Pentru a recunoaste statutul unei culturi serioase e necesar sa luam urma semnelor acestei maturitati. Prin aceste marci ale anvergurii se numara si cantitatea de editii din clasicii literaturii universale. Adica: variante ale talmacirilor, de-a lungul anilor. O mare cultura, cum este cea franceza, sau engleza, sau germana, sau italiana, sau rusa beneficiaza de mai multe traduceri din, sa zicem, Cervantes, Shakeaspeare, Homer, Dante, Victor Hugo etc. Pe de alta parte, indiciul ca o societate a atins un nivel apreciabil de complexitate culturala e dat si de numarul literaturilor de nisa, care acopera domenii ce nu sunt asezate \u00een chip ordinar \u00een r\u00e2ndul registrelor \u201ede elita\u201c, traditionale.<\/p>\n
O pilda? Eram \u00een 1999 la Paris si, dorind sa realizez o scurta corespondenta pentru Radio Rom\u00e2nia Cultural, am ales o pagina din \u201eLe Mondes des Livres\u201c dedicata unei tematici aflate \u00een plina dezbatere \u00een acea clipa \u00een Hexagon: \u201eliteratura gay e bine sa ram\u00e2na \u00een coltul ei, pe un anumit raft al librariilor si bibliotecilor sau s-ar cuveni sa iasa la
\nlumina, cartile ce o ilustreaza fiind amestecate printre celelalte, indiferent de domeniu?\u201c. Raspundeau acestei provocari numerosi intelectuali publici si universitari de prestigiu, iar argumentele erau pro si contra, dar de o excelenta tinuta. Am transmis \u00eenregistrat corespondenta si, la o luna, dupa ce m-am \u00eentors \u00een tara, am \u00eentrebat \u00een doara daca \u201eau fost probleme\u201c cu cele c\u00e2teva transmisiuni. Spre imensa mea mirare, am aflat ca nu fusesem nici macar cenzurat de redactorul-sef, ci chiar de catre colega mea \u00een ale carei emisiuni ar fi trebuit sa intre acele materiale. C\u00e2nd am \u00eentrebat-o de ce a procedat astfel, ea mi-a raspuns cu un sur\u00e2s sagalnico-t\u00e2mp: \u201epai cum era sa difuzez asa ceva?\u201c.
\nCorect. Cum? \u00centr-o societate si cultura de un provincialism absolut, putina deschidere \u00eenseamna, clar, trauma, dezastru, apocalips. Cine-i nebun sa se sinucida? Desigur, \u00een afara de Adrian Nastase…
\nDe ce asemenea consideratii? Simplu, pentru ca, spre exemplu, literatura despre tenis, at\u00e2t cea tehnica, \u201ede specialitate\u201c, c\u00e2t si cea memorialistica, de fictiune sau de comentar, lipseste aproape cu desav\u00e2rsire \u00een spatiul rom\u00e2nesc. Stiu, multi \u00eemi vor spune \u201elasa-ne, dom’le, noi suntem intelectuali si dormim cu Heidegger (sau Plesu?) sub perna, ce ne stresezi cu statutul spiritual al unui sport banal?\u201c. Eh, tocmai pentru cei care nu g\u00e2ndesc aidoma colegei mele din Radio scriu aceste r\u00e2nduri. Celorlalti, nu le pot dori dec\u00e2t sa-si puna papion, sa-si at\u00e2rne de g\u00e2t legaturi de usturoi si sa desc\u00e2nte fericiti eseurile \u201everzi\u201c ale intelighentiei ICR-iste.
\nAsadar, este publicistica rom\u00e2neasca, \u00een ramura ei particulara, \u201ede sport\u201c, una provinciala, la fel ca si cultura din care face parte sau, dimpotriva, a evoluat, e \u00eenaintea conservatorilor constipati si \u00eendragostiti de ochelarii de cal? Si care ar fi criteriul pentru a conchide \u00een ce fel stau lucrurile?
\nSa luam de pilda titlurile despre tenis. \u00cen 2012 nu am idee sa fi aparut prea multe carti dedicate sportului alb \u00een Rom\u00e2nia. \u00cen afara de \u201eSupravietuind prin tenis. Cum am \u00eenvins leucemia si m-am redescoperit\u201c, de Corina Morariu (Editura Casa Cartii de Stiinta din Cluj), o carte extraordinara, dar scrisa de o rom\u00e2nca-americana, nu cred ca pot invoca un alt titlu. Anul trecut, \u00een afara de \u201eOpen. O autobiografie\u201c de Andre Agassi (Editura Publica, Bucuresti), iarasi, desert semnificativ. De fapt, \u00een ultimii douazeci Si doi de ani nu stiu daca \u00een tara noastra au aparut mai mult de douazeci-treizeci de titluri \u00een domeniu (este o cifra exorbitanta, stiu, dar treaca de la mine!). Si asta, nota bene, \u00eentr-o tara care a disputat trei finale ale Cupei Davis si a dat un numar unu mondial, fara sa mai vorbim despre alte coordonate care au \u00eentronat o traditie tenisistica apreciaibla!?
