"id":12789,"date":"2012-08-16T11:06:04","date_gmt":"2012-08-16T09:06:04","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=12789"},"modified":"2015-01-15T16:49:12","modified_gmt":"2015-01-15T14:49:12","slug":"protezele-puterii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/protezele-puterii\/","title":{"rendered":"Protezele Puterii"},"content":{"rendered":"

A fost deseori invocata, \u00een anii din urma, elita noastra interbelica, demna de a fi urmata ca model.\u00a0 \u00cen schimb, s-au facut tot atatea comentarii negative la adresa actualei elite. Care, desi mai curand modesta\u00a0 decat fenomenala, este, totusi, un fenomen specific climatului romanesc postdecembrist, climat la randul lui influentat de tulburarile produse de\u00a0 restructurarea globala.<\/strong> <\/em>
\nReprosuri dure i se fac, de la un timp, mai ales, elitei culturale,\u00a0 partea ei \u2013 institutionala sau civila \u2013 activa pe scena publica fiind acuzata de servilism fata de Traian Basescu. Actiunile ei, convergente, au fost percepute ca o dovada de partizanat cu\u00a0 presedintele (acum suspendat), dar si de sustinere, cu profit, a altor retele de\u00a0 interese. La adapostul unui asemenea partizanat, a \u201ecapusat\u201c, \u00een felul ei,\u00a0 campul culturii, caci\u00a0 institutiile pe care le-a \u201eocupat\u201c au avut bugete generoase si au lucrat \u00een sistem clientelar. Aceeasi elita, care a promis sus si tare ca va practica o politica gestionara dupa model occidental, a consumat ideea de reforma neoliberala \u00een mici afaceri personale \u2013 familiale sau colegiale \u2013 \u00een interiorul aceluiasi cerc de \u00eencredere, politico-cultural.
\nAnticomunista \u00eenversunata, a refuzat \u201ecoabitarea\u201c cu predecesoarele ei, elita culturala \u201eceausista\u201c si, \u00een continuare, \u201eiliescista\u201c, desi, \u00een mare, ea \u00eensasi a provenit din cea dintai. De altfel, cu\u00a0 presedintele Ion Iliescu a si simpatizat dupa Revolutie, \u00eentelegand mizele formarii unei opozitii constructive \u00een noul stat democrat.\u00a0 Desi la \u00eenceput i-a sustinut, i-a atacat mai tarziu cu violenta atat pe presedintele Emil Constantinescu cat si pe presedintele Iliescu, \u00een al doilea sau mandat. Ea \u00eensasi s-a scindat, partea \u201eprogresista\u201c\u00a0 s-a repozitionat, a revizuit\u00a0 valorile \u00eendepartandu-le pe cele \u201ecomuniste\u201c, fara drept de apel. Sub pretextul asanarii morale, a \u00eempartit societatea culturala \u00een \u201ebuni\u201c si \u00een \u201erai\u201c, criteriile ei de selectie, si filtrele, s-au fixat pe mapa profesionala \u00een locul fostului dosar. Cei \u201ebuni\u201c au fost, desigur, validati si promovati. Li s-a facilitat, adica, accesul \u00een zona publica si la beneficii culturale, sau mai putin culturale, \u00een baza principiului, reciproc avantajos, donnant donnant. Ar fi gresit totusi sa credem ca \u00een acest nou pragmatism al solidaritatii nu s-a manifestat si un sentiment cavaleresc al admiratiei si al fidelitatii. Important este, \u00eensa, ca li s-a demonstrat\u00a0 intelectualilor, artistilor, oamenilor de cultura ceea ce era de demonstrat: c\u00eet de utila este, \u00een zilele noastre, cat de protectoare, dincolo de meritele profesionale, apartenenta la un grup de putere. Ca pe vremuri, apartenenta la unicul partid.
\nA fost, \u00eensa, extrem de eficienta aceasta \u201etanara\u201c elita culturala, si demna de admiratie, daca stam sa ne gandim\u00a0 ca\u00a0 pentru o asemenea lucrare a avut la dispozitie mai putin de zece ani.
