{"id":12730,"date":"2012-08-09T11:36:48","date_gmt":"2012-08-09T09:36:48","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=12730"},"modified":"2012-08-09T11:37:07","modified_gmt":"2012-08-09T09:37:07","slug":"confesiune-vibranta","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/confesiune-vibranta\/","title":{"rendered":"Confesiune vibranta"},"content":{"rendered":"

Maria Octavian Pavnotescu, Viata ca reprezentare<\/em>, Editura Junimea, Iasi, 2012<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

Profesoara, s-ar spune, prin predestinatie (renumita profesoara de rom\u00e2na), autoare de manuale, ca si de sinteze didactice, incluz\u00e2nd analize (\u201eO istorie a poeziei rom\u00e2nesti\u201c, \u201eIstoria poeziei si a dramaturgiei rom\u00e2nesti\u201c), Maria Pavnotescu si-a descoperit (potrivit dezvaluirilor din ultima sa carte), de timpuriu, vocatia pentru forme diverse ale activitatii spiritului, de la istorie la matematica, de la poezie la desen. Facatoare de versuri, \u00eenca din copilarie, unele dintre ele i-au aparut, pe c\u00e2nd era eleva, \u00een \u201eScrisul banatean\u201c, iar \u00een studentie a \u00eenceput sa semneze \u00een \u201eContemporanul\u201c, \u201eGazeta literara\u201c, \u201eRom\u00e2nia literara\u201c, \u201eLuceafarul\u201c, \u201eSteaua\u201c, \u201eTribuna\u201c. La maturitate, sub semnatura Maria Octavian, a scos trei volume: \u201ePoezii\u201c (1960), \u201eParadis arhaic\u201c (1969) si \u201eAnotimpuri\u201c (1977). Recent, a debutat si \u00een memorialistica. Editura Junimea i-a publicat volumul (cu titlu nu tocmai adecvat) \u201eViata ca reprezentare\u201c, semnat Maria Octavian Pavnotescu. Volum postfatat de A. Gh. Olteanu.
\nCartea s-ar putea subintitula, asemenea \u201eSantier\u201c-ului lui Mircea Eliade, \u201eroman indirect\u201c. Autoarea \u00eel considera \u201ejurnal\u201c. Si chiar este, prin subiectivitate, prin stil, prin \u201eautenticism\u201c, prin directitatea comunicarii, nu \u00eensa si prin compozitie. \u00cen sensul riguros al termenului, jurnalul contine \u00eensemnari zilnice. Scrierea Mariei Octavian Pavnotescu monteaza \u00eensa fragmente autobiografice, destainuiri, autoanalize, notatii de tot felul, desfasurate nu cronologic, ci \u00een functie de fluctuatiile memoriei afective. Memoria afectiva simultaneizeaza situatii, date ale constiintei aflate pe secvente temporale din perioade diferite, de la cele mai vechi amintiri la incidente sincrone redactarii textelor rememorative. Caci, formal, sunt mai multe texte. Cartea cuprinde treisprezece \u201escrisori neexpediate\u201c. Asa-zisul \u201ejurnal\u201c e un \u201eroman indirect\u201c epistolar. Fiecare \u201escrisoare\u201c \u00eesi are tema proprie, cu variatiuni si divagatii. Nu numai \u201etimpul trairii\u201c, ci si \u201etimpul amintirii\u201c coreleaza (uneori, \u00een cuprinsul aceleiasi \u201escrisori\u201c, compusa \u00een mai multe etape) experiente existentiale si fenomenalitati psihice de acelasi gen traversate la v\u00e2rste si \u00een \u00eemprejurari diverse. Segmentele de autobiografie nu resuscita, de la sine \u00eenteles, \u00een ordinea desfasurarii lor \u00een timpul real, ci sub actiunea \u201ehazardului obiectiv\u201c, provocat de curenti ai subteranelor constiintei. Convergenta acestora aduce varietatea de tonuri, adecvate naturii continuturilor discursului narativ, la acelasi diapazon. Sincretiz\u00e2nd moduri expresive proprii mai multor specii prozastice, epistolar, romanesc, eseistic, \u201eViata ca reprezentare\u201c e, \u00een esenta, o confesie. O confesie \u00een buna parte crispata, lirica subtextual \u00een totalitate, vibranta, cu intermitente accentuari de o intensitate dramatica.
