{"id":1275,"date":"2010-02-04T07:08:25","date_gmt":"2010-02-04T05:08:25","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=1275"},"modified":"2015-01-15T17:30:18","modified_gmt":"2015-01-15T15:30:18","slug":"nu-muncim-dar-gandim","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/nu-muncim-dar-gandim\/","title":{"rendered":"Nu muncim, dar g\u00e2ndim?"},"content":{"rendered":"

Fara sa vreau \u00eemi amintesc mereu\u00a0 de cele c\u00e2teva momente cruciale \u00een care viata sau moartea, poate am\u00e2ndoua, au vrut sa-mi spuna ceva ce nu descoperisem\u00a0 p\u00e2na atunci. Sigur, nu este nici locul, nici momentul sa vorbesc despre ceea ce am \u00eenteles din aceste teribile experiente sau despre sansele succesive care mi s-au dat. M-am obisnuit \u00eensa sa pretuiesc fiecare clipa, sa ma bucur de tot ceea ce ignorasem p\u00e2na atunci: lumina, plantele, micile vietati, norii, v\u00e2ntul, cerul cu infinitele lui constelatii, visele senine \u00een care zburam peste munti si mari adormite \u00een bataia soarelui, toate de c\u00e2te eram constient sau mi le revelau simturile. <\/strong><\/em><\/p><\/blockquote>\n

P\u00e2na si cosmarurile, adesea simple metafore ale lumii \u00een care traim, apartineau vietii ce mi se daduse, ce mi se mai daduse, le cautam un sens, o taina, alta dec\u00e2t cea \u00eenvatata demult, de la Freud ori din \u201e\u00eendraznelile\u201c lui Jung. Cu toate acestea, independent de vointa mea, nu toate zilele sunt bune.\u00a0 Desi sunt constient de marea sansa de a ma bucura de ceea ce ignorasem o viata \u00eentreaga, o alta realitate ma invadeaza, o lume ur\u00e2ta, trista, din care nu se poate evada. Umbra ei se insinueaza \u00een toate, le murdareste si le umileste. P\u00e2na si arborii din curtea mea, coplesiti de zapada, au ajuns, sub dictatura acestei ierni cumplite, sa semene \u00eentre ei, sa fie asemeni lumii noastre. Ceva le lipseste ori le prisoseste acestor zile ocolite de \u00eentrebari si revolte. \u00cen care nu pot sa fac altceva dec\u00e2t sa contabilizez roadele prostiei si lasitatii noastre. Iata, s-au \u00eemplinit doua decenii de c\u00e2nd multimile strigau: \u201eMoarte intelectualilor!\u201c si: \u201eNoi muncim, nu g\u00e2ndim!\u201c Eram acolo, \u00een strada, cercet\u00e2nd fizionomii, caut\u00e2nd sa gasesc un \u00eenteles profund al acelei izbucniri sau a schimbarilor brutale, surprinzatoare a multora dintre cei care puteau fi \u00eenvinuiti ca erau intelectuali.\u00a0 Dar traim \u00eentr-un spatiu \u00een care surprizele nu sunt rare. Am avut nevoie de libertate deplina pentru ca dorinta furiosilor de atunci, din strada, sa se \u00eemplineasca. Intelectualii nu sunt morti, dar se poarta ca si cum ar fi. Nu deranjeaza pe nimeni, nu \u00eentreaba, nu au nimic de revendicat, de propus, de analizat. Nu sunt \u00eenaintea multimilor, ci mult \u00een urma, oric\u00e2t ar parea de absurd. Ei exista \u00een felul lor ciudat, de parca nici n-ar exista. Uneori, foarte rar, m\u00e2r\u00e2ie, adica \u00eesi negociaza pretul, dar nu musca. Ce se petrece \u00een mintea lor sau \u00een \u201einconstientul colectiv\u201c -caci tot \u00eel pomenisem pe Jung – nu vom afla niciodata, caci, cu putine exceptii, nu scriu ce g\u00e2ndesc, dar nici nu g\u00e2ndesc ce scriu! De altfel, le-ar fi fost foarte simplu, caci au avut suficient timp sa \u00eenvete, nu de alta, dar de doua decenii se repeta aceeasi piesa \u00een care joaca aproape aceiasi oameni, iar ura, minciuna, cacialmaua sunt ingrediente obligatorii ale p\u00e2inii noastre cea de toate zilele. Victorii adevarate au obtinut doar lasii din timpul comunismului si luptatorii postrevolutionari \u00eempotriva aceluiasi comunism, de asta-data decedat. Victorii care sunt importante doar pentru cei pe a caror constiinta nu exista nici o scama de bun-simt, de responsabilitate. \u00cemi dau seama ca spun\u00a0 iarasi aceleasi si aceleasi adevaruri, dar fac exact ce face si istoria: se repeta\u00a0 cu \u00eencapat\u00e2nare, \u00een timp ce nimeni nu vrea sa o \u00eenvete. Acum douazeci de ani, chiar daca nu g\u00e2ndeau, oamenii munceau totusi.<\/p>\n

Azi, gratie libertatii, nici nu g\u00e2ndim, nici nu muncim, importam totul si, pentru ca ne-am v\u00e2ndut chiar si tara la un pret de nimic, traim din \u00eemprumuturi, printre monumente false pe care au \u00eenceput sa le ocoleasca p\u00e2na si ciorile. Nici cel mai mare dusman nu ne-ar fi facut mai mult rau dec\u00e2t am reusit noi \u00eensine, cu mintea si cu m\u00e2inile noastre. De altfel, cum bine spunea Schiller: \u201eCu prostia p\u00e2na si zeii lupta zadarnic!\u201c Dar, \u00een aceasta lume, asa cum este ea, uniformizata de zapada si de politica, trebuie sa gasesc solutii pentru a-mi pastra libertatea interioara, pentru a nu ma lasa coplesit de durere si greata. Fiul meu mi-a pus pe monitorul computerului o imagine panoramica a Ierusalimului, un oras pe care l-am vazut de multe ori si din care, cu sufletul, nu am plecat niciodata. Acolo, \u00een Gradina Ghetsimani, printre maslinii pe care i-a vazut chiar si Iisus, m-am g\u00e2ndit adesea la singuratate si tradare. La cea mai cumplita singuratate. C\u00e2nd a fost parasit de Cer si de Pam\u00e2nt, c\u00e2nd viata i-a fost v\u00e2nduta pe treizeci de arginti. Ma \u00eentreb \u00eensa daca minunea \u00cenvierii este posibila si \u00een cazul unor popoare, care, din inconstienta sau din lene renunta treptat la cultura si la istorie. Oricum, important mi se pare sa crezi si sa strigi ce crezi, chiar daca, de cele mai multe ori, ai certitudinea ca\u00a0 nu te aude nimeni.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Fara sa vreau \u00eemi amintesc mereu\u00a0 de cele c\u00e2teva momente cruciale \u00een care viata sau moartea, poate am\u00e2ndoua, au vrut sa-mi spuna ceva ce nu descoperisem\u00a0 p\u00e2na atunci. Sigur, nu este nici locul, nici momentul sa vorbesc despre ceea ce am \u00eenteles din aceste teribile experiente sau despre sansele succesive care mi s-au dat. M-am… Cite\u0219te mai mult »Nu muncim, dar g\u00e2ndim?<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[13156],"tags":[4,476,885,886,887],"class_list":["post-1275","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-editorial","tag-editorial","tag-intelectuali","tag-libertate","tag-moarte-intelectualilor","tag-noi-muncim-nu-gandim"],"views":3414,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1275","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=1275"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1275\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=1275"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=1275"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=1275"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}