{"id":12727,"date":"2012-08-09T11:34:51","date_gmt":"2012-08-09T09:34:51","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=12727"},"modified":"2012-08-09T11:35:11","modified_gmt":"2012-08-09T09:35:11","slug":"actiunea-prin-cultura","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/actiunea-prin-cultura\/","title":{"rendered":"Actiunea prin cultura"},"content":{"rendered":"

V\u00e2nt potrivit p\u00e2na la tare: tineri poeti germani din Rom\u00e2nia (Anemone Latzina, Franz Hodjak, Rolf Frieder Marmont, Johann Lippet, William Totok, Richard Wagner, Rolf Bossert, Hellmut Seiler, Horst Samson, Helmut Britz & Klaus Hensel, Werner S\u00f6llner), antologie de Peter Motzan, traducerea poemelor de Ioan Muslea, editia a II-a, \u00eengrijita si cu o Prefata de Ion Bogdan Lefter, Cuv\u00e2nt \u00eenainte la editia a II-a de Ioan Muslea, Cuv\u00e2nt \u00eenainte la editia I de M. Iorgulescu, Postfata la editia I de Peter Motzan, traducerea textelor document de Emanuel Ulubeanu, Bucuresti, Editura Tracus Arte, 2012, 276 p.<\/strong><\/p>\n

 <\/p>\n

 <\/p><\/blockquote>\n

Anul 1982 a fost minunat pentru poezia rom\u00e2na. Au aparut doua dintre cele mai importante volume semnate de Nichita Stanescu: \u201eNoduri si semne\u201c si \u201eOase pl\u00e2ng\u00e2nd\u201c. Stefan Aug. Doinas finaliza traducerea lui \u201eFaust\u201c, la ceas aniversar (poetul \u00eemplinea 60 de ani) si comemorativ (trecusera 150 de la moartea lui Goethe). Erau publicate manifestele postmodernismului rom\u00e2nesc: \u201eAer cu diamante\u201c (Mircea Cartarescu, Traian T. Cosovei, Florin Iaru, Ion Stratan) si \u201eCinci\u201c (Romulus Bucur, Bogdan Ghiu, Ion Bogdan Lefter, Mariana Marin, Alexandru Musina). Se concretiza si \u201eAntologia poetilor tineri\u201c (George Alboiu). Totodata, Laurentiu Ulici predase Editurii Eminescu \u201eAntologia poetilor tineri. 1978-1982\u201c, scoasa pe piata abia \u00een 2005, la Editura Muzeului Literaturii Rom\u00e2ne.
\nRestrictii si restituiri<\/strong>
\nAsezata \u00eentr-o serie generoasa si exponentiala, \u201eV\u00e2nt potrivit p\u00e2na la tare\u201c poate fi scrutata c\u00e2t de c\u00e2t corespunzator. Cuprinsa \u00een planul Editurii Kriterion, care se ocupa de scrierile minoritatilor, culegerea era programata sa cuprinda autori germani (sasi si svabi). Ceea ce s-a si \u00eent\u00e2mplat. \u00censa, \u00een loc sa fie doisprezece, au ramas zece, numar care a oferit subtitlul. Putini stiau acum trei decenii ca alegerea \u00eensemna o forma de cenzura. Asa cum semnaleaza \u00eengrijitorul editiei, \u201eV\u00e2nt potrivit p\u00e2na la tare\u201c se prezinta astazi \u00een versiunea proiectata, \u00eentruc\u00e2t a disparut restrictia cantitativa a participantilor: \u201eMica modificare se datoreaza faptului ca i-am reintrodus, \u00eentr-o addenda, pe Klaus Hensel si Werner S\u00f6llner, initial