{"id":12705,"date":"2012-08-09T11:15:32","date_gmt":"2012-08-09T09:15:32","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=12705"},"modified":"2012-08-09T11:15:51","modified_gmt":"2012-08-09T09:15:51","slug":"nevoia-de-apocalipsa","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/nevoia-de-apocalipsa\/","title":{"rendered":"Nevoia de apocalipsa"},"content":{"rendered":"

Se pare ca oamenii, pe l\u00e2nga nevoile clasice pe care le cunoastem cu totii, au si o nevoie ascunsa de apocalipsa. Nu ma refer la dorinta de a vedea un sf\u00e2rsit violent al lumii, ci pur si simplu la faptul ca sf\u00e2rsitul timpului ar fi, \u00een fapt, o categorie universala a g\u00e2ndirii. Stim ca este o categorie religioasa si ca ea apare \u00een crestinism, iudaism si \u00een islamism, dar apocalipsa este si o categorie interpretativa asupra realitatii.<\/strong> <\/em>
\nModernitate, crestinism si apocalipsa la Bergen<\/strong>
\nAdeseori, de-a lungul istoriei, raportarea la apocalipsa a ajutat generatii \u00eentregi sa \u00eesi dea o explicatie pentru ce li se \u00eent\u00e2mpla \u00een contextul istoric \u00een care se aflau. Fie ca este vorba despre epoca lui Joachim de Flore sau despre cea a lui William Blake, cu al sau \u201eThe New Jerusalem\u201c, fie ca este vorba despre disolutia Imperiului Austro-Ungar sau despre Al Doilea Razboi Mondial, oamenii au folosit metafore legate de apocalipsa pentru a cauta explicatii pentru timpurile \u00een care au trait. Nu doar pentru ca Biblia era cartea la \u00eendem\u00e2na si nu doar pentru ca, fac\u00e2nd trimitere la ea, oamenii din generatiile trecute puteau accepta mai usor un anumit mesaj. Atunci c\u00e2nd da cele zece porunci, Biblia propune o ordine dezirabila pentru pacea din orice societate. La fel se \u00eent\u00e2mpla si c\u00e2nd vorbim despre asumarea unei ordini a istoriei, care presupune un sf\u00e2rsit, o \u00eenrautatire progresiva a tuturor lucrurilor din lume, urmata de o re\u00eennoire radicala a tuturor celor materiale \u2013 acestea sunt cadre care \u00eenlesnesc viata si \u00eentelegerea fenomenelor sociale.
\nDe fiecare data c\u00e2nd raul depaseste limitele acceptabile, oamenii se raporteaza la g\u00e2ndul luptei finale de la sf\u00e2rsitul istoriei, \u00eentre bine si rau. Adeseori, singura speranta a indivizilor este o depasire a situatiei prezente, care e posibila doar prin interventie divina, o interventie ce presupune schimbarea fundamentala a legilor acestei lumi cazute. Despre aceasta structura apocaliptica a istoriei sau a modului \u00een care noi suntem capabili sa \u00eentelegem istoria s-a discutat pe parcursul a trei zile, \u00een Norvegia, la conferinta \u201eModernitate, crestinism si apocalipsa\u201c, organizata de Universitatea din Bergen. Gasiti informatii despre conferinta si la adresa http:\/\/modernismchristianity.org\/
\nApocalipsa \u00een literatura<\/strong>
\nO buna parte dintre cei prezenti la conferinta veneau din domeniul literaturii si urmareau folosirea metaforelor crestine \u00een opere anglofone, la Joyce, T.S. Eliot, Yeats, Thomas Merton, Beckett, Lowry, Chesterton, Ezra Pond. Prima tema privilegiata a fost cea a apocalipsei, dar la concurenta cu ea apareau si tema sacrificiului sau vechea tema a teodiceei sau a nevoii de a cauta un m\u00e2ntuitor. Dupa stiintele politice, cucerite de conceptul de religie politica, a venit r\u00e2ndul literaturii sa se plaseze \u00eentr-o grila de interpretare religioasa. Crestini sau nu, autorii invocati au simtit nevoia de a se raporta la elemente aduse de cultura crestina, o data din motive estetice si a doua oara pentru ca aceste motive ofereau un cadru pentru a explica fenomene politice care depaseau capacitatea de \u00eentelegere si de acceptare a omului.
