Pentru o tara \u00een care ranile razboiului \u00eencheiat acum 17 ani sunt, \u00eenca, destul de evidente, o tara afectata grav de lupte politice interminabile si pentru care prezenta straina nu reprezinta un sprijin real, ci doar o garantie a mentinerii pacii, muzeele si, \u00een general, cultura, nu constituie o prioritate. Toate muzeele sunt subfinantate. Cu un minister central al federatiei, care nu poate asigura bani dec\u00e2t pentru Muzeul National din Sarajevo, singura sansa de supravietuire a muzeelor o reprezinta cele doua componente ale statului bosniac: Republica S\u00e2rba si Federatia Croato \u2013 Musulmana. Nu am avut ocazia sa vad muzeele locale din Federatie, dar situatia celor din Republica nu este prea roza. Expunerea este \u00eenvechita si este si de asteptat sa fie asa. Dupa \u00eencheierea razboiului civil, cladirile au ramas aceleasi, iar putinele reparatii s-au facut \u00eencet si t\u00e2rziu, astfel \u00eenc\u00e2t, practic, muzeele par \u00eenghetate la stadiul \u00een care se aflau prin 1997. Personalul muzeal este cu totul insuficient si foarte prost platit. Mobilierul de expunere a ramas, \u00een mare, cel de acum doua decenii, iar activitatile de cercetare, documentare, conservare si restaurare se desfasoara greoi, din cauza tuturor lipsurilor mentionate. Cu toate acestea, entuziasmul celor care lucreaza \u00een muzee este evident. Fara pasiunea care \u00eei ghideaza, \u00een pofida tuturor adversitatilor, nu ar putea sa faca nimic din ceea ce fac.
\nExpozitiile temporare sunt orientate spre doua directii: punerea \u00een valoare a patrimoniului etnografic si istoric si, respectiv, razboiul civil. Daca, \u00een ceea ce priveste prima directie, lucrurile sunt clare, \u00een a doua privinta, efortul pe care muzeografii \u00eel fac spre o judecata obiectiva a faptelor este imens. Muzeografii traiesc sub o uriasa presiune a politicului cotidian \u2013 si nu este vorba despre politica partizana. Zidurile din Banja Luka afiseaza, \u00eenca, destule stencil-uri cu binecunoscuta figura a lui Ratko Mladic, cu chipiul militar pe cap, si cu inscriptia \u201eerou\u201c, afisata dedesubt. Este greu sa \u00eei convingi pe s\u00e2rbii din Bosnia ca Mladic n-ar fi fost un erou, chiar daca el este judecat de Curtea Internationala de Justitie de la Haga, pentru crime de razboi. Este ca si cum ar \u00eencerca cineva sa \u00eei convinga pe unii dintre veteranii rom\u00e2ni ai razboiului antisovietic, care, dupa 1944, au ispasit ani grei de \u00eenchisoare, ca Ion Antonescu ar fi fost, pe drept, executat, dupa ce a primit condamnarea de criminal de razboi. Logica tratatelor internationale este pusa \u00een cumpana de afirmatia ca, \u00eentotdeauna, istoria o scriu \u00eenvingatorii.
\nRelatiile dintre muzeografii din cele doua componente statale ale Bosniei si Hertegovinei exista, dar se mentin reci. \u00cen general, muzeografii s\u00e2rbi coopereaza cu colegii lor din Serbia, iar cei croati cu cei din Croatia. Etnicii bosniaci prefera colaborarea cu muzeografii turci sau cu cei \u201eoccidentali\u201c. Aproape fiecare reprezentare a statului federal \u00een strainatate este subminata de discutii interminabile privind componenta delegatiei. Statul nu a ajuns, \u00eenca, la coerenta pe care o au \u00een decizie muzeografii din Belgia, care reusesc sa \u00eesi \u00eemparta, rezonabil, participarile internationale. Uniunea Europeana este privita cu circumspectie \u00een Republica S\u00e2rba si cu speranta \u00een Federatia Croato \u2013 Musulmana.
