{"id":12718,"date":"2012-08-09T11:26:20","date_gmt":"2012-08-09T09:26:20","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=12718"},"modified":"2012-08-09T11:26:48","modified_gmt":"2012-08-09T09:26:48","slug":"sah-mat","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/sah-mat\/","title":{"rendered":"Sah-mat!"},"content":{"rendered":"

Serban Foarta, Lia Faur, Esichier<\/em>, Editura Brumar, Timisoara, 2012, 148 p.<\/strong><\/p>\n

 <\/p><\/blockquote>\n

\u201eLia: Serban, tu \u00een lumea cui ai vrut sa intri? Eu am vrut sa intru \u00een lumea ta si sa-ti descopar viata. Tu ce-ai vrut sa faci cu aceasta carte? Serban: Eu am vrut sa te bat la sah…!\u201c<\/strong><\/em><\/p>\n

Asa \u00eesi anunta Serban Foarta si Lia Faur, \u00een cadrul recentei lansari de la Arad, \u201eEsichierul\u201c pe care disputa, \u00eentr-o ambuscada studiata de \u00eentrebari si raspunsuri, rolurile de Rege si Regina. \u00censa pretextul acesta cvasi-teatral, regizat cu o pasiune de aristocrat sucit, este mult mai periculos, caci autorii asaza \u00eentre faldurile unui hazard declarat cele mai ticluite puseuri de realitate si cele mai \u00eenc\u00e2lcite t\u00e2lcuri. Si tocmai dintr-o ispita savuroasa a urzelilor pe care o cultiva dialogul propus, nu m-as \u00eencrede nici \u00een intentiile declarate si nici \u00een strategiile confirmate. Ci, ca un jucator (cititor!) de sah bine instruit, as g\u00e2ndi cu trei sau patru mutari \u00eenainte.
\n\u00censa nici vorba de asemenea miscari anticipate \u00eentr-o carte care e stringent preocupata, se pare, de cum sa \u201edivagheze\u201c cu stil, cuceritor ca tertipurile unui Don Juan, si organizat ca Napoleon \u00een vremile-i de glorie, cu un farmec al evocarilor, \u00e0 la Proust, ca si al zabovirilor cu rost. Poticnenile nu \u00eesi au locul \u00een aceasta fluiditate ondulata a discursurilor, \u00een care secretul e jongleria fina a palierelor textual-umane, totul cu o (supra)doza de cultura, care \u00eensa nu are nimic ostentativ, ci e consecinta fireasca a dialogului.
\n\u201e\u00centr-o vasta sala…\u201c<\/strong>
\nSerban Foarta si Lia Faur, cei care simuleaza ca ar trage la sorti piesele pentru un joc de sah, \u00eempartind, \u201eechitabil\u201c piesele albe si cele negre, creeaza de la bun \u00eenceput un spatiu al sarjei, al cautarilor, al calatoriilor, al amintirilor, ca \u00eentr-un prelungit stream-of-consciousness, \u00een care \u201etu\u201c tradeaza, \u00een fond, si o teama de a nu ram\u00e2ne singur \u00een fata propriilor obsesii poetic-ontologice. Confesiunea textului catre un alt text imprima o tusa abia perceptibila, \u00een care Seherezadei (c\u00e2nd Lia Faur, c\u00e2nd Serban Foarta) nu-i mai poate fi teama de cititor, ci de \u00eensusi textul capabil sa se \u00eentoarca \u00eempotriva celui care l-a creat. Cartea gliseaza pe mai multe planuri, \u00eentr-un palimpsest \u00een care trecerile sunt insesizabile, de unde si ironia taioasa, dar subtila, detectabila numai de un ochi fin, exersat, tacut \u2013 de sahist \u00eentr-ale dialogurilor\/lecturilor\/scriiturilor etc. De altfel, \u00een aceasta metaliteratura uschita, lectorului ingenuu i se da sah-mat de la prima mutare, acolo unde \u00een cele mai simple \u00eentrebari e construit un veritabil cod de citit cu laptopul, biblioteca, pianul si gradina\/padurea deopotriva aproape, astfel \u00eenc\u00e2t sa te poti impregna de o carte-aventura.
