{"id":12695,"date":"2012-08-09T11:06:34","date_gmt":"2012-08-09T09:06:34","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=12695"},"modified":"2012-08-09T11:07:00","modified_gmt":"2012-08-09T09:07:00","slug":"politica-intre-civilizatie-fals-si-repulsie","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/politica-intre-civilizatie-fals-si-repulsie\/","title":{"rendered":"Politica \u00eentre civilizatie, fals si repulsie"},"content":{"rendered":"

Ma folosesc de pretextul intrarii \u00een vacanta pentru a iesi din evenimentele internationale. Numai bine pentru a vedea cum arata, politic vorbind, lucrurile si pe la noi.\u00a0 S-a \u00eent\u00e2mplat sa am timp sa reiau lectura cartilor esentiale ale lui Titulescu si, asa cum ma asteptam, marele diplomat mi-a reconfirmat adevarul ca neavenitii \u00een politica sunt surse ale discordiei, abuzurilor, scandalurilor. Adica, ale raului. Spectacolul mizerabil oferit de razboiul politic orb prin care am fost nevoiti sa trecem \u00een vara acestui an seamana cu cel prin care a fost devastata energia t\u00e2narului stat rom\u00e2n \u00eenchegat prin Marea Unire de la 1 Decembrie 1918. Atunci, \u00een vremea mult laudatei democratii interbelice, rom\u00e2nii \u00eesi preparau ingredientele care sa devina fermentii politicii cu naduf:\u00a0 aranjamente oneroase, manevre oculte, scandalul si p\u00e2ra la stap\u00e2n. Practicate cu voluptate chiar de atunci, toate acestea sunt reluate fara osteneala azi, \u00een vremea fericita pe care o traim sub zodia marii democratii. Nu este de mirare ca politica, la noi, se zbate \u00eentre civilizatie, fals si repulsie si nu reuseste sa-si gaseasca un loc onorabil \u00een inima si\u00a0 \u00een rosturile rom\u00e2nilor.
\nRe\u00eent\u00e2lnirea cu Titulescu<\/strong>
\nCitindu-l pe Titulescu, m-a fram\u00e2ntat o \u00eentrebare: ce-i face pe rom\u00e2ni at\u00e2t de patimasi, \u00eenc\u00e2t recurg p\u00e2na si la ura pentru a ajunge la putere? Titulescu \u00eensusi a fost victima invidiei si a urii. Voi vorbi altundeva despre dusmanii lui. A avut multi, din ce \u00een ce mai multi, pe masura ce c\u00e2stiga pentru Rom\u00e2nia, prin geniul lui si prin truda lui, un loc \u00een lume. Datorita influentei si prestigiului pe care \u00eel avea la Liga Natiunilor, instanta pacii de la Geneva, tara noastra capatase \u00eentre cele doua razboaie mondiale un loc respectabil \u00een Europa. De Titulescu aveau nevoie Franta si Marea Britanie, el a demontat iredentismul Budapestei, a condamnat\u00a0 fascismul lui Mussolini, iar pentru Hitler a fost obstacolul penetrarii Germaniei \u00een Rom\u00e2nia. El domina Societatea Natiunilor, forumul \u00een care se ducea batalie pentru respectarea sistemului de ordine fixat pe continent prin Pacea de la Versailles. Adica, cel care consfintea si garanta re\u00eentregirea\u00a0 Rom\u00e2niei. Cu toate acestea, marele diplomat sf\u00e2rseste ca victima a propriilor lui concetateni. Adversarii din tara nu au fost capabili sa-i \u00eenteleaga viziunea despre justitie fondata pe principii, spirit de dreptate si morala. Erau st\u00e2njeniti mai ales de ideea moralitatii publice relevata lui Titulescu, \u00een toata dimensiunea ei, de contactul cu civilizatia britanica. Iata ce scrie el, la putin timp dupa ce este numit ministru plenipotentiar la Londra, \u00een 1922: \u201eAm \u00eenvatat ca opinia publica britanica este foarte sensibila la orice aduce a umanism si dreptate si ca Marea Britanie este tara \u00een care moralitatea particulara si cea publica sunt legate c\u00e2t se poate de str\u00e2ns\u201c (\u201ePolitica externa a Rom\u00e2niei\u201c Editura Enciclopedica, Bucuresti, 1994, p. 193).
