N-am \u00eenteles de ce s-au tras \u00eentr-un tip exact 85 de gloante si nu 93 sau 140, sau numai unul singur bine plasat, dar probabil ca nu mi-ar fi folosit la nimic sa \u00eenteleg. Era un exemplu, o demonstratie, o parabola, ceva de genul asta, fiindca dupa unii tipul murise si era mort de-a binelea si dupa altii nu murise si se lasa studiat de comisii, comitete si alte adunari academice serioase sau improvizate. Ma rog, era sau un mort de \u00eengropat ca toti mortii sau o fantoma care o tinea mortis ca e \u00een viata si e dispusa sa se lase mirosita, pipaita, \u00eenv\u00e2rtita pe toate partile, \u00een sf\u00e2rsit, luata la \u00eentrebari. Toata povestea asta cu 85 de gloante s-ar \u00eent\u00e2mpla, s-ar fi putut \u00eent\u00e2mpla, se va \u00eent\u00e2mpla \u00een Rom\u00e2nia, unde spiritele alese tulburate p\u00e2na la delir s-au hotar\u00e2t sa \u00eengroape un plagiator dovedit de unii si nedovedit de altii. \u00cen Rom\u00e2nia, unde plebea pricepe mai greu ce-i cu etica, cu morala, cu politica, cu stiinta, cu doctoratele, cu lumea, \u00eentr-un cuv\u00e2nt cu totul, si din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd trebuie sa i se explice pe \u00eentelesul ei din cauza cui tara merge prost si cine trebuie \u00eempuscat macar simbolic ca tara sa duduie.
\nDupa t\u00e2narul student chinez asasinat si transat meticulos la Montr\u00e9al, dupa mortii si ranitii de la Toronto si din Colorado, fara a mai pomeni de mortii din Siria, din Irak si din Afganistan, un mort deocamdata pe h\u00e2rtie la Bucuresti pare o gluma proasta. E o gluma proasta. Dar \u00een Rom\u00e2nia s-a glumit si se va glumi totdeauna mult. Deseori sinistru. Si mai adesea prosteste, dar cu ifos. Cum este gluma pomenita mai sus, o ultima contributie profunda a posesorului declarat al unei patrii mici, de buzunar, la purificarea morala a patriei mari ajunsa \u00een saptam\u00e2nile din urma, se zice, se striga, se urla, se tavaleste, la o rascruce democratica. \u00cemi displace sincer ca am ales acest exemplu din multimea celor care-mi stateau la \u00eendem\u00e2na. Dar personajul care a tacut multa vreme si l-au trezit probabil din somnolenta amicii isterizati si panicati ca-si vor pierde cu totii privilegiile e mai rasarit, mai cu pretentii, mai t\u00e2fnos si mai sumbru printre trepadusii de serviciu, naivii, inconstientii, cei luati de curent si subit iluminatii. S-ar putea alcatui, si ar trebui alcatuita pentru stiinta tinerilor care abia \u00eencep sa \u00eenteleaga \u00een ce lume traiesc, din ceea ce s-a scris si se va scrie p\u00e2na \u00een ajunul referendumului si dupa, o antologie a disperarii, a urii, a dezgustului, a catastrofei ce se anunta, a pedepselor Europei, Americii, cerului care se vor abate asupra sarmanului popor rom\u00e2n, a disparitiei tarii \u00een situatia \u00een care acelasi sarman popor se va repezi ca o turma sa raspunda chemarii dusmanilor democratiei.
\nDetinatori ai singurului adevar posibil, monumente de virtute ale unei natii considerata fara virtuti, elita selectata si rasfatata, Rom\u00e2nia a avut si \u00een vremurile nu prea \u00eendepartate ale socialismului, numai cine nu le-a trait si cine nu vrea nu-si mai aminteste si nu si-i mai aminteste. Imuni la mizeriile realitatii, plutind ca si cei de azi cu mai multa sau mai putina gratie intelectuala \u00een sferele pure ale ideologiei oficiale, \u00eesi plateau renumele si privilegiile cu entuziasm public la ceea ce tinea pe atunci de democratie si de progres, c\u00e2rcoteau cu masura pentru ca tot rom\u00e2nul c\u00e2rcotea si doar at\u00e2t era voie de la politie, se \u00eentreceau \u00een temenele c\u00e2nd li se dadea pe m\u00e2na o revista, o editura, o sinecura pe viata, c\u00e2nd li se baga \u00een buzunar o bursa sa mearga \u00een Occident sa \u00eenvete carte, c\u00e2nd li se agata o medalie pe piept si avantajele care veneau cu, c\u00e2nd li se traduceau cartile si erau plimbati \u00een strainatate pentru a vorbi frumos si cumpatat despre tara care-i facuse oameni. Se uitau de sus, ca si cei de azi, compatimitori, paterneli, cam s\u00e2c\u00e2iti la un Ionica, la un Georgica, la un Petrica rataciti la portile recunostintei intelectuale, exclusi de la adevaratul festin al gloriei si al spiritului, \u00eei loveau usurel cu palma peste falci, mai cititi, mai baieti cum se cuvine, mai spalati-va c\u00e2nd iesiti \u00een lumea care conteaza, dar tineti-va c\u00e2t mai deoparte si s-ar putea sa va alegeti si voi cu ceva daca veti fi cuminti si ascultatori. Capitalismul salbatec n-a schimbat nimic \u00een aceasta privinta si nici nu va schimba vreodata, suntem \u00een Rom\u00e2nia, suntem \u00een Balcani. Multi dintre cei de atunci n-au mai apucat vremurile de azi, c\u00e2tiva dintre cei care le-au apucat si-au pus discret cenusa \u00een cap, c\u00e2tiva s-au trezit peste noapte mari dizidenti si, cu precadere \u00een ultimii, ocazii si mijloace la dispozitie, s-au repezit si au fost lasati sa se catere pe piedestalul de unde pot certa nabadaiosi natia derutata si se pot razboi cu dusmanii sub admiratia t\u00e2mpa si aplauzele mediocrilor eterni.
\nDupa toate probabilitatile, referendum validat sau nu, Rom\u00e2nia va continua sa existe asa cum exista de douazeci si doi de ani. Aproximativ.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
N-am \u00eenteles de ce s-au tras \u00eentr-un tip exact 85 de gloante si nu 93 sau 140, sau numai unul singur bine plasat, dar probabil ca nu mi-ar fi folosit la nimic sa \u00eenteleg. Era un exemplu, o demonstratie, o parabola, ceva de genul asta, fiindca dupa unii tipul murise si era mort de-a binelea… Cite\u0219te mai mult »85 de gloante<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-12764","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica"],"views":1750,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12764","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12764"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12764\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12764"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12764"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12764"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}