\nUn autograf dat pe o frunza de artar de Nicolae Manolescu, jocurile lingvistice, (auto)citarile permanente, excursurile confesive despre flori si pasari, curtenia amorului livresc, povestile copilariei cu bizare gastronomii si cu credinta ca exista \u201emoronite\u201c, visele \u201econtrafacute\u201c si cele \u201eautentice\u201c scormonite de Freud si Jung, un rafinat balcanism barbian si umor tacit sadovenian, Biblia cu aroma de tam\u00e2ie, ambianta sonora cu muzica medievala, cu Regina Spektor si cu Chopin, ermetismul tacticos si sugubat al unei fantezii debordante, alfabetul \u201ewessex\u201c si mutenia, yin si yang \u00een varianta cromatica alb-negru transgres\u00e2nd linia strategiilor de sah Philidor, gama parfumurilor (si lista ar putea continua la nesf\u00e2rsit…) sunt puncte discontinue \u00een toata aceasta bucata c\u00e2ntata la patru m\u00e2ini si peste care nu cade capacul pianinei, ca \u00een cosmarul lui Serban Foarta, si nici nu cheama printr-un e-mail raspunsul, asemenea Liei Faur.
\nDe altfel, acest conglomerat de amintiri cu efect de bumerang \u00eempleteste \u00een \u201emadlenele\u201c celor doi parfumuri deopotriva vechi si noi, ca si cum totul ar fi un album \u00een care s-a presat perfect ceea ce odinioara nu putea fi spus. Poate de aceea \u00een povestea lui \u201edulcut\u201c, de la \u201edulce\u201c, \u201ela dulceag\u201c, toate cuvintele, rememorarile, par a fi excese, dar ele nu sunt, \u00een fapt, dec\u00e2t imagini care, desi joaca pe acelasi tar\u00e2m, descriu mereu alte nuante. Replicile torsionante dintre Lia Faur si Serban Foarta recheama aproape halucinant scenariile culinar-aromatice din copilarie sau cele cvasi-fabuloase cu strigoi (\u201ev\u00e2lva lupilor\u201c) sau femei-vrajitoare. Nu \u00eent\u00e2mplator, toate par sa aiba un aer vetust de camara, reiter\u00e2nd un univers cu spectru de comunitate traditionala, acolo unde jocurile erau si rituri, unde textele erau nu (doar) prilejuri de arta, ci mai cur\u00e2nd un mod de a alunga sau de a chema spirite, de a ghici, de a meni, de a recrea Lumea.
\n\u201eArs combinatoria\u201c<\/strong>
\nDefinitiile pentatonale \u00een care flora si fauna capata un iz de proza, poezie sau critica descriu adevarate capricii teoretice de intelectuali stilati, ca expresie a dulce-acrisor-amarui-salciului ce ajunge sa evoce, \u00een final, \u00eensasi literatura. Reproducerea unor texte proprii, uneori \u00een culori, precum si ilustratiile ce le acompaniaza (poze, tablouri, desene) dau viata si tremur unei carti ce ameninta sa devina un santaj sentimental at\u00e2t pentru autori, c\u00e2t si pentru cititori, toti devenind nostalgici \u201eparfumieri ai miresmelor memoriei noastre\u201c. Printre avataruri dendromorfe si idile arboricole se strecoara subtila somatie la a rasfoi dupa definitii, informatii, citate si lamuriri deopotriva pe mult prea-uzitatele \u201eGoogle\u201c sau \u201eYoutube\u201c, dupa cum si \u00een carti care cer o atentie aparte, si pentru care interlocutorii nu ezita sa dea chiar indicii de ordin tehnic (de pilda, cum e cazul lui Foucault si lucrarea sa \u201eCe este un autor?\u201c). De la Tristan si Isolda, Don Quijote, Seherezada, trec\u00e2nd prin Bachelard, Julius Evola, Denis de Rougemont, Calinescu, Vianu, ajung\u00e2nd la Val\u00e9ry, Ezra Pound, Barbu, Vinea, Tzara, extrapol\u00e2nd palierele istoriei, ale cinematografiei, ale muzicii, ale picturii, experiment\u00e2nd traduceri ad-hoc, aproape ca s-ar putea face un \u201eIndex\u201c al numelor si al lucrarilor citate, acest tip de textualitate voioasa put\u00e2nd coplesi cititorul prea preocupat sa le memoreze. De aici si tentatia de a reciti mereu, ca \u00eentr-un dictionar ghidus, pasaje seducatoare. Altfel, plimbarea printre genuri si timpuri literare, citarea cu dichis a unor poezii care ar sustine, mai degraba, o \u00eentortocheata evocare, fac din dialoguri prilej de cultura, de efervescenta intelectuala, mustind de tarii si esente carora nu \u00eentotdeauna le poti da de rost at\u00e2t de usor.
\nAstfel de confesiuni culturale si deconspirari implicite exprima o naturalete jucata la scena deschisa si, totusi, \u00een hotarele unei intimitati excelent construite, cu o recuzita cel putin minimala, tabla si piesele de sah. La urma urmei, placerea unei astfel de conversatii deconspira un joc de dincolo de joc, pentru cei tentati de asemenea guimbuslucuri lingvistice, ce respira o tandrete catifelata, dar si ironica. \u00cen acest fashion literaturizat \u00een care Lia-copila nu voia sa poarte rochite, iar lui Serban Foarta nu-i reuseste pariul de a cersi \u00eembracat \u00een haine de firma, cei doi \u00eesi daruiesc ragazul de a \u00eembraca vesm\u00e2ntul de Rege si Regina si de a purta un dialog ca si cum ar concura la un duel.
