Citesc sub semnatura unui venerabil istoric ca tinerii rom\u00e2ni care studiau \u00een anii ’50 ai secolului trecut la Moscova, singura strainatate accesibila pe atunci, au ramas si dupa aceea, pentru toata viata, \u201ecei mai devotati admiratori si slujitori ai URSS.\u201c Acesti studenti \u201emoscoviti\u201c, de pe malurile D\u00e2mbovitei si Bahluiului nu s-au mai putut smulge\u00a0 din sclavia sentimentului de \u201em\u00e2ndrie si entuziasm de a studia \u00een orasul lui Lenin si Stalin\u201c. Ei studiau nepasatori \u00een tara lui Lenin si Stalin, \u00een timp ce \u201ezeci de mii de rom\u00e2ni zaceau sau erau torturati \u00een \u00eenchisorile si lagarele care \u00eemp\u00e2nzeau tara\u201c. Abominabila, crima lor de a primi sa \u00eenvete la Moscova ori Leningrad \u00een loc sa boicoteze aceasta sansa rara \u00eei face \u00een ochii venerabilului istoric incompatibili cu calitatea de cetateni rom\u00e2ni: sunt oameni care si-au v\u00e2ndut tara, iar \u201eadevarata lor patrie este URSS\u201c! Rolul unora dintre acesti tradatori \u201ese afla \u00een istoria URSS. \u00cen istoria Rom\u00e2niei s-au situat \u00een r\u00e2ndul v\u00e2nzatorilor de tara…\u201c Consideratiile venerabilului istoric confirma ca adesea cele mai mari prostii le spun oamenii toba de carte si foarte inteligenti: dar si foarte emotionati!, dupa observatia profunda a lui Nicolae Iorga. Ce-au a face lagarele si \u00eenchisorile cu sansa unor tineri de a \u00eenvata \u00een tara cui spune venerabilul istoric dar si patria unor Tolstoi, Dostoievski, Puskin si Lermontov? Fractura logica impardonabila din aceasta judecata sumara se produce pe fondul fierbintelii emotionale anticomuniste a autorului ei. Am spus \u201ejudecata\u201c? Gresesc, venerabilul istoric suspenda tocmai judecata, adica rationamentul, si sustine o mare prostie. Ce are a face \u201ecrima\u201c unor tineri de azi care merg sa studieze \u00een Anglia sau America, trad\u00e2nd astfel universitatile rom\u00e2nesti si, deci, tara, cu \u00eemprejurarile \u00een care parintii si bunicii acestor studiosi mor cu zile \u00eentr-o tara aflata sub coasa inanitiei endemice si a \u201ecompensatelor\u201c taiate de la buget? Aberatia de tip fundamentalist despre \u201etradarea\u201c patriei de catre cei care mergeau \u00een anii ’50 si dupa aceea sa studieze la Moscova e totuna cu a spune ca nu-i patriotic sa \u00eenveti azi la Oxford sau Harvard: e patriotic sa \u00eenveti doar la Spiru Haret! \u00cen fine, s-a \u00eent\u00e2mplat ca un presedinte antipatic \u00een ochii a vreo sapte milioane de rom\u00e2ni sa \u201etradeze\u201c medicina rom\u00e2neasca merg\u00e2nd sa se opereze la Viena: stupida, acuzatia s-a spart totusi \u00een capul antipaticului, din nefericire, presedinte. C\u00e2nd vin de la bodega sau de pe sant \u2013 asemenea \u201ejudecati\u201c mai sunt de \u00eenteles si de tolerat. Ele exprima o emotie si un naduf popular la care se cade sa luam aminte. C\u00e2nd vin de la un venerabil istoric \u201ejudecatile\u201c acestea ce alatura silit doua situatii din planuri complet diferite, lipsite de contiguitate, sunt simple prostii, dar nu niste prostii curate, ci prostii nocive. Cum sa explicam faptul acestei fraude logice? \u00centr-un singur fel: emitatorul se afla sub bombardamentul unui devastator, visceral sentiment anticomunist si al unei credinte oarbe ce sf\u00e2rsesc prin a-i lua mintile. Iata un mare \u201etradator\u201c din acestia care si-a permis sa studieze si el \u00een \u201eanii negri\u201c nu la Moscova, dar la Leningrad, \u00een fostul Sankt Petersburg. Nu doar ca a studiat \u00een Rusia, \u00eenvat\u00e2nd limba rusa, ci tradatorul acela a si scris, \u00een semn de admiratie si recunostinta, o carte despre orasul rusesc \u00een care a studiat. Cartea se cheama Romanele unui oras. Autor: profesorul si esteticianul Ion Ianosi, care a \u00eemplinit recent, cum spune el \u00eensusi, \u201eo v\u00e2rsta \u00eenspaim\u00e2ntatoare\u201c. Om cu mintea \u00eentreaga si toata buna, scutita de febrele din cazul de mai sus, savantul nostru nu-si reprima unda de nostalgie pricinuita de amintirea \u00eendepartatelor studii leningradene. E, \u00eentre multe altele, primul doctor \u00een filozofie din Rom\u00e2nia acelui timp. \u00centrebat \u00eentr-un dialog cu Mihaela Helmis (\u201eContemporanul\u201c, iulie 2012) de ce marea cultura rusa pare \u201eo cultura respinsa\u201c, Ion Ianosi, om ale carui replici la judecati stupide precum cele de mai \u00eenainte nu sunt articolase de gazeta, ci mari carti din care si venerabilii istorici pot \u00eenvata c\u00e2te ceva, spune urmatoarele: \u201eEu, fiind trimis la studii la Sankt Petersburg, fostul Leningrad, am \u00eenvatat bine limba si acolo am \u00eent\u00e2lnit-o pe Janina care era traducatoare si vine din Bucuresti, venise \u2013 eu din Cluj si ea din Bucuresti \u2013 si ne-am casatorit si de atunci colaboram. Ea traduce din rusa, franceza, germana, iar eu scriu despre cultura rusa, germana si rom\u00e2na. \u00cen primul r\u00e2nd, am \u00eencercat sa ma ocup de cei doi mari clasici ai prozei ruse, Tolstoi si Dostoievski. Am scris trei volume, o monografie Tolstoi, o monografie Dostoievski si o carte despre relatia dintre ei doi, se cheama \u00abPoveste cu doi necunoscuti\u00bb…; si am scris o istorie a Sankt Petersburgului… Aceste patru volume sunt principala mea contributie, plus multiple prefete, postfete, adnotari (…) Dupa \u201989 s-a produs o confuzie \u00eentre refuzul factorului politic si care s-a extins \u00een timp, nu lung, si asupra culturii. Din fericire povestea asta s-a terminat\u201c. Povestea asta, \u00eentr-adevar, pare a se fi \u201eterminat\u201c, din fericire, mai ales pentru cei tineri. \u201eStudentii mei, doctoranzii mei, masteranzii mei se intereseaza de cultura rusa, cunosc\u00e2nd sau necunosc\u00e2nd limba\u201c. \u00centr-o splendida marturisire de credinta \u00een limba si cultura rom\u00e2na, acest savant poliglot dedicat c\u00e2torva culturi \u2013 maghiara, germana, rusa si rom\u00e2na \u2013 \u00een care se simte ca acasa, \u00een tot at\u00e2tea patrii spirituale spune: \u201eeu sunt brasovean, acasa vorbeam maghiara si germana cu parintii si cu rudele, dupa aceea am fost la scoala rom\u00e2neasca apoi, nu multa vreme, am fost si la studii la Sankt Petersburg, unde am \u00eenvatat rusa. Pe urma a trebuit sa ma decid pentru o limba. Decizia mea a intervenit firesc, pentru ca, revenind \u00een Bucuresti \u2013 pred\u00e2nd la Institutul de teatru si pe urma la Facultatea de filosofie, av\u00e2nd o familie… sotia mea, care e bucuresteanca, deci, care e nativa rom\u00e2nca si toate familiile din jur, dupa un an si ceva c\u00e2nd am scris si \u00een ungureste, m-am decis pentru limba rom\u00e2na. Cartile, toate, le-am scris \u00een limba rom\u00e2na si, bine\u00eenteles, am \u00eencercat sa aprofundez c\u00e2t mai bine aceasta limba care e limba \u00eenvatata, nu e limba mea materna; limba mea materna e maghiara; a doua, cum ati spus, e germana. Dar, am \u00eenvatat, sper, destul de bine ca sa ma pot exprima ca un scriitor, ca un publicist, ca un cercetator nativ rom\u00e2n\u201c. Toate aceste admirabile, cooperante \u201einfidelitati\u201c fertile, menite a largi si \u00eembogati copios chiar spatiul culturii rom\u00e2nesti compun personalitatea complexa si armonioasa a unui cercetator si savant dedicat patriei sale \u00een orice limba s-ar exprima si orice cultura ar aborda cu multiplele sale specializari exemplare. Un savant de format rar, care, ce curios, \u00eesi divulga cu naturalete si seninatate tipul de sensibilitate sociala, politica, civica si morala: \u201eLa noi e un paradox \u00een cultura; toata lumea zice: da, domnule, avem nevoie de o st\u00e2nga. Dar c\u00e2nd apare cineva care se declara de st\u00e2nga, el e mai degraba privit chior\u00e2s, daca nu hulit. E cazul meu, care ma declar un om de st\u00e2nga \u00een sensul unei sensibilitati sociale. Eu provin din burghezie. Familia mea a fost burgheza, dar eu nu ader la excesul de individualism sau de egocentrism. Nici la ideea ca e bine ca eu sunt bogatas si restul nu ma intereseaza! \u00cent\u00e2mplator nici nu sunt, pentru ca traiesc din c\u00e2stigurile modice ale unui profesor si ale unui