{"id":12733,"date":"2012-08-09T11:38:22","date_gmt":"2012-08-09T09:38:22","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=12733"},"modified":"2012-08-09T11:38:42","modified_gmt":"2012-08-09T09:38:42","slug":"exercitii-de-denigrare","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/exercitii-de-denigrare\/","title":{"rendered":"\u201eExercitii de denigrare\u201c"},"content":{"rendered":"

\u00cen aceasta a doua parte a comentariului meu la volumul \u201eVietile cartarilor contimporani, dupa Magda U.\u201c, ma las condus de Magda Ursache prin \u201ecertoteca\u201c literaturii rom\u00e2ne, intr\u00e2nd \u00eenca o data, \u00eempreuna cu ea, si \u00een \u201ehaul de orgoliu si de rautate\u201c care este \u201eViata unui om singur\u201c a lui Adrian Marino.<\/strong><\/em>
\n\u00cen certoteca, exemplele, dovezile a ceea ce autoarea numeste \u201erazboiul rom\u00e2n-rom\u00e2n\u201c sunt numeroase si \u00eentristatoare. P.P. Carp refuza sa mearga la \u00eenmorm\u00e2ntarea lui Maiorescu motiv\u00e2nd: \u201eNu-i fac porcului o politete pe care nu mi-o mai poate \u00eentoarce.\u201c Camil Petrescu afirma cu seninatate ca \u201eSadoveanu este o gluma \u00een literatura rom\u00e2na\u201c, iar Lovinescu \u00eel \u00eencondeiaza pe Camil \u00een jurnal: \u201emaniac\u2026, groaznic de megaloman si agresiv\u201c. Pentru Arghezi, Nicolae Iorga este \u201eun mos p\u00e2rtag\u201c. Pe Lovinescu, poetul \u00eel defineste cu o metafora: \u201e\u00cei este greu morcovului sa faca fragi\u201c. Nu tot at\u00e2t de suav este Arghezi cu confratele mai t\u00e2nar Beniuc, care se \u00eempauna nu doar cu faptul ca stie sapte limbi si ruseste (Blaga \u00eenlocuise ironic pe \u201esi\u201c cu \u201edar\u201c), ci si ca e mot. \u00cel gratuleaza cu formula \u201emot de cacat\u201c. Mai socante sunt etichetarile si \u201eexercitiile de denigrare\u201c ce au rasunat \u00een \u201edeceniul gol\u201c (1990-2000) de la o tribuna de mare audienta care era emisiunea muzical-politica a lui Iosif Sava: \u201etinicheaua Calinescu, Arghezi \u2013 Marele Zero, Noica \u2013 autor de t\u00e2mpenii cu rom\u00e2neasca \u00een final. Li s-au vazut la TV maselele de minte c\u00e2nd spuneau vorbele astea\u201c \u2013 puncteaza sarcastic Magda Ursache. Putem trece firesc de la Iosif Sava la Alina Mungiu-Pippidi, care i-a fost colega, ba parca si sefa, la Televiziunea publica, reputatului muzicolog, muzician si tocsoist. Altminteri, ne-am putea \u00eentreba ce cauta binecunoscuta \u201eongista\u201c \u00een certoteca literara. Doar daca tinem cont si luam drept literatura opera dramatica a doamnei Mungiu, \u201eEvanghelistii\u201c, reprezentata pe scena unui teatru de cartier din Iasi. Magda Ursache, polemist de mare forta si critic literar pe c\u00e2t de competent, pe at\u00e2t de neiertator, amendeaza sever piesa si spectacolul, asa cum au facut-o de altfel si alti intelectuali si publicisti de marca, \u00eentre care \u00eenvatatul Adrian Papahagi. Dar si mai severa este cu o alta \u201eopera\u201c a \u201ecolivaresei de ocazie\u201c, si anume \u201epamfletul-necrolog\u201c intitulat \u201eMoartea unui clovn\u201c, publicat \u00een doua ziare \u00een momentul c\u00e2nd tocmai se stinsese George Pruteanu, prieten vechi al celei care \u00eel semna. \u201eO autopsie publicistica fara precedent\u201c, califica, pe buna dreptate, textul cu pricina Magda Ursache, amintind ca pentru AMP tot clovni au fost si \u2013 cine credeti?! \u2013 G. Calinescu si Petre Tutea. \u00cen ce ma priveste, aflu cu aceasta ocazie ca doamna Alina Mungiu este si profesor universitar, ceea ce ma bucura, \u00eentruc\u00e2t e un intelectual autentic cu un orizont cultural remarcabil. Ma surprinde \u00eensa ca \u00een aceasta calitate, de dascal, se lauda ca studentii ei nu citesc literatura rom\u00e2na si ca \u201esi-au creat un univers cultural al lor care nu are nimic rom\u00e2nesc\u201c. \u00cenc\u00e2t, cunosc\u00e2ndu-l bine, ca si semnatarul acestor \u00eensemnari, pe sclipitorul George Pruteanu, Magda Ursache \u00eesi poate lesne imagina replica ghilotinanta a acestuia: \u201eNu mai calca \u00een ridicol, Alina!\u201c Asa, ca \u00eentre (fosti) ieseni si prieteni\u2026