\nDe reprosat i se poate reprosa orice, dar nu ca i-ar lipsi savoir faire-ul si viziunea, ca n-ar avea instinct politic si, \u00een fine, ca n-ar fi nu numai strabatatoare, ci si\u00a0 prevazatoare. Si adevarul este ca a \u00eenteles sa-si construiasca din timp parteneriate \u2013 cu asociatii, organizatii, fundatii, persoane si grupuri de influenta, oameni si trusturi de presa \u2013\u00a0 atat pentru\u00a0 a-si consolida puterea, cat si pentru a-si asigura spatele, la nevoie. Cat despre reusitele ei culturale, laudate cu asupra de masura de jurnalistii de casa\u00a0 ori de diversi prieteni cointeresati, ele sunt privite cu rezerva de multi concetateni:\u00a0 au fost cand modeste, cand fara legatura cu\u00a0 interesul general.\u00a0 Bizar este, \u00eensa ca \u2013 desi toate elitele natiunilor lumii sunt portdrapelul unor aspiratii\u00a0 comune \u2013, \u201eelita noastra\u201c nu rapunde la semnalele societatii si nici nu vibreaza la asteptarile ei.
\nMereu \u00een ofensiva, mereu preocupata de propria-i ascensiune, sustinuta,\u00a0 fie si \u00eempotriva evidentelor, de parteneri autohtoni si straini, a ignorat cu superbie criticile \u201eadversarilor\u201c culturali. \u00cen schimb, i-a atacat manuind \u00eempotriva lor arma politica. A manuit-o \u00eensa patimas, cu manie si atat de apasat \u00eencat, \u00een \u00eencercarile-i repetate de a-i lichida, a deturnat \u00eensusi sensul culturii.
\nO serie de afirmatii \u2013 care au descalificat-o moral \u2013, unele individuale, altele de grup, au ramas, de asemenea, memorabile, \u00eentr-atat au fost de jignitoare si de nepotrivite pentru a fi exprimate \u00een spatiul\u00a0 public.
\nAceste cateva motive, ca si altele, probabil, au fost suficient de puternice\u00a0 pentru ca ne\u00eencrederea \u00een aceasta elita sa ia proportii. Astfel, proiectul ei cultural s-a uzat \u00eenainte chiar de a prinde cu adevarat viata.
\nStim cu totii, \u00eensa, ca\u00a0 este cat se poate de firesc ca elitele unei tari sa se re\u00eennoiasca, sa se \u00eenlocuiasca una cu alta odata ce si-au \u00eencheiat misiunea. Iar daca lasa \u00een urma lor o buna amintire \u00eenseamna ca lasa si o societate mai buna. Va fi, oare, si cazul \u201eautoproclamatei\u201c noastre elite?
\nOricum ar fi, regretabil pentru ea \u2013 dar si pentru noi \u2013\u00a0 este faptul ca la atatia ani de la Revolutie, \u00eentr-un regim democratic \u00een\u00a0 care ne bucuram din plin de libertatea de optiune, a ales sa se impuna prin activism politic, la fel ca pe vremea comunismului. \u00cenregistrand, ce-i drept, irecuperabile pierderi de stima. Poporul (\u201estupide people\u201c), nu fanii mai mult sau mai putin interesati,\u00a0 vede si chiar pricepe.
\n*
\nTrebuie, totusi, sa spunem ca denumirea de \u201eelita autoproclamata\u201c nu este o inventie autohtona.\u00a0 \u00cen alte tari, aceeasi sintagma, vizand cu precadere\u00a0 doua elite \u2013 politica si economica \u2013,\u00a0 a facut de mult cariera. Treptat, a ajuns sa fluture pe bannere si sa fie huiduita \u00een strada, la proteste, caci multimile s-au indignat nu o data \u00eempotriva intereselor oculte ale unei \u201eminoritati selecte\u201c, care se crede menita\u00a0 (nefiind mandatata) sa decida soarta lumii \u00een numele unei \u00eenalte responsabilitati.
\nCe sunt, de fapt, aceste elite tot mai controversate, si \u00een ce fel intervin ele \u00een destinul unei societati?