\nEshatologia \u2013 un concept explicativ<\/strong>
\nA vorbi despre un sf\u00e2rsit al lumii puse \u00een fata Primului Razboi Mondial pare azi absurd, dar, plas\u00e2ndu-ne \u00een contemporaneitatea evenimentului si fiind martori ai capacitatilor distructive ale conflagratiei, nemai\u00eent\u00e2lnite p\u00e2na atunci, orizontul apocaliptic devine cea mai plauzibila explicatie. Nu \u00een sensul \u00een care este explicatia adevarata, ci \u00een sensul ca, g\u00e2ndindu-ne la evenimentele tragice ca fiind plasate pe calea ce duce catre sf\u00e2rsitul lumii, putem avea atitudinea corespunzatoare \u00een fata lor. De o parte e resemnarea, nu poti schimba ceva ce e decis de sus si stii ca se va \u00eent\u00e2mpla, de alta parte e clarificarea pozitiilor fiecaruia \u2013 omul alege cu mai multa usurinta tabara \u00een care se va plasa, stiind ca aceasta alegere este una fundamentala, ce va face compromisul imposibil.
\nEshatologia apare astfel ca o fictiune explicativa a unor fenomene istorice foarte greu de asumat si de \u00eenteles. Termenul \u201efictiune\u201c nu este \u00een nici un fel unul peiorativ, ci este doar un instrument prin care ne este dat sa \u00eentelegem timpurile \u00een care traim. Dat fiind ca acest instrument ne poate face sa \u00eentelegem at\u00e2t caderea Imperiului Roman, c\u00e2t si intrarea lui Napoleon \u00een Jena, dar si al Doilea Razboi Mondial sau chiar anul 2012, cu criza UE si mai mica criza politica rom\u00e2neasca, folosirea lui nu \u00eenseamna ca timpul se va sf\u00e2rsi aici, ci ca ideea apocalipsei este una universala, at\u00e2t \u00een sensul ca ea apare \u00een toate timpurile istorice, c\u00e2t si \u00een sensul de concept-cheie, care structureaza raportarea noastra la timp.
\nOmul liber care crede ca timpul este infinit devine iresponsabil. La fel cum Kant spunea ca morala este baza libertatii, ca trebuie sa asumam existenta libertatii, astfel \u00eenc\u00e2t morala sa fie posibila, la fel trebuie sa asumam si sf\u00e2rsitul timpului, ca sa putem sa dam o acoperire conceptelor de libertate si moralitate, care nu ar avea sens \u00een contextului unui timp infinit. Suntem fortati conceptual sa credem \u00een sf\u00e2rsitul istoriei, chiar daca nu suntem crestini. (Evident, putem oric\u00e2nd sa optam pentru disolutia subiectului, a vointei sale si a lumii, propuse pe paliere diferite de postmodernism si de budism, dar, at\u00e2t timp c\u00e2t avem pretentia de a pronunta cuv\u00e2ntul \u201eEu\u201c, trebuie sa fim gata a lua la pachet si libertatea, idealul moral si, culmea, sf\u00e2rsitul istoriei.)