\nM-am bucurat sa citesc aceste r\u00e2nduri tocmai c\u00e2nd aflam, din presa franceza, ca fostul presedinte Jacques Chirac, ultimul gaullist cu adevarat, a fost vizitat de actualul presedinte, socialistul Fran\u00e7ois Hollande. Ziaristii scriu ca \u00eent\u00e2lnirea lor a fost amicala, ca cei doi si-au spus de toate, p\u00e2na si banalitati. Ei se mai \u00eent\u00e2lnisera \u00een timpul campaniei electorale si \u00eent\u00e2mplarea \u00eel contrariase destul pe fostul presedinte Sarkozy, om politic creat de \u00eensusi Chirac. Noua revedere si discutiile\u00a0 celor doi nu sunt importante pentru soarta Frantei, dar c\u00e2ta lumina pun pe civilizatia unei politici. Presedintele Hollande l-a vizitat pe Chirac \u00een niste momente de suferinta \u2013 acesta este bolnav \u2013 prin care trece cel care, ideologic, i-a fost oponent politic p\u00e2na mai ieri. Omenia \u2013 asta vrea sa spuna Titulescu \u2013 este mai importanta dec\u00e2t ideologia. Noi c\u00e2nd vom ajunge sa \u00eentelegem un adevar at\u00e2t de simplu?
\nO sansa ratata<\/strong>
\nRom\u00e2nia a avut ocazia sa experimenteze coabitarea unei formatiuni social-liberale, venita din opozitie, cu autoritarismul unei presedintii nervoase si mereu rascolitoare a vietii publice din Rom\u00e2nia. Ar fi fost o alternanta la esecul unei guvernari democrat-liberale \u00een care presedintele se credea sef de stat si de guvern la un loc. A mai avut sansa sa aiba un prim-ministru t\u00e2nar, dezinhibat, scolit \u00een tara si \u00een strainatate, cum se cere azi. De mult rom\u00e2nii \u00eesi doreau un guvernant care sa nu mai fie \u00eencurcat \u00een nodurile (\u00eenca nedesfacute ale) politicii post-decembriste. Iata ca aparuse. Avea un\u00a0 discurs nou despre justitie, \u00een general, si despre justitia sociala, \u00een special, despre coruptie si despre perspectivele iesirii din criza. Formula guvernarii social-liberale parea sa puna pe un fagas potrivit fram\u00e2ntarile noastre, \u00een traversarea desertului de la comunism la capitalism. \u00cent\u00e2mplarea ne ajuta p\u00e2na si la ruperea traditiei onomasticei politice: scapam, \u00een sf\u00e2rsit, de emblematicul nostru \u201eescu\u201c.\u00a0 Chiar si acest amanunt lingvistic parea sa indice ca suntem porniti pe un alt drum. Acel t\u00e2nar cu nume fara \u201eescu\u201c contribuise el \u00eensusi ca st\u00e2nga din care venea sa nu mai fie legata de liderii instalati \u00een decembrie 1989. Si daca ar fi sa nu-i suspectam de ipocrizie, chiar unii dintre ideologii dreptei noastre de azi, pe c\u00e2nd nu le mai sta nimic \u00een cale, au simtit nevoia \u00eentaririi opozitiei. St\u00e2nga veche stim de unde vine, dreapta noua nu prea stim. St\u00e2nga veche a trait la \u00eenceput iluzia modelului social-democratiei germane si apoi pe cea a celei de a treia cai, experimentata de Tony Blair \u00een Marea Britanie. Suntem rom\u00e2ni si ratam ori de c\u00e2te ori luam modele de aiurea. Fondul nostru ontologic este diferit de cel al nemtilor sau al britanicilor si, chiar daca suntem un popor funciarmente conservator (altfel, nu am fi ramas latini doua mii de ani!), atunci c\u00e2nd reusim, ne despartim \u00een felul nostru, eminamente atipic, de trecut. Altii au trait \u00een coabitare politica, noi nu putem nicicum sa o acceptam. Desi parea dorita, st\u00e2nga noua nu a fost lasata sa-si limpezeasca mesajul. A fost imediat \u00eempiedicata sa exerseze o formula cu liberalii, apoi atrasa \u00een dispute violente si, \u00een final, \u00eempinsa la erori. S-a trezit \u00een rom\u00e2ni vocatia lor de a compromite ideile, mari sau mici, \u00eenainte de a prinde radacini. \u201eO doctrina\u201c, spune Titulescu \u2013 si propun cititorului o extrapolare a logicii lui la \u00eent\u00e2mplarile prin care trece Rom\u00e2nia azi \u2013, \u201enu se poate impune dec\u00e2t prin spada sau cuv\u00e2nt! Eu unul prefer cuv\u00e2ntul\u201c. (\u201ePledoarii pentru pace\u201c, Editura Enciclopedica, 1996, p.250).
