{"id":12772,"date":"2012-08-09T12:01:41","date_gmt":"2012-08-09T10:01:41","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=12772"},"modified":"2012-08-09T12:03:00","modified_gmt":"2012-08-09T10:03:00","slug":"despre-rescriere","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/despre-rescriere\/","title":{"rendered":"Despre rescriere"},"content":{"rendered":"

\u00cen ultimii ani bantuie prin librariile occidentale moda clasicilor clonati conform codurilor unor genuri \u00een voga. Victima cea mai notorie ramane deocamdata Jane Austen, ale carei romane au fost adaptate sub titluri precum \u201eMandrie si prejudecata\u2026 si zombi\u201c sau \u201eRatiune si simtire\u2026 si monstri marini\u201c \u2013 iar titlurile, h\u00e9las, nu fac decat sa descrie constiincios continuturile. Operatiunea continua: gazetele din Marea Britanie sau din Statele Unite anunta ca romanul \u201eNorthanger Abbey\u201c al aceleiasi Jane Austen va fi rescris ca roman politist de catre specialistul \u00een domeniu Val McDermid. \u201eEa este un geniu, ceea ce eu nu sunt\u201c, declara cu modestie McDermid, \u201edar sper ca n-o sa vin la \u00eentalnire cu mana goala\u201c. De asemenea, \u201eMandrie si prejudecata\u201c va fi rescris si el pentru uzul fanelor trilogiei semnate de o anume E.L. James (compusa din \u201eCele 50 de vicii ale Domnului Grey\u201c, \u201eCele mai \u00eentunecate vicii ale Domnului Grey\u201c si \u201eViciile descatusate ale Domnului Grey\u201c; Editura Trei deja l-a tradus pe primul), trilogie care ocupa de luni bune primele trei locuri din topul de bestseleruri din \u201eNew York Times\u201c.<\/strong><\/em>
\nMulti vad aici semne rele. Am o alta parere. Recenzand acum cativa ani \u201eMistifictiuni\u201c, cartea lui Mircea Anghelescu despre hoax-urile pe care le-a cunoscut literatura romana, am enuntat \u00een treacat urmatorul principiu: o literatura este cu atat mai valoroasa cu cat este mai falsificata. Or, spre deosebire de culturile franceza, engleza, italiana, germana s.a., \u00een care abunda falsuri de toate mainile (de la \u201einedite\u201c de Rimbaud pana la jurnalele \u201eautentice\u201c ale lui Mussolini), \u00een Romania nu se agita nimeni nici macar sa tipareasca ineditele lui M. Eminescu aflate \u00eenca, foarte probabil, printre manuscrise \u2013 caci o editie cu adevarat completa si definitiva deocamdata nu avem. (Desigur, \u201evaloarea\u201c la care ma refeream era \u00een primul rand una de piata; sa acceptam ca exista o astfel de corelatie, spre oroarea autonomistilor modernisti.)
\nPrincipiul tocmai enuntat s-ar putea aplica foarte bine si cazurilor rescrierii \u2013 ea \u00eensasi o forma de \u201emistificare\u201c. Faptul ca romanele lui Jane Austen au fost \u201emasacrate\u201c de atatea ori le demonstreaza valoarea.<\/p>\n

Ma gandesc, nu fara melancolie, ce minunat roman cu zombies ar iesi din \u201eRascoala\u201c daca vreun scriitor roman contemporan ar crede catusi de putin ca romanul lui Rebreanu \u00eenca mai poate. Cu atat mai mult cu cat subiectul (sangeroasele evenimente din 1907) se asorteaza perfect cu genul zombie \u2013 dar si, fireste, cu vampirii, dovada ca doua nuvele romanesti clasice (\u201eDomnisoara Christina\u201c de Mircea Eliade si \u201eAranca, stima lacurilor\u201c de Cezar Petrescu) au legaturi\u2026 de sange cu 1907. Daca ar mai fi trait azi, sunt convins ca Edgar Papu ar fi observat ca \u201eRascoala\u201c anticipeaza voga mondiala a cartilor cu zombi; cu subtilitatea-i recunoscuta, ar fi gasit temeinice argumente \u00een pasaje precum acela \u00een care Petre Petre o poseda pe Nadina: \u201eZbatandu-se necontenit, corpul ei aluneca usor \u00een jos pana ce gura taranului ajunse sa se scufunde \u00eentre sanii ei mici si rotunzi. Buzele lui \u00eensetate se oprira deasupra unuia, mozolindu-l patimas cateva clipe si, \u00een sfarsit, dintii muscara ca \u00eentr-o piersica parguita\u201c.