\nDupa Robert Putnam, politologul american, a carui definitie ramane valabila prin chiar simplitatea ei,\u00a0 elitele sunt formate din\u00a0 \u201eoamenii care\u00a0 se afla aproape de varful piramidei\u00a0 puterii si au capacitatea de a influenta deciziile politice\u201c. S-a spus despre ei\u00a0 ca sunt \u201esuperiori\u201c, ca surclaseaza\u00a0 prototipul intelectualului, chiar daca \u00eempartasesc cu lumea intelectuala unele atuuri \u2013 educatie \u00eengrijita, pregatire academica, atasament fata de valorile democratiei \u2013 si, pana la un moment dat, acelasi parcurs.\u00a0 Teoreticieni ai elitelor au apreciat ca superioritatea le este constitutiva, remarcabila indiferent \u00een ce domeniu profeseaza si \u00eesi urmeaza vocatia: \u00een economie, politica, religie, cultura, \u00een armata, administratie etc. Wright Mills a tinut sa mentioneze, \u00een plus, ca au o \u201eanumita largime de vederi si o demnitate de caracter\u201c \u2013 \u00eensusiri care sunt, fara dubiu, un semn al moralitatii. Ca urmare, ele nu trebuie niciodata\u00a0 ignorate, tocmai pentru ca\u00a0 joaca un rol esential \u00een recunoasterea oamenilor de elita\u00a0 si \u00een asumarea lor ca model.
\nVom trece peste nasterea propriu-zisa a elitelor \u00een societatea moderna, pentru ca stim ca toate, fara exceptie, si \u00een toate tarile lumii, s-au \u00eenfiripat \u00een amfiteatrele universitatilor. Ne vom opri, \u00eensa, asupra unei necunoscute: asupra selectiei membrilor acestora. Cum se face, practic, aceasta selectie?
\nSociologii au semnalat incompatibilitatea\u00a0 cu practicile democratice a unei atari operatiuni, \u00een situatiile \u00een care ea se desfasoara \u00een afara cadrelor obisnuite, \u00eentr-o totala lipsa de transparenta. Si au staruit asupra subiectului cu atat mai mult, cu cat, \u00eentr-un viitor deloc \u00eendepartat, aceasta urmeaza sa \u00eesi produca efectele \u00een societate. \u00cen eseul sau intitulat \u201eLa face cach\u00e9e de Harvard\u201c, aparut recent \u00eentr-o publicatie spaniola, cercetatoarea franceza St\u00e9phanie Grousser-Charri\u00e8re\u00a0 porneste de la marturisirile unor mari politicieni americani\u00a0 pentru a demonstra, de pilda, ca anumiti oameni sunt sustinuti si ghidati\u00a0 \u00een cariera\u00a0 de cluburi universitare secrete. A fost, ne asigura autoarea, cazul lui Roosevelt, John Kennedy, George Bush, John Kerry.\u00a0 Astfel de cluburi au fost fondate \u00eenca din secolul al XIX-lea si pe langa prestigioasa Universitate americana Harvard, sub numele de \u201eFinal Clubs\u201c si functioneaza ca organizatii secrete. Scopul lor este acela de a selecta, pe criterii netransparente, studenti de elita, lansandu-i,\u00a0 asemenea unor \u201etrambuline\u201c, pe cei alesi \u201espre structurile puterii politice si economice\u201c. Apartenenta la aceste cluburi este \u201epe viata\u201c, iar membrii cu adevarat importanti sunt \u201eacei absolventi care mentin direct legatura cu respectiva organizatie, sustinand-o economic prin donatii\u201c.
\nE putin probabil, fireste, ca o asemenea practica este suficient de extinsa \u00een mediul universitar pentru a explica, fie si numai partial, compozitia elitelor americane. E mai plauzibila varianta \u00een care, la formarea elitelor, nationale si mondiale, contribuie, la vedere, cu forte proprii si cu mijloace specifice, nenumaratele structuri academice, societati, organizatii si asociatii profesionale, fara sa existe \u00eentre ele nici o legatura secreta. Ce trebuie sa retinem, \u00eensa, este ca modul si circumstantele \u00een care \u00eesi \u00eencep cariera absolventii de elita sunt decisive pentru viitorul lor. Decisive, pentru ca, \u00een functie de acestea, \u00eesi vor pastra sau nu libertatea de constiinta. \u00cen functie de acestea vor avea toata viata datorii de gratitudine si de fidelitate. \u00cen functie de acestea vor fi dependenti de o anumita orientare sau ideologie. Pe care, la randul lor, le vor propaga \u00een cercurile de putere \u00een care va fi\u00a0 sa \u00eesi exercite influenta. Cu conditia, desigur, ca ei sa conduca acea Putere si nu Puterea pe ei.