\nEshatologia: categorie a g\u00e2ndirii<\/strong>
\nAvem at\u00e2t o necesitate epistemologica, c\u00e2t si una conceptuala sa credem \u00een sf\u00e2rsitul istoriei, ceea ce face din acest termen o categorie a g\u00e2ndirii, la fel de importanta ca relatia de cauzalitate sau chiar ca termenii de \u201esubstanta\u201c sau \u201esubiect\u201c. O categorie epistemologica, pentru ca a crede \u00een sf\u00e2rsitul istoriei este calea cea mai simpla spre a ne explica ce se petrece \u00een anumite momente-cheie ale istoriei, singura forma prin care omul poate da un sens unor nonsensuri nu este un \u201ecred pentru ca este absurd\u201c, ci un \u201ecred pentru ca asta este singura explicatie rezonabila\u201c; conceptuala, pentru ca sf\u00e2rsitul istoriei este un termen-limita al experientelor omului, la fel de important ca si plasarea \u00een timp a experientelor noastre. \u00cemi pare rau ca nu i-a venit lui Kant ideea de a plasa, pe l\u00e2nga intuitiile de spatiu si timp, si pe aceea de sf\u00e2rsit al timpului. Evident, faptul ca omul are nevoie de acest concept nu \u00eenseamna apriori ca el capata fiinta \u00een functie de nevoile omului, ci doar ca noi nu putem g\u00e2ndi \u00een afara lui si, eventual, ca revelatia crestina este scrisa \u00een termeni g\u00e2nditi special pentru nevoile umane. Doar ca, deocamdata, nu prea avem ce sa facem, dec\u00e2t sa ne multumim sa ram\u00e2nem la nivelul a ceea ce este universal pentru om.
\nHegel este filosoful care a sesizat importanta sf\u00e2rsitului istoriei ca o categorie universala a g\u00e2ndirii; \u00een functie de acest final, toata istoria ideilor, a artei sau a politicului capata un sens. Oamenii nu au, \u00een general, nicio problema \u00een a accepta ca spiritul se manifesta \u00een arta, ba chiar, poate, si \u00een filosofie si stiinta, dar au o problema radicala \u00een a accepta ca el se manifesta \u00een lumea concreta a evenimentelor de zi cu zi, care constituie istoria oamenilor reali si a luptelor lor politice, pentru ca aici intervine problema raului. Dar sf\u00e2rsitul istoriei si sensul istoriei sunt concepte corelative; fara sf\u00e2rsit nu vezi sensul si fara sens sf\u00e2rsitul nu este dec\u00e2t o \u00eencetare a miscarii, care nu aduce nici o \u00eentelegere asupra lumii.
\nFata \u00een fata cu literatii se plasau, la conferinta de la Bergen, teologii, majoritatea absolventi ai unor universitati din Marea Britanie, tara \u00een care teologia se studiaza \u00een universitatile de stat si \u00een care studiul Bibliei este o activitate la fel de onesta si decenta ca studiul oricarei alte materii umaniste. Printre ei, c\u00e2tiva istorici si filosofi care nu puteau sa \u00eesi explice propriile domenii de studiu fara sa faca referinte la cultura crestina. Cum colocviul a avut loc la Universitatea din Bergen, sediu al Arhivelor Wittgenstein, criticul american Marjorie Perloff a sustinut, de exemplu, o conferinta despre \u201eWittgenstein si crestinismul\u201c.
\nSpiritualizarea materiei<\/strong>
\nDiscursul care mi-a atras cel mai tare atentia a fost cel al lui John Milbank, autorul cartii \u201eTeologie si teorie sociala\u201c, care critica existenta unui spatiu secular independent, unde teologia nu ar avea nici un motiv sa intervina. El a readus \u00een discutie tendintele comunismului si nazismului de a se prezenta ca promisiuni ale unui viitor \u00een care materia va fi \u00eentr-un fel spiritualizata, asa cum este promis \u00een \u201eCartea Apocalipsei\u201c si cum a fost subliniat de Joachim de Flore prin viziunea \u00cemparatiei Spiritului. Aceasta speranta \u00eentr-un viitor \u00een care materia este transfigurata spiritual e regasita peste tot, de la gruparile New Age la comunism sau ecologism. Materialismul pur si dur nu mai este la moda, el a fost \u00eenlocuit de un idealism al materiei, \u00een care omul sfinteste \u00een locul lui Dumnezeu natura.