inclusi, apoi eliminati din sumar \u00eentruc\u00e2t, asemeni altor colegi ai lor emigrati mai demult, se exilasera \u00een Germania de Vest \u00een perioada de pregatire a antologiei pentru publicare\u201c (p. 5). \u00cen afara de recuperarea cuprinsului integral, actuala editie are \u00eenca doua merite incontestabile: inserarea unor \u201eTexte programatice\u201c (mese rotunde, polemici, bilanturi) si a unui dosar de receptare \u2013 \u201eEcouri la editia I\u201c, \u00een care participantii sunt majoritar lunedisti. Ma simt constr\u00e2ns sa amendez o sectiune din afirmatia lui Ion Bogdan Lefter despre aparatul de prezentare a fiecarui scriitor: \u201eNotele bio-bibliografice ssic!t alcatuite \u00een 1982 de Peter Motzan le-am pastrat ca atare, tot ca piese documentare, cu tot cu omisiunile lor conjuncturale, caci \u2013 de pilda \u2013 nu se putea spune ca Totok si ceilalti fusesera arestati de Securitate si nu puteau fi pomeniti autorii deja emigrati, drept care la fiecare dintre cei patru fosti membri ai Grupului de actiune Banat prezenti \u00een carte se mentioneaza ca i-au fost colegi… ceilalti trei \u201es.a.\u201c \u2013 unde \u201es.a.\u201c trebuie citit nu doar ca \u201esi altii\u201c, ci \u00een mod expres ca \u201eOrtinau, Strebling, Wischner, Bohn\u201c! (p. 25). La fisele \u00eentocmite pentru Lippet, Wagner si Bossert figureaza si Gerhard Ortinau (!). O \u00eendreptare binevenita, dar involuntara, o reprezinta mentionarea corecta \u00een prefata a anului 1983 (p. 21), ca data a traducerii \u00een rom\u00e2na debutului lui Johann Lippet \u2013 \u201eBiographie. Ein Muster\u201c\/ \u201eBiografie. Un model\u201c \u2013 , nu 1982, cum reiese la p. 67. Si pentru ca am semnalat c\u00e2teva inadvertente, nu strica sa amintesc doua din postfata datorata lui Peter Motzan: \u201eLeaderii (sic!) promotiei au debutat, mai \u00eent\u00e2i \u00een presa literara, \u00een jurul anului 1865 (sic!) si s-au impus cu rapiditate, \u00abprofit\u00e2nd\u00bb de consecintele politicii culturala initiate acum\u201c (p. 177). Fiind vorba de o editie critica, nicidecum anastatica, asa cum s-a \u00eent\u00e2mplat cu \u201eAer cu diamante\u201c si \u201eCinci\u201c, asemenea erori sunt de \u00eenlaturat. Pe de o parte, neologismul a intrat \u00een sistemul ortografic rom\u00e2nesc. Pe de alta parte, scaparea cronologica este de netagaduit. Tot de necesitatile unei editii critice tine si adoptarea lui \u201e\u00e2\u201c. Norma academica se respecta fara discutii. \u00cen plus, ma \u00eentreb cum vor \u00eent\u00e2mpina adeptii pastrarii lui \u201e\u00ee\u201c vestea prezentei lui \u201e\u00ee\u201c din \u201eo\u201c (de exemplu \u201ef\u00e2nt\u00e2na\u201c <lat. \u201efontana\u201ct). Poate vom \u00eentrebuinta un \u201eo\u201c cu accent circumflex. Nemultumirea mea se \u00eendreapta catre toate editurile care procedeaza asa.