\n\u201eCertoteca\u201c rom\u00e2neasca m-a dus cu g\u00e2ndul si la cele de la case mai mari, de pilda Franta. Magda Ursache citeaza scabroasa insulta pronuntata de C\u00e9line la adresa lui Proust, dar aceasta este doar una dintr-o mie. \u00cemi permit sa-i reamintesc eu c\u00e2teva. Voltaire \u00eel caracteriza pe Rousseau: \u201eacest sarlatan mincinos si gol; acest c\u00e2ine de v\u00e2natoare artagos si rautacios.\u201c Astazi, se \u201eprivesc\u201c fata \u00een fata \u00een linistea eterna de la Panth\u00e9on. Rimbaud era pentru Leon Bloy \u201eun avorton care se pisa la poalele Himalaiei\u201c, iar Baudelaire se arata \u00eengrozit de George Sand: \u201eG. Sand e proasta, greoaie, vorbareata. Nu ma pot \u00eempiedica sa ma g\u00e2ndesc la aceasta stupida creatura fara un anumit fior de groaza.\u201c Bataille spunea ca Breton este \u201eo batr\u00e2na basica religioasa\u201c. La r\u00e2ndul sau, Andr\u00e9 Breton nu-l iarta pe Anatole France nici macar \u00een ceasul tuturor iertarilor: \u201ePentru a-i \u00eenchide cadavrul trebuie golita una din cutiile de pe malurile Senei, pline de carti vechi pe care el \u00able iubea at\u00e2t de mult\u00bb si sa se arunce totul \u00een Sena. Nu mai trebuie ca acest om sa produca praf, macar c\u00e2t e mort\u201c. Jacques Pr\u00e9vert despre Montherlant: \u201eun cur care se ia (se da?) Grande de Spania.\u201c Robert Desnos \u00eel considera pe Pr\u00e9vert \u201eun putregai de care nu se pot atasa dec\u00e2t c\u00e2teva femei gata sa nasca, \u00een absenta monstrilor\u201c. La moartea lui Andr\u00e9 Gide, Paul Claudel rasufla usurat: \u201eMoralitatea publica are de c\u00e2stigat din asta (din moartea lui Gide \u2013 nota mea C.C.), iar literatura n-are mare lucru de pierdut\u201c. Delicatul Albert Camus \u00eesi exprima sc\u00e2rba fata de Paul Claudel: \u201eacest batr\u00e2n avid napustindu-se spre Sf\u00e2nta Masa pentru a \u00eenfuleca onoruri\u2026 Ce mizerie!\u201c C\u00e9line vedea \u00een Sartre o \u201esatanica marunta parsivenie \u00eendopata cu cacat\u201c, iar Eugen Ionescu \u00eel \u201e\u00eencorona\u201c pe acelasi Sartre \u201erege al dobitocilor\u201c. Distrugatoare, datorita ironiei fine, este si sentinta lui Jean Paul Sartre viz\u00e2ndu-l pe Fran\u00e7ois Mauriac: \u201eDumnezeu nu e artist, nici Domnul Mauriac.\u201c
\nDar sa revenim \u00een ograda noastra. Si anume la analizele si comentariile extrem de acide ale Magdei Ursache. Unul dintre ele se intituleaza \u201eMemoriile ca exercitiu de denigrare\u201c. \u00cen chestie fiind un carturar de anvergura, Adrian Marino, autoarea \u00eel citeste \u00eentr-o cheie pe masura, adica grava, \u00eenc\u00e2t \u201eViata unui om singur\u201c \u00eei apare ca \u201eun testament \u00een defavoarea culturii rom\u00e2ne\u2026 si a scriitorilor importanti, contestati si negati obsesiv, redundant\u201c, acestia fiind Cioran, Eliade, Calinescu, Steinhardt, Noica si multi altii. Resentimentele fata de Calinescu \u201eprovin dintr-o carenta afectiva: e fundamental rau, vorbind despre \u00abparvenitismul unui fiu, orice s-ar spune, de sluga. Mama a fost o tiganca pe proprietatea familiei Calinescu\u00bb\u201c. Apropo de originea umila a \u201edivinului\u201c, Magda Ursache evoca un moment pe care l-am trait si eu, alaturi de ea, \u00een martie 1965, ca studenti ai Facultatii de Filologie a Universitatii din Iasi (am fost chiar colegi de grupa). S-a \u00eent\u00e2mplat ca, a doua zi dupa moartea lui Calinescu, sa avem cursul de literatura clasica, predat de un fost asistent, ca si Marino, al marelui critic. Se numea
