Demult, \u00een \u00eendepartata-mi tinerete, am citit cu real interes textele unor mari autoritati \u00een domeniul antipsihiatriei, de la David Cooper p\u00e2na la Richard P. Bentall, acesta din urma, unul dintre cei mai buni cunoscatori ai fenomenului.
\nDespre unii am scris la timpul potrivit, de pilda despre Michel Foucault sau despre R.D. Laing, autorul mult discutatei, la vremea aceea, The Divided Self, dar tuturor le-am urmarit, at\u00e2t c\u00e2t \u00eemi era posibil \u00eentr-o tara \u00eenchisa, asa cum era pe atunci Rom\u00e2nia, experientele din diverse spitale devenite apoi celebre, nu prin victoria teoriei, ci prin esecul ei. Aveam impresia, \u00een orice caz ca, \u00eentr-un fel, mai ales \u00een ultimii ani ai \u201eepocii de aur\u201c, tara noastra semana cu un azil de nebuni \u00een care, cum spunea teoria, \u201emedicii\u201c si \u201ebolnavii\u201c traiau \u00een acelasi urias salon si suportau aceleasi privatiuni. Pe atunci, aveam o rubrica \u00een revista \u201eTribuna\u201c si, obsedat de lecturile din adeptii antipsihiatriei, scrisesem un articol \u00eentitulat \u201eSpiritul Socolei\u201c. Spusesem Socola pentru ca era si mai este, desigur, numele unei cunoscute clinici de psihiatrie din Iasi. As fi putut spune: Spiritul Gataiei\u00a0 sau al Balaceancai, ori al Spitalului 9, dar Socola mi se parea ca suna altfel, ca oricine \u00eentelege trimiterea la bolnavii psihic obisnuiti, dar si la \u201eAcesti nebuni care ne guverneaza\u201c, o carte binecunoscuta a lui Accoce si Rentchwich, caci studiul lui Pascal de Sutter cu acelasi titlu av\u00e2nd ca subiect observatiile unor profileri celebri avea sa fie scris mult mai t\u00e2rziu. Articolul meu a fost, fireste, respins de cenzura, dar ideea am reluat-o \u00een alte texte caci, dupa asa-zisa \u201edesfiintare a cenzurii\u201c, fiecare cenzor taia fraze la \u00eent\u00e2mplare, iar cu unii, mai \u00een v\u00e2rsta, pe care eventual \u00eei putea salva pensionarea, \u00eenca se mai putea negocia.\u00a0 Sigur, nu mi-am amintit cu totul \u00eent\u00e2mplator de acel articol: nebunia, agresivitatea si ura au facut at\u00e2tea ravagii \u00eenc\u00e2t, nu peste mult, daca nu se va opri degradarea, \u00een asemenea spitale vor trebui internati sau izolati putinii oameni normali\u00a0 care nu si-au\u00a0 luat \u00eenca lumea \u00een cap si, desigur, putinii psihiatri alungati acolo de sentimentul zadarniciei sau de teroarea instalata de pacienti. De fapt, \u00een aceste ultime luni, at\u00e2t \u201epuscariabilii\u201c, \u00een viziunea prezidentiala, c\u00e2t mai ales \u201einternabilii\u201c \u2013 pentru a face trimiteri la dialogurile celebre din saptam\u00e2nile ce au precedat referendumul \u2013, au aratat fata cea mai ur\u00e2ta a multor politicieni pe care i-au dat malurile D\u00e2mbovitei. Sigur, la noi nimic nu e nou, toate se repeta\u00a0 \u00eentre rau si insuportabil, dar nu stiu de ce, mai mult ca oric\u00e2nd, m-am g\u00e2ndit, \u00een aceste zile, la acel sf\u00e2rsit de decembrie de acum 23 de ani, la ceea ce visam ca va fi sa vie. Sau, cu alte cuvinte, la ceea ce ne-a dat dreptul at\u00e2tea sacrificii c\u00e2te s-au facut pentru a scapa de o dictatura primitiva. Si, \u00een fine, la ceea ce a produs libertatea dupa at\u00e2tia ani: o dictatura si mai primitiva, a prostiei si a urii absolute. Ura si prostie sustinute cu patima bine remunerata de catre cei ce se pretind a fi intelectuali. Intelectuali dintr-o specie produsa cu generozitate de Bizant \u00eentr-o epoca \u00een care \u201eliterele nu mai hranesc pe nimeni\u201c si al carei exemplar ilustrativ ar fi Teodor Prodromul, asa cum \u00eel descrie Charles Diehl: pe c\u00e2t lauda \u00een scris, las, umil colindator pe la marile case, pe at\u00e2t \u00eenjura imediat ce se departa de obiectul admiratiei sale… La noi, intelectualii au pastrat obiceiurile, at\u00e2ta doar ca, de c\u00e2nd s-au dedat preacurviei spirituale, lucrative, au cobor\u00e2t mult sub nivelul adoratului lor, al Chibritului care a aprins, la