\nDincolo de criteriul etnic, trebuie mentionat faptul ca v\u00e2rsta participantilor nu a constituit principalul factor \u00een alcatuirea volumului. Laxitatea cronologiei apropie \u201eV\u00e2nt potrivit p\u00e2na la tare\u201c mai mult de selectia efectuata de George Alboiu, care, spre deosebire de Laurentiu Ulici, a cobor\u00e2t sub borna lui 1950. Or, de aici rezulta observatia transanta si \u00eendreptatita a lui Ion Bogdan Lefter, \u00een interventia din ancheta comuna a publicatiilor \u201eNeue Literatur\u201c (\u201eUnterschiede und \u00c4hnlichkeiten\u201c \u2013 \u201eDiferente si asemanari\u201c, nr. 5, 1983) si \u201eTransilvania\u201c (\u201eT\u00e2nara poezie germana din Rom\u00e2nia\u201c, nr. 7, iulie, 1983): \u201eN-as face, \u00eensa, de la bun \u00eenceput, o legatura directa cu \u00abgeneratia \u201880\u00bb rom\u00e2neasca \u2013 din cel putin doua motive: unul strict cronologic si altul propriu-zis poetic. Mai \u00eent\u00e2i, dintre cei zece poeti ai antologiei, dupa ce au publicat ani buni prin reviste, sase au debutat \u00een volum p\u00e2na \u00een 1979 (patru \u00eentre 1970 si 1974), deci \u00eenainte sa \u00eenceapa sa se vorbeasca insistent despre o \u00abgeneratie ’80\u00bb \u00een poezia rom\u00e2na. P\u00e2na la jumatatea cartii pot fi cititi, de altfel, poeti \u00eentre 30 si 40 de ani, v\u00e2rsta pe care o au astazi, cu aproximatie, poetii \u201egeneratiei ’70\u201c din poezia rom\u00e2na\u201c (p. 267).
\nAsa ca nu \u201etineretea\u201c a dat coeziunea demersului. P\u00e2na sa ajung la criteriul ordonator, este nevoie sa mentionez convingerea personala ca \u201eV\u00e2nt potrivit p\u00e2na la tare\u201c a beneficiat si de interventia lui Rolf Frieder Marmont (prezent la r\u00e2ndul lui cu unele poeme), lector pe atunci la Editura Kriterion. Detaliul mi se pare semnificativ. Antologii similare se mai ivisera. Dar cea la care ma raportez se baza pe conceptul de grup. De grupare, mai bine spus, deoarece, si cu ajutorul traducerilor realizate de Ioan Muslea, se \u00eencerca reasamblarea, \u00een linii mari, a \u201eAktiongruppe Banat\u201c, activ \u00eentre 1972 si 1975. Asa cum recunoaste William Totok (\u00een articolul \u201eTextele Grupului de actiune\u201c, \u00een \u201eEchinox\u201c, nr. 3-4-5, 1980, reprodus aici la p. 240-247), denumirea a fost preluata din titlul articolului semnat de Horst Weber (\u201eGrupul de actiune\u201c, \u00een ziarul \u201eNeue Banater Zeitung\u201c, 14 mai 1972, p. 14, reprodus la p. 224-225). Trebuie remarcata subtilitatea poetului \u00een manevrarea limbii rom\u00e2ne, \u00een rememorarea disolutiei provocate de interventia brutala a Securitatii: \u201eDupa dizolvarea produsa \u00een 1975 \u2013 mai mult sau mai putin fortuita (s.m.) \u2013 Grupul de actiune a devenit o fila de istorie literara care p\u00e2na \u00een prezent \u00eenca asteapta sa fie scrisa\u201c (p. 247). Cred ca aici mizeaza pe etimologia populara, adica pe stabilirea unei confuzii revelatoare \u00eentre \u201e\u00eent\u00e2mplator\u201c si \u201efortat\u201c (sensul incorect). \u00cen ambele alegeri, semantica intervenea \u00een scopul propus: denuntarea abuzurilor comise de oficialitati, unii dintre componentii miscarii fiind arestati si maltratati. \u00cen colectie, fusesera integrate, \u00een ordine, poezii semnate de Johann Lippet, William Totok, Richard Wagner si Rolf Bossert. De altminteri, pe copertele ambelor editii, sesizam ca fotografiile membrilor patrulaterului sunt situate central, tocmai pentru a sugera omogenitatea. Desigur, \u00een acest sens, se pot face numeroase apropieri cu \u201eAer cu diamante\u201c si \u201eCinci\u201c, gemenii Cenaclului de Luni. Totusi, exista o diferenta majora. \u00centre rezistenta prin cultura practicata \u00een Bucuresti, care apela uneori la aluzii severe (Florin Iaru, Ion Stratan, Mariana Marin, Alexandru Musina), si actiunea prin cultura a banatenilor, care dubla literatura cu o implicare civica mai vizibila si mai eficienta.