\nContinutul unor rememorari desteapta \u00een amintirea cititorului ecouri din literatura rom\u00e2na si universala a damnarii biologice. Scrisul Mariei Pavnotescu emana mai cu seama din suferinta, asa cum, \u00een piesa lui O’Neill \u201edin jale se \u00eentrupeaza Electra\u201c. O prima sursa a suferintei e de natura trupeasca. Autoarea \u201eVietii ca reprezentare\u201c a avut parte de experiente ale chinuirii trupesti analoage celor \u00eendurate de Proust, de Nikolai Ostrovski, de M. Blecher. Pe ultimul \u00eel si mentioneaza, de altfel, \u00een carte. La noua ani, ea s-a \u00eembolnavit de poliomielita si a stat zece ani \u00een spitale. Dupa aceea, a avut dificultati la mers. Mergea schiopat\u00e2nd, din cauza degetului mare al unui picior, str\u00e2ns sub forma de ciocan. Degetul a trebuit operat. \u00cen cursul anilor, scriitoarea a suportat multe alte operatii, cea mai grea fiind a unei luxatii la sold. Patimirilor biologice li s-au adaugat altele, familiale si de natura istorico-sociala. Ca studenta, a avut \u201eprobleme de dosar\u201c, \u00eentruc\u00e2t tatal sau fusese ofiter superior. \u201eNorocul\u201c ei a fost ca parintii se despartisera. \u00cen virtutea acestui fapt, a putut sa-si continue si sa absolve facultatea: nu cea de istorie, la care se \u00eenscrisese, dar cea de filologie. Casnicia i-a fost zbuciumata, ca a mamei sale, si s-a \u00eencheiat prin moartea prematura a sotului.
\nLirica prin palpitul emotiv permanent, manifest sau surdinizat, confesiunea se sustine \u201eepic\u201c prin evocarea unor \u201e\u00eent\u00e2mplari\u201c, fie din existenta obiectiva, fie, precum cele narate de Blecher, din \u201eirealitatea imediata\u201c: din visuri si din practici paranormale, ezoterice. Prima dintre acestea din urma a trait-o la noua ani, ca preaviz la declansarea poliomielitei. \u201el-am vazut pe diavol l\u00e2nga oglinda (\u2026) era \u00eembracat ofitereste, ca pe vremuri, pantalonii aveau vipusca rosie si ochii i se rostogoleau \u00een orbite\u201c. Anterior, asistase la sedinte spiritiste, tinute \u00een casa rechizitionata a bunicului, de un soldat rus. Zeci de ani mai t\u00e2rziu, parcurge destinatii halucinante \u00een Brazilia, la Abadiania, unde se duce, repetat, pentru \u201eoperatii spirituale\u201c, efectuate de bizarul vindecator Joao Dedeus. Faptele reale reconstituite sunt jalonate \u00eendeosebi de pregatirea scolara, \u00een conditii extrem de precare, de procesul formarii intelectuale, punctat si de ardente amoruri, de activitatea profesionala, \u00een \u00eenvatam\u00e2nt (incluz\u00e2nd si prelegeri la licee din Basarabia si Bucovina, si o detasare tocmai \u00een Maroc), de activitati culturale si pedagogice, \u2013 nu fara destainuirea unor tensiuni din viata conjugala.
