{"id":12724,"date":"2012-08-09T11:32:34","date_gmt":"2012-08-09T09:32:34","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=12724"},"modified":"2012-08-09T11:32:56","modified_gmt":"2012-08-09T09:32:56","slug":"cand-te-lasa-inima-sa-visezi","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/cand-te-lasa-inima-sa-visezi\/","title":{"rendered":"\u201eCand te lasa inima sa visezi\u201c"},"content":{"rendered":"<blockquote><p><strong>Radu Vancu, <em>Franghia \u00eenflorita<\/em>, Casa de Editura Max Blecher, Bucuresti, 2012, 80 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>Radu Vancu pare sa spuna permanent ca, desi linistea poate fi gasita categoric \u00een lucrurile normale, exista c\u00e2teva momente \u00een viata cu impact pe termen lung. Pentru ca, de fapt, Vancu nu se desparte deloc de poezia mizerabilista si neoexpresionista si nici de \u201eplutonul douamiist\u201c (cum pretinde Alexandru Musina pe coperta a patra), melancolia generala (sau \u201eterorismul\u201c,\u00a0 cum o numeste aforistic volumul \u201eFr\u00e2nghia \u00eenflorita\u201c) este suportul sentimental pe care se asaza, deloc discret, atacul de panica. Nu numai o poezie a celor mai traumatizante REM-uri, dar o marturisire disperata a \u201esocului post-terapeutic\u201c devine poezia lui Radu Vancu \u00een momentele de aparenta liniste spirituala.<br \/>\n\u201eGeneratia e greu de prins \u00eentr-un portret. As \u00eendrazni, totusi, sa spun ca mai vizibile s\u00eent patru scoli poetice: cea neoexpresionista sadea, cu Claudiu Komartin si Dan Coman pe post de gonfalonieri; cea a anarhistilor de toate nuantele, descinsa parca direct din Civil Disobedience a lui Thoreau, \u00een care papii fracturismului, Marius Ianus si Dumitru Crudu, stau alaturi de minunati adepti punk, precum Ruxandra Novac, sau grunge, precum Stefan Manasia; cea a calofililor, unde as prenumara pe estetii de la Bistrita, Florin Partene si Marin Malaicu-Hondrari, si pe Cosmin Perta; \u00een fine, cea biografista, \u00een care T.S. Khasis si V. Leac acopera registrul hard, iar Teodor Duna pe cel soft, si din care Dan Sociu tocmai si-a dat demisia. Critici literari \u00een care am \u00eencredere mi-au spus ca s\u00eent biografist. Deci, cam pe acolo m-as \u00eencadra si eu, cu voia dumneavoastra, ultimul pe lista.\u201c (Radu Vancu \u00een \u201eObservatorul cultural\u201c). Doar ca nu numai ultimul volum \u00eel traduce pe poet ca pe unul din reprezentantii greu de \u00eencadrat ai ultimei generatii poetice (daca nu douamiiste, construite de douamiisti), ci mai ales polifonia poetica dovedita de-a lungul tinpului. Astfel, desi biografismul constituie categoric main-stream-ul ideatic, din peisaj nu lipsesc formulele neoexpresioniste (sau \u2013 de ce nu? \u2013 de un expresionism transmutat vremurilor), calofilia \u201enew-born\u201c (unde diminutivele sunt ustensile preferate) si influentele textualiste majore. Nu numai ca volumul capata adesea aspectul unei constructii eseistice sapientiale (\u201eAici, unde ne traim toti cumplita speranta de viata, nu-i de fapt nimeni. Cei mai vii nu stiu nimic despre viata. Cei mai frumosi n-au vazut frumusetea. Cei mai nefericiti nu stiu ce-i nefericirea. Inima bate cu fanatismul cu care vrabiuta continua sa zboare minute bune dupa ce aripile i s-au aprins din senin.\u201c), dar voiajul autoreflexiv este o conditie permanenta a echilibrului \u00eentre metafizica (sau transcendental?) si realitatea palpabila, coordon\u00e2nd mereu un fel de \u201esmall world experiment\u201c \u00een interiorul familiei (Stanley Milgram). Astfel, laitmotivul general al poemelor (\u201ece-ti spune unul dintre mortii tai \/ cei mai dragi, cel mai iubit dintre morti, \/ c\u00e2nd te lasa inima sa-l visezi:\u201c) este de fapt un exercitiu \u00eenchipuit de a transcende lumea spirituala \u00een cautarea raspunsurilor. De fiecare data rolul \u201emortului celui mai iubit\u201c este preluat de tatal sinucigas care ofera detalii despre viata de apoi prin invadarea visului: \u201edragule, aici, \u00een lumea noastra \/ fara \u00eentristare, inima e o crima\u201c, \u201eda, aici e o lume de vis \/ o reclama la destinatia de vacanta ideala \/ at\u00e2t de kitsch ca \u00eeti taie picioarele\u201c, \u201ep\u00e2lp\u00e2ie mormintele ca LED-urile pe o iconita trista\u201c.<br \/>\nSpectacolul pregatit de Radu Vancu este de fapt o sinteza a paisprezece ani de \u201etortura\u201c onirica spasmodica. Deseori trezirea din somn este una violenta, l\u00e2nga femeia iubita care \u00eencearca sa \u00eenteleaga traumele REM-ului brutalizat (\u201eCe ai visat? Mi se pare ca vorbeai \u00een somn\u201c). Totul se transforma \u00eentr-un \u201ewaking life\u201c linklaterian, iar diferenta \u00eentre vis si realitate este fie categorica, fie lipseste cu desav\u00e2rsire. Haituit mereu de amintirea tatalui sinucigas, dar reumanizat mereu, \u00een contrabalansare perfecta, de acelasi Sebastian de \u201edoi ani si sapte luni, c\u00e2tia are acum\u201c, protagonistul \u201eFr\u00e2nghiei \u00eenflorite\u201c ram\u00e2ne un personaj pierdut (\u00eenca) \u00eentre a suporta trauma pierderii si a-si regenera suportul afectiv (\u201e\u00een ochisori i se citea limpede, ca un fel de subtitrare la pl\u00e2ns, \u00eentrebarea: \u00abce e durerea si de ce o lasi sa ma doara?