\nNu stiu cat de importanta ar putea sa fie, numeric, pentru elita romaneasca o eventuala apartenenta la astfel de structuri. Mai semnificativa \u00eensa \u00eemi pare a fi filiatia comunista a anticomunistilor nostri elitisti. Care, pe de o parte, vor sa se debaraseze de propriul trecut, pe de alta, \u00een numele aceluiasi trecut, si potrivit unei morale \u201eoriginale\u201c, \u00eesi distribuie unii altora, \u00een retea, functii si onoruri. Acesta este si motivul, probabil, pentru care, desi propovaduieste cu ardoare civismul, elita noastra culturala seamana cu un partid. Care are o singura ambitie: sa fie un partid de elita prezidential. Si s-ar parea ca are sanse sa devina, caci manifesta \u00een tot ce \u00eentreprinde o\u00a0 disciplina de fier, parca ereditara, si un anume tip de autoritarism.
\n*
\nNe\u00a0 depaseste, desigur, problematica elitei, vasta si complicata. Dar, merita, credem, sa raportam elita noastra vocala macar la cele doua definitii citate mai sus. Sa reflectam mai adanc la conditiile care i-au favorizat aparitia, sa facem diferenta \u00eentre mizele unui grup de elita si ambitiile personale ale unor membri mai mult sau mai putin marcanti.\u00a0 Pentru ca, \u00een fine, trebuie sa ne \u00eentrebam: exista, oare, false elite?\u00a0 ori gresit orientate? este Puterea monopolul elitei? Vreau sa spun \u00een cultura, unde a preluat-o si o detine politic, cu sau fara carnet de partid ? Are elita romaneasca un mesaj pentru noi? este ea utila societatii noastre? Ne identificam noi cu ea sau ea cu noi cand ne reprezinta \u00een lume?
\nLa toate aceste \u00eentrebari, ar putea raspunde, fara \u00eendoiala,\u00a0 oricine prin da sau nu. Numai ca ele ne obliga mai \u00eentai sa ne \u00eentoarcem privirea spre \u201ecealalta\u201c elita \u2013\u00a0\u00a0 necunoscuta prin dezimplicarea ei politica si civica. Daca, \u00eentr-adevar exista, sa aflam de ce tace. De ce tace in corpore ascunzandu-se dupa cativa curajosi, dar rari, exponenti.\u00a0 Publicul nu o percepe, \u00een schimb confunda elita vocala cu o clasa conducatoare care stabileste ierarhiile si \u00eesi impune oamenii prin toate mijloacele,\u00a0 stiute si nestiute. De aici, probabil, si unele supraestimari, dar si atatea naivitati provinciale care se perpetueaza \u00een spatiul\u00a0 public, legate de persoane de succes.
\nCert este ca, dupa atatea bulversari \u00eensotite de \u00eenvaluiri, dezvaluiri, dezinformari, intoxicari, publicului nostru i-au asurzit parca pana si sperantele.\u00a0 Ca a ramas, \u00eensa, cu ele \u00eencremenite spre elita \u201eoficiala\u201c din inertie, din convingere, prin contagiune sau prin imitatie, conteaza prea putin\u00a0 \u00een comparatie cu vidul pe care \u00eel produce elita tacuta prin abdicare. Caci a nu avea, ca societate si ca natiune, intelectuali de elita \u201ecu demnitate de caracter\u201c care sa-si manifeste atitudinea critica si responsabilitatea civica, \u00eenseamna\u00a0 sa toleram o situatie inadmisibila: la fel de periculoasa precum aceea pe care o poate genera, \u00een democratie, absenta opozitiei politice.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

A fost deseori invocata, \u00een anii din urma, elita noastra interbelica, demna de a fi urmata ca model.\u00a0 \u00cen schimb, s-au facut tot atatea comentarii negative la adresa actualei elite. Care, desi mai curand modesta\u00a0 decat fenomenala, este, totusi, un fenomen specific climatului romanesc postdecembrist, climat la randul lui influentat de tulburarile produse de\u00a0 restructurarea… Cite\u0219te mai mult »Protezele Puterii<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[13156],"tags":[8072,4,8073],"class_list":["post-12789","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-editorial","tag-actuala-elita","tag-editorial","tag-elita-culturala-romaneasca"],"views":2437,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12789","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12789"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12789\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12789"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12789"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12789"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}