\nCenzurari si omiteri<\/strong>
\nPretinz\u00e2ndu-se marxisti, adica st\u00e2ngisti autentici, sau crez\u00e2nd cu adevarat \u00een preceptele utopiei socialiste, reprezentatii Aktiongruppe Banat repetau insistent, p\u00e2na la agasarea autoritatilor, dreptul de a critica societatea de pe pozitii comuniste ortodoxe, elimin\u00e2nd, din discursul lor public si literar, at\u00e2t realismul socialist, c\u00e2t si \u2013 lucru intolerabil la acea data \u2013 tendintele nationaliste sub Nicolae Ceausescu. Toate poncifele referitoare la scriitorul-cetatean, implicat \u00een construirea realitatii, erau rasturnate \u00een favoarea doctrinei aparate de echipa, care se transforma \u00eentr-o veritabila \u201ebrigada de agitatie\u201c, dar \u00een detrimentul comunismului aliat cu fascismul. Elocventa devine pozitia luata de Richard Wagner \u00een cadrul dezbaterii \u201eEngagement als Chance und Ver\u00e4nderung. Rundtischgesstpr\u00e4ch mit jungen Autoren in Temeswar\u201c (tiparita \u00een \u201eKarpaten-Rundschau\u201c, Brasov, nr. 25, 22 iunie 1973, p. 8-9, reprodusa la p. 230-237): \u201e\u00cen concluzie: orice text angajat este si politic. Conceptele se contopesc \u00een marturisire. \u00centr-un anumit sens toate poeziile sunt, prin urmare, politice, mai ales daca nu mai \u00eentelegem termenul \u00een mod gresit si at\u00e2t de restrictiv ca \u00een trecut, c\u00e2nd proletcultismul, astazi aproape uitat, ocupa scena artistica. Orice poezie, daca vrea sa poata fi numita poezie, trebuie sa fie reusita din punct de vedere estetic. Am recitit de cur\u00e2nd poeziile Anemonei Latzina si am fost dezamagit\u201c (p. 232-233). Asadar, \u00eenca un argument sa socotim \u201eV\u00e2nt potrivit p\u00e2na la tare\u201c un eteroclit, cu voci poetice distincte, incompatibile, si cu opinii publice divergente \u00een ceea ce priveste radicalismul.
\nEste obligatoriu de specificat detaliul ca antologia nu includea persoane necunoscute, marginale. Am avea tot dreptul sa sustinem ca primisera recunoastere institutionala, legitim\u00e2nd, indirect, productia editoriala aparuta de c\u00e2nd Nicolae Ceausescu preluase conducerea Rom\u00e2niei. Desi publicul larg nu-i cunostea, forurile le apreciasera contributiile. Anemone Latzina, Franz Hodjak, Johann Lippet, Horst Samson si \u201etransfugul\u201c Werner S\u00f6llner fusesera laureati de Uniunea Scriitorilor. Richard Wagner, Rolf Bossert si Horst Samson primisera Premiul CC al UTC. \u00cen viziunea Partidului Comunist, acestia reprezentau rezultatele progresului atins \u00een poezie dupa 1945. Werner S\u00f6llner legitimase si alte practici totalitare, \u00eentruc\u00e2t \u201e\u00cen 2009 s-a aflat ca \u00een perioada 1971-1974 a fost informator al Securitatii\u201c (p. 195). Ceea ce nu l-a \u00eempiedicat sa-si repare din demnitate, denunt\u00e2nd confiscarea discursului de pacificare