\n\u00cen schimb, pentru comparatie, c\u00e2nd am intrat anul acesta, \u00een vremea turneului de la Roland Garros, la Fnac si la Gibert Joseph de la Paris, ce am vazut? Pai, hai sa notam: \u201eLes miscellan\u00e9es du tennis\u201c, David Brunat (Fetjaine, Paris, 2011), \u201eRafael Nadal\u201c, Tom Oldfield (Premium, Paris, 2011), \u201eSilences de Federer\u201c, Andr\u00e9 Scala (La Difference, Paris, 2011), \u201eL’amour du tennis\u201c, Patrice Dominguez (Plon, Paris, 2011), \u201eCe que j’apprends de Federer: progresser gr\u00e2ce au meilleur\u201c, Marc Aebersold (Favre, Paris, 2011), \u201eLes surprenants destins des stars du tennis\u201c, Patrick Proisy (Les Cherches-Midi, Paris, 2011), \u201eDes Mousquetaires \u00e0 Federer\u201c, Georges Deniau, Jean Couvercelle (Edilac, Paris, 2011), \u201eTennis mode d’emploi\u201c, Paul-Henri Matthieu (EPA, Paris, 2012), \u201eRoger Federer. La qu\u00eate de la perfection\u201c, Ren\u00e9 Stauffer (Premium, Paris, 2012), \u201eRafa\u201c, Rafael Nadal, John Carlin (JC Latt\u00e8s, Paris, 2012).
\nSi nu am intrat dec\u00e2t \u00een doua librarii, ce-i drept, importante, de la Paris! Sa continui? Are rost? Exact despre ce vorbesc. Despre provincialism, ignoranta si suficienta. Nici macar \u00eentr-un registru, tenisul, unde am excelat, noi, rom\u00e2nii, altfel foooaaaarte bogati \u00een scriitori si jurnalisti de geniu, nu suntem capabili sa producem macar c\u00e2teva titluri care sa domoleasca \u201esetea\u201c de cunoastere a unui public altfel extrem de doritor \u00een materie.
\nPentru evidenta si edificare, o \u00eentrebare… Cam c\u00e2t masoara un tiraj dintr-o carte a lui Andrei Plesu, despre \u00eengeri? Hai sa zicem, astazi, cam cinci mii de exemplare. Circuitul privat de amatori Tennis Partener are binisor spre sapte mii de abonati. Si e vorba de pasionati la modul real, care calatoresc prin tara ca sa participe la turnee, cheltuind sume frumoase pentru asta. Un titlu cum este cel despre Nadal, scris de Carlin laolalta cu Rafael, s-ar vinde ca p\u00e2inea calda, la fel cum s-a \u00eent\u00e2mplat cu biografia lui Agassi, anul trecut. Interes exista. La noi \u00eensa papionagiii str\u00e2mba din nas, prea ocupati cu v\u00e2natoarea de plagiate, gazetarii sportivi \u201eapara statutul de drept\u201c, iar editorii au devenit prizonierii acestui public orb, conservator si provincial. Dar ce sa-i faci, asta-i viata!
\nIata de ce cred ca e nevoie de prezentarea, inclusiv \u00een serial, chiar \u00eentr-o revista cum este \u201eCultura\u201c, a unor volume dedicate marilor campioni si istoriei sportului alb. De aceea, va invit, prieteni, ca de saptam\u00e2na viitoare sa-mi permiteti sa discut, \u00eempreuna cu Jean-Christophe Piffaut, despre \u201eInventarea tenisului\u201c. E nevoie.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Pentru a recunoaste statutul unei culturi serioase e necesar sa luam urma semnelor acestei maturitati. Prin aceste marci ale anvergurii se numara si cantitatea de editii din clasicii literaturii universale. Adica: variante ale talmacirilor, de-a lungul anilor. O mare cultura, cum este cea franceza, sau engleza, sau germana, sau italiana, sau rusa beneficiaza de mai… Cite\u0219te mai mult »Inventarea tenisului (1)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[6257],"class_list":["post-12768","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-istoria-tenisului"],"views":1361,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12768","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12768"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12768\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12768"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12768"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12768"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}