\nGh. Agavriloaie si era ginerele lui Ibraileanu. Complexat, resentimentar, dogmatic, cu un comportament deviant, psihanalizabil, el a tinut, cum bine zice Magda Ursache, un \u201ecurs-necrolog\u201c si \u201ea gasit cu cale sa ne spuna noua studentilor ca G. Calinescu nu-i dec\u00e2t un bastard, care si-a ars la bec actul de nastere. L-a terfelit doua ceasuri pe Calinescu postum (nu doua, draga Magda, ci patru ceasuri, \u00een marele amfiteatru ce devenise ne\u00eencapator, afl\u00e2ndu-se studenti si de la alte facultati, \u00een primul r\u00e2nd de la Istorie si Filozofie), pentru ca i-ar fi fost rusine de originea umila\u2026, pata aceea de pe certificat acoperea, dupa nulul Agavriloaie, toata opera lui Calinescu\u201c. Care tocmai murise la Otopeni, cu garoafele trimise de Gheorghiu-Dej la cap, dupa ce, se pare, nu i se daduse voie sa mearga \u00een strainatate pentru a se trata. Dar am retinut atunci ceva foarte interesant. Veninosul Agavriloaie avea totusi pentru Calinescu o mare admiratie, o admiratie rea, si era coplesit de tristul eveniment. Tin minte ca ne-a anuntat cu o voce stranie, la \u00eenceputul cursului, ca vom face patru ore fara pauza, iar cine crede ca nu o sa poata rezista sa plece, fiindca atunci c\u00e2nd moare un Calinescu trebuie sa uitam si de eventualele necesitati fiziologice\u2026
\n\u00cen fine, Magda Ursache noteaza numai o parte din epitetele aplicate de Marino magistrului sau: cabotin, farseur, penibil, ridicol, violent, cinic, fals, ipocrit, venal, duplicitar, abject, infatuat, emfatic, megaloman, grobian, diletant, anacronic, dogmatic, carierist. \u00centr-o emisiune a lui Iosif Sava, biograful ideii de literatura riposta isteric: \u201eLuati tinicheaua Calinescu de pe piciorul meu ca ma supar!\u201c Magda Ursache apreciaza ca \u201eMarino l-a \u00eentrecut \u00een resentimente pe Pandrea si \u00een falsuri pe Zaciu. Nu sinceritatea (Zaciu nu o are) e de respins, ci reducerea la neant a tuturor\u201c. Pe Pandrea l-o fi \u00eentrecut \u00een resentimente, dar \u00een privinta talentului distanta fata de \u201emandarinul valah\u201c este cosmica. C\u00e2t priveste spaima lui Marino de a fi considerat calinescian, de fapt spaima si neputinta multora \u00een fata geniului, Magda Ursache \u00eei linisteste: \u201ePe v\u00e2rstnici si pe junii literari pare a-i uni, \u00een fine, ceva: denigrarea vietii si operei lui
\nG. Calinescu. Pentru toti acestia, cea mai grava maladie literara este \u00abcalinescita\u00bb. Numai ca maladia asta e foarte rara si foarte greu de luat. Calinescu ram\u00e2ne irepetabil!\u201c
\nDa, si ma g\u00e2ndesc ca nu-l paste vreun pericol de a se molipsi de aceasta boala nici macar pe Gh. Grigurcu, care, de aproape 23 de ani \u00eencoace, \u201egrigurcuie\u201c neobosit, cum scria cineva \u00eentr-un articol cu accente de pamflet, la aproape toti marii scriitori ai literaturii rom\u00e2ne, chem\u00e2ndu-i la bara, inclusiv pe Calinescu, si aspir\u00e2nd probabil sa impuna un nou canon, al sau. Numai ca noi, desi stim ca nici un critic, fie el si genial, ca
\nG. Calinescu, nu poate sav\u00e2rsi o asemenea isprava, ram\u00e2nem totusi la\u2026 canonul Calinescu. Sa ma mir ca Magda Ursache, aparatoare apriga si de temut a fondului principal de valori al culturii rom\u00e2nesti, scrie \u2013 cum sa zic? \u2013 at\u00e2t de festiv despre criticul-procuror sub titlul \u201eIn honorem Gheorghe Gricurcu\u201c?! De ce m-as mira?! Toti avem c\u00e2te o slabiciune, daca nu chiar mai multe…<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u00cen aceasta a doua parte a comentariului meu la volumul \u201eVietile cartarilor contimporani, dupa Magda U.\u201c, ma las condus de Magda Ursache prin \u201ecertoteca\u201c literaturii rom\u00e2ne, intr\u00e2nd \u00eenca o data, \u00eempreuna cu ea, si \u00een \u201ehaul de orgoliu si de rautate\u201c care este \u201eViata unui om singur\u201c a lui Adrian Marino. \u00cen certoteca, exemplele, dovezile… Cite\u0219te mai mult »\u201eExercitii de denigrare\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[1625,5314],"class_list":["post-12733","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-adrian-marino","tag-magda-ursache"],"views":3066,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12733","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12733"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12733\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12733"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12733"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12733"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}