Ne punem tot mai stringent \u00eentrebarea: ce se va \u00eent\u00e2mpla dupa? Evident, dupa caderea regimului reprezentat de catre Bashar al-Assad. Ce vor deveni Siria si Orientul Mijlociu? \u00centrebarea asta este cum nu se poate mai potrivita mai ales acum, dupa ce atentatul reusit din Damasc a ucis dintr-odata pe ministrul de Interne, pe cel al apararii si pe seful securitatii nationale. Si, oric\u00e2t de mult si-ar atribui insurgentii islamici meritul acestei lovituri, \u00een chiar inima unuia dintre cele mai strict pazite sedii din Damasc, e limpede ca lucrul nu se putea petrece fara sprijin din interior. Cel putin cu participarea extraordinara a cuiva care avea acces la codurile secrete ale cercului intim al lui al-Assad. Dupa defectiunile \u00een masa ale generalilor armatei siriene si oficialilor guvernamentali, recentul atentat confirma faptul ca dictatura siriana, care tine \u00een pumnul ei de mai bine de 40 de ani tara, este minata din interior.
\nFireste, rezultatul razboiului civil este \u00eenca incert, nedeterminat. Masacrul continua, chiar daca strategia dezinformarii practicata de guvern, dar si de alte parti implicate \u00een conflict, nu ne da posibilitatea sa-i evaluam dimensiunile efective. Presedintele ar putea sa mai reziste pentru o vreme, poate nu chiar at\u00e2t de scurta cum s-ar parea, asediat \u00een palatul sau sau \u00een cine stie ce buncar secret. Dar e limpede ca, \u00een jurul lui, elita militara si oficialii guvernamentali, adevaratii manipulatori ai puterii, se g\u00e2ndesc tot mai mult la un scenariu care sa implice caderea lui al-Assad. Nu ar fi hazardat sa afirmam ca, pe plan militar, nici una din fortele angrenate \u00een conflict nu poate sa obtina victoria. Singura, opozitia armata e greu de crezut ca ar putea sa prevaleze asupra uneia dintre cele mai bine organizate si echipate armate nationale. Nici macar cu substantialul ajutor al Arabiei Saudite si Qatarului, ba si al fortelor occidentale. \u00cen acelasi timp, nu se poate concepe nici o victorie a \u201egardei pretoriene\u201c a lui Bashar al-Assad, fara optiunea, care ar fi o adevarata nebunie, pentru apelul la armele chimice si la exterminarea \u00een masa a populatiei.
\n\u00cen acest razboi dur, ca \u00een multe alte razboaie civile, de altfel, armele folosesc mai mult pentru a mentine conflictul viu, dar nu si pentru a-l rezolva. Probabil ca, peste c\u00e2tiva ani, mai multi sau mai putini, cei care vor scrie istoria conflictului sirian vor descoperi ca soarta i-a fost decisa nu at\u00e2t de alte elemente, ci de eternul ban! Acel ban care a cam disparut din vistieriile regimului \u00een vreme ce se aduna serios la Petromonarhii din Peninsula. Si asta nu numai ca sa-i \u00eenarmeze pe insurgenti sau armata siriana libera, dar mai cu seama ca sa-i \u201econverteasca\u201c pe potentatii regimului de la Damasc la cauza celor revoltati. Potentati care vad, zi de zi, cum se casca golul \u00een jurul liderului maxim si trebuie sa-si faca planuri serioase pentru salvarea propriilor piei! E limpede ca s-a ajuns la un asemenea masacru \u00eenc\u00e2t \u00eentoarcerea la starea de dinainte de conflict este imposibila. Drum fara de \u00eentoarcere! \u00cen acelasi timp, divizarea din cadrul rebelilor, la care se adauga defectiunile militare de v\u00e2rf si ale oficialilor guvernamentali, sugereaza, pentru viitor, o lunga faza de instabilitate. Cum am vazut de cur\u00e2nd si \u00een alte parti ale Peninsulei Arabe, pentru o schimbare efectiva de regim nu ajunge doar demiterea dictatorului, sau mai bine zis a acelora care l-au folosit drept scut pentru apararea propriilor privilegii. Pretendentii la putere sunt acum destul de multi, uniti doar de ura pentru minoritatea alauita care se identifica cu Puterea si de aceea fata de bugrhezia financiara care \u00eei era asociata. Daca va exista un \u00eenvingator \u00een \u201epartida siriana\u201c care se joaca astazi, acesta nu va fi neaparat cel care l-a dat jos pe al-Assad, ci cel care va sti si va reusi mai bine sa-si domine, si eventual lichideze actualii aliati.
