{"id":12736,"date":"2012-08-09T11:40:05","date_gmt":"2012-08-09T09:40:05","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=12736"},"modified":"2012-08-09T11:41:01","modified_gmt":"2012-08-09T09:41:01","slug":"domnul-andrea-andermann","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/domnul-andrea-andermann\/","title":{"rendered":"Domnul Andrea Andermann\u2026"},"content":{"rendered":"

\u2026 este un nume important al TV-show-ului liric. \u00cen 1993 a avut geniala idee de a produce transmisia live worldwide a unui spectacol cu \u201eTosca\u201c, direct din locurile unde Puccini a fixat actiunea si chiar la orele si zilele din iunie \u00een care s-a petrecut. Ineditul demersului a atras si succesul a fost maxim. Sa vezi actul I chiar \u00een biserica Sant’Andrea della Valle, actul secund la Palazzo Farnese si ultimul pe \u00eenaltimile castelului Sant’Angelo, cu perspectiva basilicii San Pietro, este de-a dreptul fascinant. De c\u00e2te ori nu ne-am plimbat prin acele locuri din Roma, fredon\u00e2nd paginile pucciniene! Anderman si-a asigurat si un cast stelar, soprana Catherine Malfitano, tenorul Pl\u00e1cido Domingo, bas-baritonul Ruggero Raimondi. La pupitru, Zubin Mehta, care a condus Orchestra Simfonica Nationala RAI dintr-o a patra locatie, totul fiind captat si urmarit de c\u00e2ntareti prin zeci de microfoane si monitoare. O industrie formidabila. A meritat. \u00cen mod cert, veniturile au depasit cheltuielile, asa \u00eenc\u00e2t dl Andermann a prins curaj.
\nNumai ca nu i s-au mai oferit pe tava spatii si ore explicite ca \u00een \u201eTosca\u201c, asa \u00eenc\u00e2t a fost nevoit sa faca rabat. Au urmat, la interval de c\u00e2tiva ani, transmisiile a doua opusuri verdiene, \u201eTraviata\u201c de la Paris si din \u00eemprejurimi (2000), precum si \u201eRigoletto\u201c de la Mantova (2010). Priza la telespectatori si critici nu a mai fost aceeasi, mai ales din cauza prezentei unor c\u00e2ntareti necunoscuti sau a unora nepotriviti rolurilor. Ma refer la soprana debutanta Eteri Gvazava (o Violetta care n-a patruns \u00een lumea buna a liricii), reputatul tenor Jos\u00e9 Cura (un Alfredo Germont cam tomnatic si prea… baritonal), soprana debutanta Julia Novikova (Gilda ramasa fara confirmari ulterioare), ambitiosul Pl\u00e1cido Domingo (tenor pe post de bariton \u00een rolul Rigoletto), t\u00e2narul si promitatorul tenor Vittorio Grigolo (prea superficial pentru Ducele de Mantua), basul Ruggero Raimondi (cu umbrele apasatoare ale v\u00e2rstei pe rolul Sparafucile)\u2026 Ce-i drept, \u00een \u201eRigoletto\u201c, nici regizorul Marco Bellocchio n-a reusit performanta naturalului, a asteptatei relationari filmice \u00eentre personaje.
\nO fabula \u00een direct
\nSi iata ca, la \u00eenceputul verii, Andrea Andermann a recidivat si a produs la Torino \u201eCenusareasa\u201c de Rossini, sub genericul \u201eo fabula \u00een direct\u201c. Cu subtitlu, potrivit sau nu, basmul popular al lui Charles Perrault, transpus genial \u00een muzica de maestrul de la Pesaro pe libretul lui Jacopo Ferretti, a fost o alegere buna. \u00cendeosebi prin locatiile somptuoase, chiar daca au fost departate de rezidentele principalilor eroi. Ma g\u00e2ndesc ca Don Ramiro este principe de Salerno iar Don Magnifico, baron de Montefiascone, domenii aflate \u00eenspre sudul Italiei. Dar ce conteaza? Am admirat casa Cenusaresei (imaginata \u00een Villa dei Laghi construita \u00een 1860 la comanda regelui Vittorio Emanuele II), locurile \u00een care si-a petrecut copilaria (Parco la Mandria, o padure din valea Padului, plina de cerbi, caprioare si mistreti), casa lui Don Magnifico (castelul La Venaria Reale, construit \u00een barocul secolelor al XVII-lea si al XVIII-lea), am mers \u00een Sala de bal din Micul Palat de v\u00e2natoare al familiei Stupinigi. La finalul ce consfinteste \u201eTriumful bunatatii\u201c \u2013 cum \u00eesi subtitreaza Rossini opera -, am fost plimbati prin salile eclectice de la Palazzo Reale (Galleria del Daniele, Sala della Colazione, Sala Ottagona, Sala dei Medaglioni, Sala da Ballo \u00een care s-a reconstituit Sala tronului). O explozie a culorilor, stralucirii, decoratiunilor abundente, costumelor spectaculoase de epoca. Andrea Andermann, cu sprijinul regizorului Carlo Verdone si al autorului imaginii, Ennio Guarnieri, a reusit cadraje de vis, luxuriante si totodata poetice, printre care inspiratele inserturi de animatie (Annalisa Corsi si Maurizio Forestieri) au facut ca \u201efabula\u201c transmisa live sa pulseze atractiv.