de catre comunisti dupa \u00eencheierea celui de-al Doilea Razboi Mondial si disparitia lui Hitler, ambienta concentrationara, delatiunea generalizata si teroarea anilor ’50, mitul statului paternalist, aflat sub conducerea \u201etatucului\u201c, falsa destindere dupa decesul lui Stalin, propaganda \u00een slujba \u201eepocii de aur\u201c si pericolul de a rosti \u00eentreg adevarul despre crimele sav\u00e2rsite \u00een numele comunismului: \u201eTatal se \u00eencapat\u00e2na \u00eend\u00e2rjit \u00een oboseala. Coruri, calomnii,\/ piese-ntr-un act, munca de reconstructie. Marii killeri au\/ murit; toate astea cu scopul regenerarii unei identitati, pentru-a veni pe lume \u00een plin\/ razboi rece. Pluteste \u00een aer epurarea oamenilor care interpreteaza prea riguros noua societate\u201c (\u201eDezvatul\u201c, p. 211). Redactat \u00een 1980, condamn\u00e2nd clisee si apar\u00e2nd \u00een traducere abia acum, poemul reprezenta o invitatie colectiva la respingerea dezinformarii, cu riscul de a suferi coercitia carcerala. Plecarea scriitorului \u00een R.F.G. a eliminat automat versurile anterioare, scutindu-le de confruntarea cu redactorul cartii si cu functionarii Consiliului Culturii si Educatiei Socialiste. Autocenzura a eliminat orice discutie. Emigrarea a echivalat cu refuzul de a le publica. Se mentine \u00eensa constatarea ca un colaborator al structurilor din cadrul M.A.I. a compus una dintre cele mai drastice piese selectate pentru \u201eV\u00e2nt potrivit p\u00e2na la tare\u201c. Disimulare? Convingere? Remarc doar o asemanare cu Stefan Aug. Doinas, care si-a alcatuit cele dint\u00e2i scrieri violent anticomuniste si anticeausiste \u00een preajma renuntarii la angajamentul cu Securitatea (1984), culmin\u00e2nd cu productiile din intervalul 1987-1989, editate abia \u00een vremuri democratice, \u00een volumul \u201eInteriorul unui poem\u201c (1990). S-ar putea ca \u201eDezvatul\u201c sa depaseasca \u201eBudila-Express\u201c. Oricum, din ce am citit, constituie concurentul cel mai redutabil. Este exceptional ca \u00eel avem acum la dispozitie, pentru ca forma nemteasca ramasese \u00een anonimat. Pariul meu literar pentru aceasta reeditare se numeste Werner S\u00f6llner. Probabil ca Peter Motzan, cu tactul si cu abilitatea de a rasturna situatia \u00een favoarea poemului si, deopotriva, a sistemului, ar fi propus explicatia ca poemul a fost favorizat de \u201ecuceririle si libertatile obtinute sub obladuirea Partidului\u201c. Postfata sa functiona ca un cal troian. Rastalmacea limba de lemn: \u201eRectitudinea morala se manifesta prin subminarea ornamentisticii, prin aruncarea peste bord a balastului retoric si prin confruntarea permanenta a unor idealuri etice cu realitatea traita. Cu insistenta se cere dreptul la opinie, exprimata fie transant, fie parabolic, la nemultumirea constructiva\u201c (p. 181).