\nPoliticienii nostri de azi au preferat sa scoata spada. La peste sapte decenii, ei nu reusesc sa priceapa logica lui Titulescu. Democrat-liberalii aflati la putere p\u00e2na ieri clamau public nevoia unei opozitii puternice. C\u00e2nd au avut-o, nu le-a mai trebuit. De \u00eendata ce nu au mai fost la putere, s-au aruncat asupra oponentilor care reusisera sa patrunda cu un mesaj diferit \u00een zona consolidarii statului si a democratiei. Nu vor democratie pentru a putea dispune discretionar de Constitutie, nu vor stat consolidat, pentru a obtura controlul \u00eembogatirii prin jaf. Politicianul rom\u00e2n nu suporta sa fie \u00eendepartat de casa de bani. Nevoia de aparare a afacerilor \u00eei produce spaima. Rom\u00e2nii intra \u00een politica \u2013 am scris-o \u00eenca din 1994 \u2013\u00a0 pentru a face bani. De aceea, schimbarea de la putere nu este acceptata nici atunci c\u00e2nd este rezultat al jocului democratiei. La noi, schimbarea este echivalata cu o manevra. Politicienii nostri nu \u00eenteleg ca statul nu este al partidelor politice, nu este nici social-liberal, nici democrat-liberal. Este statul cetatenilor. Zilele astea, ei ne-au aratat \u00eenca o data, desi nu era nevoie, ca nu sunt asezati pe doctrine, ci pe ambitii. Nu sunt capabili sa desparta dreapta de st\u00e2nga, nu accepta alternanta si nu simt nevoia construirii \u201ecentrului\u201c pentru ca nu pun pret pe moderatie si pe echilibru. \u00cen Rom\u00e2nia, partidele politice au un viciu \u201ede fabricatie\u201c: dreapta, asa cum se arata astazi, nu \u00eesi are radacinile \u00eentr-o doctrina liberala, ci \u00eentr-un mimetism de folos marilor afaceri. Eroare la fel de mare ca si aceea a st\u00e2ngii social-democrate vechi, care, din aceleasi motive, nu a urmarit altceva dec\u00e2t sa ajunga sau sa ram\u00e2na la putere. Cauzele acestei situatii\u00a0 sunt multe. Vreau sa spun, \u00eentr-o ordine apropiata de idei, ca, daca st\u00e2nga iese din mantaua lui Lenin, dreapta \u00een Rom\u00e2nia a fost si ea confectionata din petice rupte din poalele aceleiasi mantale. De aceea, dreapta la noi nu-si dob\u00e2ndeste credibilitate. Ca si st\u00e2nga veche, care nu a acceptat sa-si schimbe doua decenii mantaua roasa, dreapta nu a fost \u00een stare sa-si tocmeasca\u00a0 frac pe masura. Si-a scos din rafturi haine ponosite, cu miros greu de naftalina. Cei din st\u00e2nga veche nu au depasit forta remanenta a trecutului lor, cei din dreapta postdecembrista, grabiti sa prinda puterea, nu au avut timp nici macar pentru o sumara reciclare. Din pacate, daca luam \u00een seama discursul agresiv al tinerilor care \u00eesi propun sa consolideze dreapta, \u00eencepe sa devina \u00eengrijoratoare chiar perspectiva ideologiei acesteia. Nici nu au urcat pe scena politica si au deja un limbaj de zgura fierbinte, care aminteste de cel al extremei drepte conduse \u00eenainte de razboi de un Nae Ionescu. Chiar si \u00een tactica ei recurg la obsesiile vechi: sunt singura si sigura alternativa la \u00eendreptarea lucrurilor. Tinerii de dreapta, at\u00e2t c\u00e2t pot fi vazuti, sunt indiferenti la riscuri, intoleranti, exclusivisti si sententiosi. Ei patrund \u00een spatiul public porniti sa foloseasca arme politice detestabile, inclusiv p\u00e2ra la stap\u00e2n. Articulatiile politicii lor se vad cu usurinta. De la acelasi Titulescu, care a trait vremurile lui Nae Ionescu, aflam ca nu este nimic \u00eent\u00e2mplator: \u201e… si c\u00e2nd ma g\u00e2ndesc ca vina noii situatiuni nu ne revine noua, acelora care guvernam, ci acelora care, pentru a ne lua locul, fac din politica externa arme pentru politica interna, tristetea mea este si mai mare\u201c (\u201ePolitica externa a Rom\u00e2niei\u201c, p. 35).