\nCenusareasa de gheata<\/strong>
\nSigur ca pentru dl Andermann alegerea distributiei a fost esentiala si cautarile intense. Pe surse, s-a aflat ca pentru rolul titular au fost \u00een vizor reputata americanca Joyce DiDonato (43 de ani), excelenta rom\u00e2nca Roxana Constantinescu (31 de ani), ucraineanca nascuta la Taskent, Lena Belkina (24 de ani), juna Ketevan Kemoklidze, originara din Georgia… Toate, superbe. Pentru Don Ramiro, renumitul peruan Juan Diego Fl\u00f3rez (39 de ani), performerul rom\u00e2n al agilitatilor acute Bogdan Mihai (30 de ani), uruguayanul Edgardo Rocha (29 de ani)… \u00cen rolul Don Magnifico, optiunea a mers catre celebrul Ruggero Raimondi (72 de ani). Si c\u00e2ti vor mai fi fost… Este evident ca Andermann a dorit sa se orienteze catre cei mai tineri, cel putin pentru cele doua personaje principale. A ales bine?
\n\u00cen rolul Angelina\u2013Cenerentola a aparut p\u00e2na la urma Lena Belkina, mezzosoprana cu voce rotunda si stralucitoare, pentru care coloraturile marelui si dificilului Rond\u00f2 final au fost floare la ureche, \u00een conditiile unei stupefiante omogenitati de glas. Pacat ca totul s-a oprit aici. T\u00e2nara artista nu a patruns esentele belcantiste rossiniene si derularea discursului muzical a fost \u00eentruc\u00e2tva monotona, dupa cum lipsa de expresivitate a chipului Lenei a ramas pentru mine un mister care a cobor\u00e2t spuma scriiturii buffo cu multe trepte. O Cenusareasa de gheata. (Pentru ca veni vorba, nu pot sa uit inflexiunile si nuantele din c\u00e2ntul Roxanei Constantinescu \u00een arietta \u201eUna volta c’era un re\u201c, ca si z\u00e2mbetul sarmant, \u00eentr-un recent spectacol bucurestean.) Ar mai fi ceva. Se vede ca scoala de canto a Lenei Belkina provine din spatiul ex-sovietic. A beneficiat de o instruire solida care \u00eensa nu a \u00eendepartat-o (\u00eenca) de pronuntia specific slava a unor vocale, fapt nepotrivit pentru intrarea \u00eentr-un repertoriu international.
\nTenorul Edgardo Rocha a fost Don Ramiro cu voce extinsa si mobila, cu look placut si fizionomie sagalnica, subtila. \u00cen rolul Don Magnifico, basul Carlo Lepore a c\u00e2ntat cu buna stiinta a stilului, mai ales fara \u00eengrosarile pe care caracterul personajului le induce deseori. Multumitori au fost bas-baritonii Simone Alberghini (Dandini) si Lorenzo Regazzo (Alidoro); soprana Anna Kasyan (Clorinda) si mezzosoprana Annunziata Vespri (Tisbe) s-au \u00eenscris voit caricatural, poate chiar prea grotesc, \u00een conceptul regizorului.
\nDupa ce toate celelalte productii andermanniene fusesera dirijate \u201e\u00een abonament\u201c de faimosul Zubin Mehta, iata-l acum la pupitrul Orchestrei Simfonice Nationale RAI pe Gianluigi Gelmetti, corect \u00een serviciul spectacolului televizat, dar c\u00e2teodata rigid si putin preocupat de detalii.
\nCe va urma? Poate \u201eOtello\u201c \u00een Cipru sau \u201eBoris Godunov\u201c \u00een Rusia si Polonia, poate \u201eLucia di Lammermoor\u201c \u00een Scotia sau \u201eCarmen\u201c la Sevilla, poate \u201eAida\u201c \u00een Egipt sau \u201eDon Carlos\u201c la Fontainebeau, El Escorial si manastirea San Jer\u00f3nimo de Yuste. Poate… C\u00e2te titluri nu pot fi puse \u00een pagina \u00een \u201estil Andermann\u201c! Cu conditia ca producatorul sa nu uite ca reality-show-ul de pe ecran trebuie sa fie sustinut de voci ideale, at\u00e2t muzical c\u00e2t si expresiv.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u2026 este un nume important al TV-show-ului liric. \u00cen 1993 a avut geniala idee de a produce transmisia live worldwide a unui spectacol cu \u201eTosca\u201c, direct din locurile unde Puccini a fixat actiunea si chiar la orele si zilele din iunie \u00een care s-a petrecut. Ineditul demersului a atras si succesul a fost maxim. Sa… Cite\u0219te mai mult »Domnul Andrea Andermann\u2026<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[8051,8052],"class_list":["post-12736","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-andrea-andermann","tag-tv-show-liric"],"views":1499,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12736","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12736"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12736\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12736"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12736"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12736"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}