\nNu e de mirare ca \u00een acest \u201eesichierl\u00e2c\u201c cu alura scriitoriceasca razbate o excentricitate senzuala, putin avangardista, caci, dupa un \u201econcert salt greierimii \u00eendragostite\u201c, ce combina ametitor un Konzertmeister cu \u201et\u00e2rcovnicul amar\u00e2t\u201c, Serban Foarta experimenteaza alaturi de Lia Faur cum e sa fii un Gulliver \u00een propriul \u201epod cu amintiri\u201c, dupa ce ai tras la raspundere pe Holderlin si o armata de cuvinte aparent cunoscute. Pe de alta parte, ca adevarati curteni\/curtezani ai literaturii, cititorii se pot \u00eentreba ce are de-a face Papa Iulius al II-lea Giuliano delle Rovere cu destinul melcilor si al fluturilor, ori cu plimbarile prin \u201eselva oscura\u201c sau cele cu bicicleta. Dar de la curteanul-trubadur la Pietro Gralla si pretentiile de intelectualism ale lui Camil Petrescu, distanta nu e chiar at\u00e2t de lunga, miza fiind tocmai suprimarea acesteia sau crearea unor legaturi \u00eentre \u201etoposuri\u201c discrepante.
\n\u00cen consecinta, rascumpararea dreptului la lectura\/poveste, a dreptului la viata\/moarte apare ca o \u201echicitoare\u201c ce demonstreaza ca si pentru literatura e nevoie de un instinct strategic, pentru a muta povesti \u00een povesti, pentru a preschimba extravaganta si capriciul \u00een viata (sau, cine stie, chiar invers), dupa modelul unei batalii cu resturi de bandaje uitate pe front sau al unei decapitari \u00e0 la Cristofano Allori \u00een tabloul \u201eJuditta con la testa di Holoferne\u201c. De altfel, \u201ecozeria despre fluturi\u201c si \u00eengeri biciclisti, ca si despre \u201eomul metamorfic\u201c, \u00een combinatie cu poetica \u201efluieratului\u201c si cu pitorescul baroc al \u201epersonajelor\u201c lui Foarta amintind de Craii de Curte Veche dau seama despre o memorie-caraus, care topaie cu rafinament prin istorii.
\nCu amendamendul ca autorii (re)construiesc adevarate parcursuri stiintifice \u00eentr-un mod eliberat de conventii, tratatul jocului de sah pare mai serios dec\u00e2t ne-am \u00eenchipui, acolo unde asumarea de \u201epiese\u201c sau de simboluri devine extrem de fragila si, nu \u00een cele din urma, fascinanta pentru cititorul pasionat de astfel de jonglerii. Mutenia cartilor, ca si a sahului, asa cum e decretata ea chiar de la \u00eenceput, justifica o mutatie permanenta \u00een cautarea unui grai, de aici poate si necesitatea hamletiana de a monologa, din finalul volumului: \u201eOr, partenera mea sau eu, nemaiafl\u00e2ndu-ne, pentru un timp, \u00een legatura e-mailara, ne mai ram\u00e2ne sa jucam un sah care aduce a monolog (\u00een sens dramatic)\u201c. De aceea, \u201efeericirea\u201c pare aici at\u00e2t autotransare schizoida, c\u00e2t si \u201eseherezadism\u201c oniric si pasiune pentru inventie, iar \u201efinalul e mereu un sah \u00eencheiat cu o \u00eenfr\u00e2ngere…\u201c. \u00censa un final ca o invitatie de (re)lectura a unei carti ce si-a c\u00e2stigat un drept intangibil pe \u201eesichierul\u201c literaturii.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Serban Foarta, Lia Faur, Esichier, Editura Brumar, Timisoara, 2012, 148 p.   \u201eLia: Serban, tu \u00een lumea cui ai vrut sa intri? Eu am vrut sa intru \u00een lumea ta si sa-ti descopar viata. Tu ce-ai vrut sa faci cu aceasta carte? Serban: Eu am vrut sa te bat la sah…!\u201c Asa \u00eesi anunta Serban… Cite\u0219te mai mult »Sah-mat!<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8045,8044,1592],"class_list":["post-12718","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-esichier","tag-lia-faur","tag-serban-foarta"],"views":1949,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12718","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12718"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12718\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12718"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12718"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12718"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}