\nRevin la o constatare mai veche: \u00een timpul regimului comunist, unii dintre cei care au intrat \u00een dreapta rom\u00e2neasca postdecembrista au avut norocul sa calatoreasca \u00een Occident si ghinionul de a fi intrat \u00een contact numai cu reprezentanti ai partidelor de st\u00e2nga, chiar de extrem\u00e3 st\u00e2nga. Asta explica de ce \u00eenca si astazi le este greu sa asimileze corect ideologia de dreapta. Asa st\u00e2nd lucrurile, c\u00e2t de ciudata si de falsa este pretentia unora dintre ei de a se considera adepti ai unui Raymond Aron.<\/p>\n

P.S. 1.<\/strong> Televiziunea a devenit o arma ucigasa, poligonul ei de tragere este Adevarul. Invitatilor li se curma brusc interventiile ori de c\u00e2te ori opiniile lor nu convin patronilor. \u00cen acest joc s-a aventurat si a ajuns prea departe chiar si televiziunea publica. Impresia de tribunal de razboi cu greu poate fi stearsa. Obedienta unor producatori de televiziune a devenit si ea insuportabila. Trist este ca unii dintre ei au ajuns sa nu se dea \u00een laturi nici de la insultarea noastra. Un canal de televiziune a difuzat, la \u00eenceputul lui iulie, un film de o jumatate de ora \u00een care reporterul se arata m\u00e2ndru ca Rom\u00e2nia a intrat \u00een grija unei \u201enoi Sublime Porti\u201c. De aceea rom\u00e2nii au ajuns sa traiasca politica de azi cu tot mai multa repulsie.<\/p>\n

P.S. 2.<\/strong> Nu am avut niciodata nimic de reprosat redactiei revistei \u201eCultura\u201c. Mi-am exprimat opiniile fara \u00eengradire, asa cum am facut-o si mai sus. Altfel, as fi renuntat la colaborare. De data asta, \u00eensa, nu pot sa trec cu vederea\u00a0 o eroare. \u00cen precedenta cronica la \u201eRom\u00e2nia dupa Malta\u201c, pusa sub titlul \u201e\u00cenvingatorii nu erau pregatiti sa c\u00e2stige\u201c, nu am scris despre mineriadele din 1990, cum ilustratiile pareau sa indice, ci despre cartea unui mare politician rom\u00e2n. El se numeste Adrian Nastase. Inadecvata, ilustrarea cronicii mele mi-a provocat destula m\u00e2hnire.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Ma folosesc de pretextul intrarii \u00een vacanta pentru a iesi din evenimentele internationale. Numai bine pentru a vedea cum arata, politic vorbind, lucrurile si pe la noi.\u00a0 S-a \u00eent\u00e2mplat sa am timp sa reiau lectura cartilor esentiale ale lui Titulescu si, asa cum ma asteptam, marele diplomat mi-a reconfirmat adevarul ca neavenitii \u00een politica sunt… Cite\u0219te mai mult »Politica \u00eentre civilizatie, fals si repulsie<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[8031],"class_list":["post-12695","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica","tag-politica-romaneasca-nicolae-titulescu"],"views":1988,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12695","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12695"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12695\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12695"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12695"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12695"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}