\nCondamnati la fericire<\/strong>
\nSi poate ca textul lui Werner S\u00f6llner ar fi beneficiat de sansa intrarii \u00een antologie, \u00eentruc\u00e2t mecanismele cenzurii nu operau la cote maxime. De pilda, numele celuilalt emigrant, Klaus Hensel, nu a fost sters dintr-un pasaj semnat de Peter Motzan (p. 179). Cauze sunt suficiente: lectura superficiala, absenta unei evidente oferite de Serviciul de pasapoarte, aranjament. Merita subliniata apropierea \u00eentre cei doi scriitori plecati din Rom\u00e2nia \u00een preajma punerii \u00een circulatie a \u201eV\u00e2ntului potrivit p\u00e2na la tare\u201c. Viziunile se suprapun. Difera mijloacele. Klaus Hensel prefera bufoneria si kitschul spectacolelor aranjate pentru vizitele oficiale. De asemenea, demasca dezinformarea practicata de mass-media. Micul si marele ecran transmit doar intoxicari. Spatiul public preia caracteristicile spatiului fictiv. Actorii politici echivaleaza cu actorii de film. Pelicula este cusuta cu ata alba, \u00een spiritul eroismului comunist din toate timpurile, care, de la Mihai Viteazul la comisarul Moldovan si tovarasul Andrei din pelicula \u201ePistruiatul\u201c, este m\u00e2nat de lupta pentru \u201eeliberarea de sub jugul cotropitorilor\u201c. Ironia lui Hensel devine cu at\u00e2t mai deconcertanta cu c\u00e2t batjocoreste instanta menita sa opreasca rasp\u00e2ndirea textului. Demistificarea istoriei nu se limiteaza la planul national. Cu acelasi dispret sunt caricaturizati si cei care au acceptat ca Rom\u00e2nia sa intre \u00een zona de influenta sovietica: \u201ePistolul\/ se descarca. Kojak \u00eel pupa pe gura\/ pe Churchill. La fel ca-n jurnalele\/\/ de actualitati: declaratii de razboi\/ non-stop.\/ Dupa care-si striveste chistocul\/ \u00een buricul Claudiei Cardinale. Tot ce ram\u00e2ne\/\/ e ceva amar. Un gust \u00abde dupa\u00bb: \u00een golurile\/ dintre dinti ti se strecoara melci.\/ Ce mai calamitate:\/\/ Iarasi doarme cenzura. Publicul face taraboi:\/ \u00een 1941 D\u00e2mbovita curgea \u00een directia\/ opusa. Schimb de focuri\/\/ la Berlin. Iarasi \u00eenhama unul Istoria de-a-ndoaselea\u201c (\u201e\u00cent\u00e2mplari \u00eentr-un cinematograf de periferie\u201c, p. 191).
\nImaginea de b\u00e2lci infect, de lume decrepita, \u00een deriva, de univers scos din t\u00e2t\u00e2ni prin inventarea clasei proletare, de spatiu al exilarii (precum Ovidiu la Tomis), de puscarie p\u00e2na la granitele tarii, de recurenta a cotidianului abrutizant, de mediu al minciunii oficializate este comuna poetilor din \u201eV\u00e2nt potrivit p\u00e2na la tare\u201c: \u201ecresteam\/ zilele se desfasurau ca un articol de ziar\/ se descriau doar experiente netraite de nimeni\/ de fiecare data totul \u00eencepea cumva de la capat\/ \u00eenchideam radioul, lasam storurile jos\/ totul suna prea simplu\/ peste vara dispaream din viata mea\/ \u00een cele din urma eram ametit de barbile clasicilor\/ si dezmeticirea mi-a dat restul\/ ce a urmat a fost \u00eentrecerea\/ cu spaima sa nu\/ \u00eemi pierd cunostinta\/\/ e mult, e putin? \u00eenalta curte\/ c\u00e2ti ani de libertate \u00eemi dati pentru toate astea\u201c (Franz Hodyak, \u201ePoezie la ora 22:42\u201c, p. 51). Dezvatul si dezmeticirea se opun \u00eensa ignorantei si lipsei de reactie civica. Aceste trasaturi au fost puse \u00een lumina, \u00eent\u00e2i, de Dan Petrescu (\u201ePoezia mizeriei \u2013 mizeria poeziei?