publicist, scriitor. Eu am o sensibilitate de st\u00e2nga: esenta acestei sensibilitati este atentia marita pentru nedreptati \u00een termenii unei dorinte de echitate si chiar de egalitate, care nu \u00eenseamna egalitarism si care nu \u00eenseamna ca nu recunosc diferentele, de pilda, de \u00eenzestrare dintre oameni. Problema cu elitele e ca ele nu ajung elite; problema e ca ele se declara de la \u00eenceput ca fiind elite. Nu \u00eemi place treaba aceasta. Omul nu face parte din elita de la \u00eenceput; daca el reuseste pe parcursul muncii sale sa \u00eesi demonstreze prezenta \u00een cadrul unei elite, jos palaria! Niciodata nu am avut sentimentul acestei raportari aristocratice individualiste, egocentrice fata de cei care \u00eent\u00e2mplator nu au facut facultatea sau care nu au putut sa ajunga oameni de cultura. Cred \u00eentr-o raportare, \u00een orice caz, democratica, liberala \u00een sensul secolului XIX, nu \u00een sens de partid\u201c. Aceasta personalitate a elitei culturale rom\u00e2nesti, om cu \u201esensibilitate de st\u00e2nga\u201c, asa cum spune el \u00eensusi, nu doar ca nu ignora \u201esensibilitati\u201c diferite, dar le cauta si le gaseste \u00eentruchipate exemplar \u00een individualitati cu \u201esensibilitate\u201c de dreapta. La baza acestei compatibilitati si compatibilizari a viziunilor aparent contrare sta o structurala cultura a dialogului intelectual.<\/p>\n
Iar un dialog adevarat pus \u00een serviciul aflarii (sau aproximarii) adevarului, nu poate fi mai fertil dec\u00e2t acela dintre pareri diferite sau contrare. Pentru ca ele sa poata fi auzite, \u201epartile\u201c \u00een dialog trebuie sa aiba urechea pregatita si mintea eliberata de prejudecata adevarurilor dinainte stiute. Ion Ianosi este un mare intelectual pregatit si capabil sa asculte, senin si comprehensiv, opinii contrare sensibilitatii sale sociale si politice si \u00een stare sa convina asupra dreptatii \u201eadversarului\u201c de idei. \u00cempaciuitorist?! Mai degraba un conciliator dialectic, cu simtul acut al contradictiei inevitabile, inefabile si \u201emetafizice\u201c pe care orice adevar o contine \u00een laturile lui profunde. Cunoasterea diferentelor si a contrariilor ne apropie, nu ne desparte de lucruri si oameni. De aceea, cred, \u00een planul \u00eenalt al culturii vii, conform viziunii sale, vai!, dialectice, dreapta si st\u00e2nga nu sunt incompatibile, necum adversare: \u201eEu am scris carti despre oameni de dreapta. Cartea mea despre Noica e despre un om evident de dreapta, cu care ma aflam \u00een corespondenta. El stia ca eu sunt de st\u00e2nga, eu stiam ca el e de dreapta, dar asta nu m-a \u00eempiedicat sa scriu o carte despre el. Dinu Pillat, care mi-a descoperit cartea despre Dostoievski si a si scris despre asta a facut si \u00eenchisoare, s-a apropiat de mine dupa \u00eenchisoare; nu m-a suspectat \u00een niciun fel de nimic, \u00een conditiile \u00een care am scris o carte despre Dostoievski, care i-a placut. El era un om limpede de dreapta. Cu Steinhardt am fost \u00een relatii bune… Si pot sa mai dau multe asemenea exemple de reciproca toleranta. Ideea e sa fim reciproc toleranti; dar nu sa ne ascundem ideile, optiunile, sensibilitatile, care ar putea fi diverse si poate chiar adverse, dar nu \u00een sensul adversitatii personale\u201c. Ideea tolerantei, deseori invocata si rareori practicata, este punctul cardinal din alcatuirea umana a personalitatii lui Ion Ianosi. Nu i s-a raspuns pe masura, \u00een fond, masura tolerantei din vechea idee a lui Kogalniceanu referitoare la judecarea cartii si nu a persoanei, si nici potrivit impartialitatii de tip maiorescian \u00een numele adevarului si al valorii unei persoane, opere sau act cultural: liberale p\u00e2na la un individualism exacerbat, personalitatile elitei rom\u00e2nesti nu stralucesc prin toleranta si respect fata de ideile diferite si adverse. Adesea, purtatorii ideilor adverse devin chiar adversari si inamici personali ireconciliabili: este optica straina mentalitatii si formatiei spirituale a lui Ion Ianosi. Ca exemplar de elita al culturii rom\u00e2ne, dar un exemplar \u201ede