\nEshatologia deja realizata<\/strong>
\nAu existat si c\u00e2teva viziuni care contesta realizarea efectiva a unei apocalipse si propun o reinterpretare a termenului. Conceptul de eshatologie realizata apare \u00eentr-un context al interpretarilor biblice care neaga apocalipsa si care sustin ca termenul de eshatologie nu se refera la a doua venire a lui Hristos, ci doar la interventia sa aici si acum \u00een vietile oamenilor. C\u00e2nd Hristos intervine direct \u00een vietile noastre si le transforma, situatia seamana cu cea de la finalul timpului, c\u00e2nd materia va fi transformata si va fi spiritualizata. Termenul este folosit pentru a sugera ca modul \u00een care Dumnezeu intervine radical \u00een vietile noastre poate fi comparat cu o re-creare radicala a cerului si a pam\u00e2ntului.
\nInterpretarea lor este interesanta \u00een masura \u00een care ea compara orice interventie divina cu o creatie radicala, dar se vede destul de clar ca aceasta reinterpretare se plaseaza \u00een contextul demitologizarii crestinismului, opt\u00e2nd pentru un crestinsm existentialist ce exclude c\u00e2t mai mult din partea de supranatural. Dar un crestinism care renunta la partea lui de supranatural, pentru a se adapta lumii moderne, este mai rau dec\u00e2t un sistem filosofic care nu pretinde ca este adevarat. Interpretarea existentialista are sens at\u00e2t timp c\u00e2t ea apare ca o complementaritate a celei supranaturele. Se pare, \u00eentr-adevar, ca \u00eentre eshatologie si libertatea umana exista un paralelism de actiune, am\u00e2ndoua intervin brusc \u00een realitate si ambele produc schimbari radicale. Adica, \u00eentr-un fel, actul liber este la fel de devastator ca eshatologia, el recre\u00e2nd \u00eentregul univers. \u00cen plus, orice alegere presupune o proiectie de viitor si, \u00een functie de acel viitor ales, \u00eeti interpretezi ce faci \u00een prezent si ce ai facut pentru acel viitor \u00een trecut.
\nExista o corelatie greu de definit \u00eentre libertatea prezenta si momentul final al istoriei, iar timpul privit dinspre finalul lui catre prezent poate aduce lumina asupra alegerilor din prezent, oric\u00e2t de stranie ni s-ar parea aceasta forma inversata de a te plasa pe axa timpului. E ca \u00een fizica lui Aristotel, unde piatra aruncata este atrasa de locul ei, de acel \u201eacasa\u201c al ei. G\u00e2ndirea stiintifica a eliminat orice urma de teleologie, dar teologia este partial construita printr-o abordare teleologica. Deci eshatologia nu are doar efecte sociale, ci si individuale, manifest\u00e2ndu-se \u00een primul r\u00e2nd pe plan individual, dar a g\u00e2ndi ca eshatologia este doar o metafora aplicabila la schimbarile din propria existenta este o forma crunta de egocentrism.
\nCele trei zile de colocviu, la Bergen, m-au impresionat placut, \u00een primul r\u00e2nd, pentru ca au fost puse \u00een discutie teme foarte importante pentru \u00eentelegerea culturii europene; pentru ca apocalipsa si m\u00e2ntuirea au putut sa fie dezbatute \u00eentr-un mediu academic deschis, fara fanatisme confesionale, dar si fara respingeri corect politice ale crestinismului.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Se pare ca oamenii, pe l\u00e2nga nevoile clasice pe care le cunoastem cu totii, au si o nevoie ascunsa de apocalipsa. Nu ma refer la dorinta de a vedea un sf\u00e2rsit violent al lumii, ci pur si simplu la faptul ca sf\u00e2rsitul timpului ar fi, \u00een fapt, o categorie universala a g\u00e2ndirii. Stim ca este… Cite\u0219te mai mult »Nevoia de apocalipsa<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[8034,8036,8037,8033,8035],"class_list":["post-12705","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-cartea-apocalipsei","tag-apocalipsa-in-literatura","tag-apocalipsala-bergen","tag-eshatologia","tag-spiritualizarea-materiei"],"views":2252,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12705","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12705"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12705\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12705"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12705"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12705"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}