\u00bb\u201c).<br \/>\nNu stiu \u00eensa care poate fi rostul (\u00een afara de acela al scindarii volumului) momentelor de discurs \u00eencarcat cu referinte literare. Amintirile legate de Mircea Ivanescu, explicarea selectiei poemelor din volumele trecute facuta fara poeticitate (nu ca ar fi posibil altfel) chiar \u00een interiorul discutiei poetice si referirile la Novalis, Vargas Llosa, Thomas Mann creeaza senzatia unei dihotomii nenecesare, evident intentionale, \u00eensa fara efecte prea puternice: \u201ePoezia e, cum spuneam, imperialista. Nu exista teritorii pe care sa nu le considere apropriabile, anexabile\u201c, \u201eNici eventualele mele ambitii nu-s prea mari. N-am altele \u00een afara de aceea de poet domestic, poet de familie.s\u2026t Poezia e arta de familie\u201c. Singurul efect posibil ram\u00e2ne eventuala culegere a datelor si reasamblarea lor pentru a obtine o imagine c\u00e2t mai apropiata de realul mental intern, un exercitiu de factura tratatelor de \u201eextragere\u201c fortata a memoriilor subconstiente, marca C.G. Jung. Radu Vancu alege aici o cale destul de anevoioasa, unde, altfel, poezia sa ar putea \u00eensemna, daca nu una din cele mai \u201eoriginale si proteice ale generatiei sale\u201c (Alex Goldis), una din cele mai sincere. Pentru ca, desi tehnica literara trece permanent din registre cartaresciene (\u201ec\u00e2nd r\u00e2deai, aerul se umplea de fluturi. \/ C\u00e2nd taceai, era o \u00eentindere uriasa de zapezi \/ pe care oameni agili t\u00e2rau foci \u00eens\u00e2ngerate\u201c) \u00een \u201eecleziastice\u201c bolnaviciose (\u201eDumnezeu \u00eesi face vizita printre sicrie \/ cum \u00eesi face doctorul vizita prin saloane\u201c), tematica ajunge p\u00e2na la a testa concomitent macabrul si delicatetea\u00a0 unei estetici \u2013 dupa cum am spus \u2013 \u201enew-born\u201c, cu Nurofen pentru copii si Walt Disney (\u201e c\u00e2nd Sebastian vorbeste \u00eentr-un t\u00e2rziu prin somn \/ prin camera se rasp\u00e2ndeste \u00een valuri fosnitoare \/ o mireasma puternica de trandafiri.\u201c).<br \/>\nVolumul lui Radu Vancu poate fi receptat \u00een mai multe feluri. Fanaticii pseudo-revolutiei textualiste vor fi entuziasmati de insertiile de autoreferentialitate (desi, simpla alternare a fiecarui poem cu un astfel de moment nu impune neaparat includerea acestora \u00een discursul poetic, ci poate, cel mult, perceperea lor ca anexe biografice \u2013 repet, deloc necesare poeziei \u201ebreathless\u201c), \u00eensa punctele forte ale lui Vancu sunt de fapt celelalte, \u201eelegiile\u201c terifiante ale mortului (\u201edragule, mi-e rusine sa intru \u00een visul maica-tii, \/ mi-o aduc aminte cum tremura \/ pe scaunul din bucatarie \/ c\u00e2nd eu zaceam \u00een bratele tale \/ \u00een camera mica, cu rafia pe g\u00e2t \/ si cu z\u00e2mbetul ala t\u00e2mp pe fata\u201c) care urmeaza laitmotivului indispensabil si revenirea la o realitate consolatoare.<br \/>\nBrutalul, macabrul, traumaticul, dar \u00een acelasi timp si delicatetea, inocenta si fanatismul familial, toate se \u00eent\u00e2lnesc \u00een \u201emelting pot\u201c-ul \u201eFr\u00e2nghiei \u00eenflorite\u201c careia, desi personal nu \u00eei pot atribui meritul de a concretiza maturitatea poetica totala a lui Radu Vancu (din moment ce experimenteaza \u00eenca amalgamul de tehnici si ipostaze usor \u00eent\u00e2rziate si, pe deasupra, tradeaza nesiguranta prin c\u00e2teva lamentari auctoriale), suntem datori sa \u00eei recunoastem caracterul simptomatic pentru transmutarile sentimentale brutale si regasirea linistii vitale. Vancu ram\u00e2ne astfel unul din poetii de marca ai ultimelor generatii poetice.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Radu Vancu, Franghia \u00eenflorita, Casa de Editura Max Blecher, Bucuresti, 2012, 80 p. &nbsp; Radu Vancu pare sa spuna permanent ca, desi linistea poate fi gasita categoric \u00een lucrurile normale, exista c\u00e2teva momente \u00een viata cu impact pe termen lung. Pentru ca, de fapt, Vancu nu se desparte deloc de poezia mizerabilista si neoexpresionista si&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/cand-te-lasa-inima-sa-visezi\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">\u201eCand te lasa inima sa visezi\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[7940,8048,1044],"class_list":["post-12724","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-franghia-inflorita","tag-poezia-mizerabilista","tag-radu-vancu"],"views":2344,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12724","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12724"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12724\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12724"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12724"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12724"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}