\nRom\u00e2nia nu apare deloc \u00een acest tablou \u2013 si este pacat ca se \u00eent\u00e2mpla asa. \u00cen primul r\u00e2nd, pentru ca interesul nostru ar fi acela de a fi mai activi \u00een zona Sud \u2013 Estului Europei, \u00een care ne aflam geografic si politic, indiferent de aspiratiile noastre, \u00eendreptate, mai degraba, spre Franta si Germania (unde suntem, \u00een continuare, priviti drept un fel de marca aflata la marginea viitoarei federatii europene, dec\u00e2t asemenea unui stat aflat, pe drept, \u00een comunitatea europeana de natiuni). \u00cen al doilea r\u00e2nd, nu trebuie sa uitam ca niciodata nu poti multumi celor care te-au ajutat, \u00eentr-un anume moment din trecut, dec\u00e2t \u00eentorc\u00e2nd ajutorul acelora care au nevoie de el sau, mai exact, transmit\u00e2nd, mai departe, spiritul acestui ajutor. Asa cum Rom\u00e2nia a avut parte de sprijin, constant, din partea muzeelor din Vestul continentului, \u00een anii de dupa 1989, pentru a se integra marii familii muzeografice europene, este r\u00e2ndul nostru sa contribuim la sprijinirea celor care se gasesc, acum, \u00eentr-o situatie similara cu cea \u00een care ne aflam noi prin 1992 \u2013 1995 (cei care \u00eesi mai amintesc misiunile olandeze \u00een Rom\u00e2nia, precum si bursele oferite specialistilor rom\u00e2ni \u00een anii de p\u00e2na \u00een 2000, stiu despre ce vorbesc). Rom\u00e2nia are, azi, capacitatea de a oferi acest sprijin muzeelor din tari precum Bosnia si Hertegovina, Macedonia, Albania si Moldova, chiar daca, nu \u00eentotdeauna, colegii muzeografi din aceste state ne solicita, \u00een mod direct, sprijinul. Este vorba despre o solidaritate pe care cred ca noi o putem \u00eentelege foarte bine, dar pe care nu o constientizam, pe de-a-ntregul, orbiti fiind de problemele noastre zilnice, cu bugetele insuficiente, cu lipsa de personal si de dotari, cu luptele politice care se rasfr\u00e2ng (negativ, bine\u00eenteles) asupra activitatii institutiilor culturale. Din pacate, \u00eensa, nici Ministerul Afacerilor Externe, nici Ministerul Culturii si Patrimoniului National, nici Institutul Cultural Rom\u00e2n nu sunt echipate cu cele necesare pentru a oferi acest ajutor. \u00cemi aduc aminte ca, \u00een urma cu cinci ani, a fost imposibil sa gasesc solutia legala prin care Rom\u00e2nia sa acorde un sprijin de 5.000 de euro UNESCO, pentru c\u00e2tiva bursieri africani. \u00cen bugetul Ministerului de Externe nu exista bani prevazuti pentru proiecte culturale \u00een strainatate, cu scuza ca de aceste lucruri se ocupa Ministerul Culturii si ICR. Banii pe care \u00eei are Ministerul Culturii pentru plata unor proiecte \u00een strainatate sunt utilizati doar pentru ceea ce se considera ca este semnificativ si, eventual, grandios; si, \u00een orice caz, se prefera tari din Vestul continentului. ICR nu are reprezentante \u00een tari cum sunt Bulgaria, Serbia, Grecia, Croatia, Bosnia, Macedonia, Muntenegru, Albania si Slovacia si nici nu exista negocieri pentru deschiderea lor. S-ar spune ca Rom\u00e2nia nu are o strategie pentru a face cunoscuta cultura rom\u00e2na \u00een aceste tari (sau, daca are, ea nu a produs, p\u00e2na acum rezultate notabile). Poate ca, peste doar c\u00e2tiva ani, vom regreta. Aceste tari vor reusi, mai devreme sau mai t\u00e2rziu, sa iasa din incertitudinile economice (si politice, \u00een unele cazuri) \u00een care se zbat acum. Probabil ca atunci va fi prea t\u00e2rziu, pentru Rom\u00e2nia, sa mai capteze atentia vecinilor mai mult sau mai putin \u00eendepartati. Una dintre aceste tari va fi, cu siguranta, Bosnia si Hertegovina \u2013 o tara care, \u00eenca, este fr\u00e2nta, dar care este locuita de oameni care accepta mai degraba moartea dec\u00e2t \u00eenfr\u00e2ngerea.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Pentru o tara \u00een care ranile razboiului \u00eencheiat acum 17 ani sunt, \u00eenca, destul de evidente, o tara afectata grav de lupte politice interminabile si pentru care prezenta straina nu reprezinta un sprijin real, ci doar o garantie a mentinerii pacii, muzeele si, \u00een general, cultura, nu constituie o prioritate. Toate muzeele sunt subfinantate. Cu… Cite\u0219te mai mult »O tara fr\u00e2nta (II)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[8062],"class_list":["post-12758","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-muzeul-national-din-sarajevo"],"views":1428,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12758","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12758"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12758\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12758"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12758"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12758"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}