\nDin tot ceea ce relateaza \u00een carte rezulta ca factorul salvarii din ghearele ursitei crude a fost, pentru Maria Octavian Pavnotescu, scoala. Evoc\u00e2nd aceasta institutie, memorialista spune ca \u201ea iubit-o ca pe o fiinta vie\u201c si ca \u201escoala si elevii mei\u201c au fost \u201ecel mai puternic suport din viata mea\u201c. Muncii de c\u00e2teva decenii \u00een colegiul national Sf. Sava, cu toate implicatiile ei, ambiantei de acolo, colegilor si mai ales elevilor, le sunt consacrate, \u00een volum, cele mai gingase, mai duioase, mai vibrante pagini. Dintre toate realizarile pe care si le mentioneaza cu insistenta, cea cu care profesoara Pavnotescu se m\u00e2ndreste mai mult e promovarea de elevi eminenti. Naratoarea nu oboseste sa specifice ca elevi de ai sai obtineau, an de an, cele mai multe si mai mari premii la olimpiade, ca mai toti cei ce se prezentau la concursuri de admitere \u00een facultati le c\u00e2stigau, ca multi aveau sa devina somitati ale \u00eenvatam\u00e2ntului mediu si superior, ca si \u00een diverse ramuri ale culturii si ale stiintei, ale vietii sociale, \u00een tara si \u00een strainatate. Printre numerosii nominalizati figureaza Corneliu M. Popescu, poet mort \u00een primavara vietii, talmacitor al poeziilor lui Eminescu \u00een englezeste at\u00e2t de iscusit \u00eenc\u00e2t a fost ales membru al Academiei din Londra, scriitorii Angela Martin, Silviu Angelescu, cineastii Alexandru Darie si Miruna Coca Cosma Teoharie, medicii Cristian Bartoc (consultat de presedintele Clinton), Alexandru Blidar, Ovidiu Bajenaru, oamenii politici Adrian Nastase si Mircea Geoana. Alaturi de fostii elevi, memorialista evoca si o seama de profesori de la Sf. Sava, precum si pe unii dintre profesorii avuti la universitate, \u00een special pe Tudor Vianu si Zoe Dumitrescu-Busulenga. Chiar adresantul celor 13 scrisori este un profesor universitar, anonimizat sub vocabula Profesorul. Cu duiosie \u00eesi aminteste evocatoarea de prieteni din literatura si presa, mai cu seama de Viorica Ciorbagiu, careia, zice \u00eentr-un loc, \u201e\u00eei datorez toata cariera mea\u201c, de prieteni din copilarie, de rude si, bine\u00eenteles, de parinti. \u00cen termeni dintre cei mai afectuosi vorbeste despre fiica ei, scriitoarea Roxana Pavnotescu, domiciliata \u00een New York, si mai ales despre nepoata, Arina. Nu omite sa descrie satul natal, S\u00e2nnicolaul Mic, cu incursiuni \u00een climatul lui spiritual, structurat de datini, legende, practici cultice.
\nO \u00eensusire definitorie a volumului \u201eViata ca reprezentare\u201c este elevatia intelectuala. Reconstituindu-si \u201etimpul pierdut\u201c, memorialista \u00eel si g\u00e2ndeste. Feluritele relatari sunt \u00eensotite de reflectii, de insertii livresti, de referiri la scriitori, la opere, la curente si modalitati literare. Sensibilizante, rememorarile sunt si instructive. Merg\u00e2nd la inima, ele stimuleaza, \u00een acelasi timp, intelectual.
\n\u00cen ciuda imenselor greutati suportate \u00een permanenta, a tuturor suferintelor, dezamagirilor, frustrarilor ce i-au fost harazite, Maria Pavnotescu a luptat necontenit \u00eempotriva destinului ostil, nu s-a lasat \u00eenfr\u00e2nta, nu s-a blazat si nu s-a \u00eenrait. Rememorarile ei \u00eenvedereaza o irepresibila putere de a ierta si o inepuizabila disponibilitate de dragoste, de daruire.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Maria Octavian Pavnotescu, Viata ca reprezentare, Editura Junimea, Iasi, 2012 Profesoara, s-ar spune, prin predestinatie (renumita profesoara de rom\u00e2na), autoare de manuale, ca si de sinteze didactice, incluz\u00e2nd analize (\u201eO istorie a poeziei rom\u00e2nesti\u201c, \u201eIstoria poeziei si a dramaturgiei rom\u00e2nesti\u201c), Maria Pavnotescu si-a descoperit (potrivit dezvaluirilor din ultima sa carte), de timpuriu, vocatia pentru forme… Cite\u0219te mai mult »Confesiune vibranta<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8049,8050],"class_list":["post-12730","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-maria-octavian-pavnotescu","tag-viata-ca-reprezentare"],"views":3320,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12730","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12730"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12730\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12730"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12730"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12730"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}