st\u00e2nga\u201c, marturiseste profesorul cu aceeasi seninatate, \u201eEu sunt, de pilda, de mai multa vreme pus la colt pentru ca eu cred ca Marx a fost un g\u00e2nditor important al secolului XIX… Eu cred ca el nu trebuie confundat cu Stalin sau cu Pol Pot, sau cu Ceausescu, sau cu cine credeti dumneavoastra…\u201c. Dumneavoastra, domnule profesor, s-ar putea raspunde printr-o parafraza, \u201enu cunoasteti intelectualul rom\u00e2n\u201c! Ba, \u00eel cunoaste bine si \u00eel pretuieste mult, chiar si ori mai ales \u00een dezacordurile cu acesta. \u00cen numele pretuirii si al tolerantei nu \u00eengaduitoare ci respectuoase si pretuitoare, a scris bine, frumos si ad\u00e2nc despre personalitati si opere la ale caror idei nu adera sau nu adera \u00een totalitate: le recunoaste valoarea cu remarcabila onestitate intelectuala demna de adevarata elita culturala. \u00cen numele aceleiasi tolerante \u00een materie de idei si al pretuirii valorii indiferent din ce parte apare, a ajutat mult, ca sa nu spun ca s-a \u201ebatut\u201c \u2013 termen cazon si de grup \u00eenchis ori, vulgar spus, de \u201egasca\u201c: formatiuni (?) la care nu adera \u2013 pentru aparitia unor carti puse sub controlul cenzurii. Modestia nu-i ultima dintre trasaturile acestui mare carturar, caci, spune el fara sa-si aroge cu trufie laurii eroismului de dupa victorie, \u201e\u00cen anii \u201970-\u201980 am scris un numar foarte mare de referate de sustinere a unor carti, era un fel de \u00eentelegere tacita \u00eentre, mai ales, Editura Cartea Rom\u00e2neasca si redactorul ei, subsemnatul, ca sa \u00eencerc sa alcatuiesc referate care sa ajute redactia sa treaca volumul respectiv prin cenzura. Noica si-a dat seama, bine\u00eenteles, si asa a \u00eenceput corespondenta dintre noi. Pe urma la grupul de la Paltinis, adica Andrei Plesu si Gabriel Liiceanu, la o seama de filosofi, Anton Dumitriu, la scriitori, Nicolae Breban…\u201c. Simplu, nu? Multi stiu prea bine ce \u201esimplu\u201c a fost, prea putini \u00eesi mai aduc aminte. Personalitate a culturii rom\u00e2ne, profesorul Ion Ianosi ram\u00e2ne, \u00eentre multe alte laturi ale sale, un neobosit apostol al tolerantei reciproce si coexistentei pasnice si rodnice a contrariilor si contradictiilor ce dau relieful divers si armonios al unei culturi viabile. \u00centr-o asemenea cultura conflictul de idei nu \u201eucide\u201c adversarul, iar argumentul nu-i \u00eentoarcerea spatelui si excomunicarea. Despre unii oameni, dobor\u00e2ti de neajunsurile v\u00e2rstei si otraviti de veninul ne\u00eemplinirilor la nivelul aspiratiilor visate \u00een \u00eendepartata lor tinerete se spune ca, prin comportamentul ur\u00e2cios si scrisul lor acrit, \u00eembatr\u00e2nesc ur\u00e2t. Ion Ianosi este un mare carturar din st\u00e2nga elitei si un profesor neclintit de cooperare si toleranta care \u00eembatr\u00e2neste din ce \u00een ce mai frumos. \u00centr-un imaginar Dictionar esential al modelelor culturii rom\u00e2nesti, omul, actiunea si opera lui ocupa un loc proeminent.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Citesc sub semnatura unui venerabil istoric ca tinerii rom\u00e2ni care studiau \u00een anii ’50 ai secolului trecut la Moscova, singura strainatate accesibila pe atunci, au ramas si dupa aceea, pentru toata viata, \u201ecei mai devotati admiratori si slujitori ai URSS.\u201c Acesti studenti \u201emoscoviti\u201c, de pe malurile D\u00e2mbovitei si Bahluiului nu s-au mai putut smulge\u00a0 din… Cite\u0219te mai mult »Din stanga elitei<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8068,8067],"class_list":["post-12776","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-ion-ianosi","tag-romanele-unui-oras"],"views":1935,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12776","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12776"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12776\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12776"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12776"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12776"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}