\nAici este cazul sa largim oarecum cadrul de referinta, caci conflictul sirian e mult mai mult dec\u00e2t un razboi civil si implica at\u00e2t interese regionale, c\u00e2t si interese ale marilor puteri globale. \u00cen ceea ce priveste aspectul regional, \u00een Siria se confrunta Arabia Saudita si Iranul. Cred ca e o afirmatie de bun-simt \u00een a spune ca, oricine \u00eei va urma la putere lui Bashir
\nal-Assad, va fi imposibil de manevrat de catre Teheran. Vazuta de Iran, \u00eenfr\u00eengerea aliatului sirian, de altfel destul de ambiguu, ar \u00eensemna deja pierderea terenului catre Mediterana si slabirea serioasa a elementului de sprijin din Liban, Hezbollah. C\u00e2t despre dimensiunile mondiale ale conflictului, trebuie spus ca, at\u00e2ta vreme c\u00e2t \u201eprimaverile arabe\u201c priveau destabilizarea Africii de Nord sau a Sahelului, nu se remarca o implicatie si scindare de influente at\u00e2t de mare. Dar c\u00e2nd ne apropiem de Israel si de bogatiile energetice ale Golfului Persic, marile puteri intra deodata \u00een alerta. Washingtonul ar vedea co ochi buni la Damasc un regim sunnit de nuanta democratica, care sa stopeze sperantele Iranului si, \u00een acelasi timp, sa dea o garantie de stabilitate si echilibru \u00een zona Isrealului. Dar… Obama nu vrea, desigur, sa se implice direct \u00een conflictul sirian, cel putin p\u00e2na la alegerile prezidentiale din noiembrie. Moscova, cu tot cinismul, prefera masacrul infinit cu pretul de a nu-si pierde ultima baza \u00een Orientul Mijlociu. Putin a \u00eenghitit cu noduri \u00eenfr\u00e2ngerea lui Geddhafi si caderea Libiei amice. De aceea nu vrea sa mai riste nimic si raspunde cu un veto clar, apasat, la orice \u00eencercare a Consiliului de Securitate ONU de a vota o rezolutie care sa permita interventia armata \u00een Siria. Pentru el, schimbarea de regim suna ca o anatema, nu numai pentru ca ar pierde un important picior de pod \u00een regiune, dar si fiindca, uit\u00e2ndu-ne pe harta, nu suntem prea departe de Caucaz si tendinta schimbarilor ar putea, astfel, sa fie \u00eencurajata \u00een propriul sau imperiu. Ca sa nu mai spunem ca jihadistii din Damasc ar putea, eventual, sa contamineze acea parte recalcitranta din Rusia musulmana care i-a dat lui Putin at\u00e2ta bataie de cap \u00een trecut. Beijingul \u00eempartaseste si el temerile Moscovei. La Natiunile Unite se misca mereu \u00een umbra ei, las\u00e2ndu-l \u00eensa pe Putin sa ia toate deciziile fundamentale. E limpede ca nu vrea sa-si piarda interesele \u00eentr-o regiune unde spera sa se extinda sub plan energetic si, \u00een acelasi timp, nu vrea sa dea \u201eacasa\u201c mesajul ca v\u00e2ntul schimbarilor poate sa triumfe…
\nAsadar, e foarte posibil ca regimul lui Bashar al-Assad sa aiba zilele numarate, dar nu este foarte limpede \u2013 dimpotriva, e greu de \u00eenchipuit \u2013 ce\u00a0 se va \u00eent\u00e2mpla c\u00e2nd va fi timpul sa vorbim despre o noua Sirie.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Ne punem tot mai stringent \u00eentrebarea: ce se va \u00eent\u00e2mpla dupa? Evident, dupa caderea regimului reprezentat de catre Bashar al-Assad. Ce vor deveni Siria si Orientul Mijlociu? \u00centrebarea asta este cum nu se poate mai potrivita mai ales acum, dupa ce atentatul reusit din Damasc a ucis dintr-odata pe ministrul de Interne, pe cel al… Cite\u0219te mai mult »Destinul ultimei primaveri arabe<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[5883],"class_list":["post-12698","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-siria"],"views":1616,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12698","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12698"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12698\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12698"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12698"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12698"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}