\u201c), \u00een interventia acordata revistelor \u201eNeue Literatur\u201c si \u201eTransilvania\u201c, \u00een dosarul realizat ca sa \u00eent\u00e2mpine culegerea autorilor germani. Titlul articolului nu are nevoie de prea multe comentarii. As face totusi adaugirea ca ne confruntam, poate, cu prima \u00eenregistrare a unui termen care a fost atasat generatiei douamiiste. L-am mai \u00eent\u00e2lnit, sub forma derivatului \u201emizerabilism\u201c, \u00een cronica lui Florin Manolescu la volumul \u201ePauza de respiratie\u201c (\u201ePoezia Grupului de la Brasov\u201c, \u00een \u201eLuceafarul\u201c, nr. 35, 1991, p. 5). Asa cum ne lamureste Ion Bogdan Lefter, varianta rom\u00e2neasca a raspunsului dat de Dan Petrescu nu a vazut lumina tiparului dec\u00e2t abia dupa Revolutie \u00een colectia \u201eTentatiile anonimatului si alte eseuri\u201c (1990). Precizarile aduse de Ion Bogdan Lefter vin sa consolideze opinia ca Securitatea supraveghea activitatea editoriala a tuturor cetatenilor pe care \u00eei avea \u00een evidenta, mai ales a celor pe care \u00eei urmarea sau \u00een ancheta, demonstr\u00e2nd ca reprezenta forul care dirija cenzura. Orice material predat devenea proba incriminatorie. Am purtat cu Ion Bogdan Lefter o discutie despre aceste convingeri personale, bazate pe studierea c\u00e2torva dosare de la C.N.S.A.S. Domnia Sa si-a manifestat dezacordul. Totusi, relatarea urmatoare ma \u00eendreptateste: \u201eNu-mi amintesc ca \u00een epoca sa se fi remarcat actul de cenzura, care se cuvine \u2013 \u00eensa \u2013 mentionat macar acum, retrospectiv, cu tot cu semnificatia lui politica: fiindca exact atunci, la mijlocul lunii mai 1983, autorul, sotia sa, Tereza Culianu-Petrescu, sora lui Ioan Petru Culianu, contestatar din Occident al regimului Ceausescu, si alti colegi si prieteni, \u00eentre care o serie de critici si eseisti din asa-numitul \u201egrup de la Iasi\u201c, \u00een speta Dan Alexe, Liviu Antonesei, Al. Calinescu, Mihai Dinu Gheorghiu si Luca Pitu, fusesera perchizitionati si anchetati de Securitate, \u00eentr-o operatiune care ar fi putut-o evoca pe cea desfasurata cu aproape un deceniu \u00eenainte \u00eempotriva altui grup, \u201ede actiune\u201c, \u00een coltul opus al hartii, privind din Nord-Estul Iesilor catre Sud-Vestul banatean. Numarul 5 al revistei \u201eNeue Literatur\u201c era deja sub tipar, dar p\u00e2na \u00een iulie, c\u00e2nd iese \u201eTransilvania\u201c, e timp pentru o lectura atenta a cenzurii, care sesizeaza mesajul subversiv al textului lui Dan Petrescu si-i \u00eempiedica aparitia si \u00een rom\u00e2neste. Al lui Antonesei, aflat \u00een aceeasi situatie, e lasat \u00een pagina, caci e mai putin politic si mai focalizat literar. \u00cen plus, cumnatul lui Ioan Petru Culianu era vazut drept un \u00abcap al rautatilor\u00bb \u00een \u00abgrupul de la Iasi\u00bb\u201c (p. 19).
\nNadajduiesc ca discutiile serioase despre \u201eV\u00e2nt potrivit p\u00e2na la tare\u201c sa \u00eenceapa de acum. Este o carte epocala, ajutata de o editie grandioasa si de o prefata substantiala, care cuprinde o fila de neocolit a Aktiongruppe Banat.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

V\u00e2nt potrivit p\u00e2na la tare: tineri poeti germani din Rom\u00e2nia (Anemone Latzina, Franz Hodjak, Rolf Frieder Marmont, Johann Lippet, William Totok, Richard Wagner, Rolf Bossert, Hellmut Seiler, Horst Samson, Helmut Britz & Klaus Hensel, Werner S\u00f6llner), antologie de Peter Motzan, traducerea poemelor de Ioan Muslea, editia a II-a, \u00eengrijita si cu o Prefata de Ion… Cite\u0219te mai mult »Actiunea prin cultura<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[],"class_list":["post-12727","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara"],"views":2186,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12727","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12727"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12727\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12727"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12727"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12727"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}