\n\u2026Dar multe alte carti s-ar preta rescrierilor. Un alt roman despre 1907 este \u201eDescult\u201c de Zaharia Stancu. Alexandru Ecovoiu ar putea readuce cu succes \u00een actualitate acest volum uitat; operatiunea de rescriere ar fi usurata de faptul ca atat Stancu Zaharia cat si Ecovoiu Alexandru sunt incapabili structural sa gandeasca fraze mai lungi de trei cuvinte. Deci \u201eDescult\u201c avea tarani flamanzi si zdrentarosi. Simtiti, nu, ce lipseste din ecuatia succesului? Exact: niste naratori necreditabili, ceva metatext si o conspiratie mondiala \u2013 tocmai specialitatile lui Ecovoiu.
\nUn douamiist \u2013 Ionut Chiva? \u2013 ar putea relua \u201eDelirul\u201c lui Marin Preda, pornind de la scena masturbarii colective din redactia ziarului \u2013 de fapt, retinand din roman doar aceasta scena si oferind, pe acest solid suport alegoric, o meditatie asupra istoriei zbuciumate a romanilor \u00een anii \u201930-\u201940 ai secolului trecut, dar si, desigur, numeroase scene foarte grafice.
\nSi \u00eenca. Titlul lui Daniel Banulescu, \u201eTe pup \u00een fund, Conducator iubit!\u201c, si-ar gasi locul pe coperta memoriilor politice ale lui Traian Ungureanu. \u201eLuceafarul\u201c lui Eminescu si-ar \u00eentalni \u00een sfarsit adevaratii cititori daca plicticoasa varianta originala ar fi recroita ca soft porn cu voyeuri finalizat printr-un gangbang interrasial \u00een timpul caruia toata lumea ajunge sa vada stele verzi. Povestirea \u201eFefeleaga\u201c ar fi pusa \u00eentr-o lumina pe care ne\u00eendemanatecul Agarbiceanu nu s-a priceput sa i-o dea daca ar fi rescris ca roman sportiv, culminand printr-o cursa castigata de calul Bator spre bunastarea Fefeleagai, care a pariat din timp pe el. Din Sadoveanu, \u00eensa, cu tot regretul, nu se mai poate alege nimic, desi ma \u00eencapatanez sa cred ca Sadoveanu \u00eensusi, odata clonat, ar face o figura frumoasa ca moderator la \u201eCireasa de pe tort\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u00cen ultimii ani bantuie prin librariile occidentale moda clasicilor clonati conform codurilor unor genuri \u00een voga. Victima cea mai notorie ramane deocamdata Jane Austen, ale carei romane au fost adaptate sub titluri precum \u201eMandrie si prejudecata\u2026 si zombi\u201c sau \u201eRatiune si simtire\u2026 si monstri marini\u201c \u2013 iar titlurile, h\u00e9las, nu fac decat sa descrie constiincios… Cite\u0219te mai mult »Despre rescriere<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8066,8064,8063,8065],"class_list":["post-12772","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-northanger-abbey","tag-despre-rescriere","tag-jane-austen","tag-rescriere-roman"],"views":1695,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12772","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12772"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12772\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12772"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12772"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12772"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}