propriu, flacara democratiei, la a carei lumina \u00eeti poti schimba parerile \u00een orice moment, poti vinde orice, bunuri, teritoriu si istorie. Fiintele despre care am vorbit, nu au produs nimic, nicio idee, ci numai sucuri gastrice si, rareori, endorfine. M-am \u00eentrebat adesea cum a fost posibil si cine poarta vina acestei degradari periculoase. C\u00e2teva certitudini ar trebui sa ne sperie; ca nimeni nu se mai \u00eendoieste ca Raposatul, Odiosul, cum i se mai spunea, ar c\u00e2stiga din\u00a0 primul tur orice competitie electorala; ca Traian Basescu nu mai este dorit de mai bine de jumatate din electorat, ca cele peste 7 milioane si jumatate de oameni care s-au pronuntat \u00een defavoarea lui la referendum ne obliga sa credem ca este nevoie de o adevarata exorcizare; ca e vremea sa se termine anii de pedeapsa pentru ca ne-am omor\u00e2t cu foarte, foarte multa usurinta conducatorii fie prin \u00eempuscare, fie \u00een \u00eenchisori si lagare; si, \u00een sf\u00e2rsit, e timpul sa \u00eentelegem ca, dintr-un popor\u00a0 care, \u00een 1918, a reusit sa se opuna celor trei imperii care ne-au stap\u00e2nit,\u00a0 fac\u00e2nd din Rom\u00e2nia o tara respectata, am devenit o multime informa careia toti nechematii \u00eei dau indicatii si ordine, negociind orice \u00een numele unicului zeu al politicianului rom\u00e2n: comisionul. Traim ca pe scena, juc\u00e2nd aceeasi piesa idioata, de dragul unei vorbe bune, a unui z\u00e2mbet din partea celor ce se poarta cu noi ca si cum am fi o natiune de m\u00e2na a treia. Ce zice Frau Merkel? Dar Barroso? Dar Marele Licurici, al carui reprezentant se \u00eenchipuie c\u00e2nd Constitutie, c\u00e2nd contabil, c\u00e2nd sef de cadre, c\u00e2nd ghid \u00een pustie. Dar foarte trist, sau cel mai trist e faptul ca Viktor Orban si Laszlo T\u00f6kes se amesteca \u00een\u00a0 politica noastra interna si ca li se permite. Ba mai mult, T\u00f6kes, cel mai sinistru dusman al rom\u00e2nilor, ne reprezinta \u00een Parlamentul european, si asta, prin vointa celor care ne-au condus p\u00e2na nu demult. Vreau sa spun ca e momentul sa ne rec\u00e2stigam demnitatea, care, se stie, \u00eencepe prin \u00eentelegerea rostului scolii si al culturii. Numai asa, \u00eentr-o Europa oric\u00e2t de unita, va fi nevoie si de z\u00eembetul nostru aprobator. Dar nu e bine sa-l uitam nici pe cel de sluga jalnica, din prezent.\u00a0 Altfel spus, nu trebuie sa ignoram adevarul\u00a0 ca am fost… robi \u00een Egipt. Si ca, exact ca pe vremea Raposatului, datorita unor oameni mari cu cultura mica, toate cuvintele vitale au fost golite de continut.\u00a0 Democratia, de exemplu, \u00een loc sa fie \u00eentarita prin\u00a0 legi si prin reguli pe care sa le \u00eenteleaga oricine si mai ales cei ce vorbesc despre ea, a ajuns sa fie \u00eenlocuita cu o banala flacara purtata prin tara precum oscioarele unor sfinti sau ca butoaiele cu apa sfintita. De altfel,\u00a0 nici \u201ea vota\u201c nu poate fi sinonim, asa cum este \u00een viziunea d\u00e2mboviteana, cu \u201ea da o lovitura de stat\u201c. \u00cen ceea ce ma priveste, oric\u00e2t m-as stradui, nu-mi amintesc sa fi contribuit vreodata la \u00eenfaptuirea unei asemenea ispravi. Daca ea s-ar fi petrecut \u00eentr-una din clinicile despre care vorbeam la \u00eenceput, nu s-ar fi mirat nimeni. Din nefericire, \u00eensa, spatiul \u00een care s-a strigat pe toate frecventele despre pericolul unei asemenea lovituri, se numeste Rom\u00e2nia si, o vreme, lumea a luat \u00een serios cuvintele. Caci tot ce e rau, penibil, mizerabil este luat imediat \u00een serios. Dar, \u00een seria descoperirilor din ultimul timp, nu pot trece cu vederea faptul ca p\u00e2na la aceasta v\u00e2rsta nu am \u00eenteles nici cui \u00eei apartine aceasta tara. \u201eSuntem multi, spune Mihai Razvan Ungureanu, nu suntem prosti si nici lasi. Trebuie sa ne luam tara \u00eenapoi!\u201c \u00centrebarea ar fi: de la cine? Caci, dupa cum stau lucrurile, tara ar trebui ceruta de la Barroso, de la Marele Licurici, dar mai ales de la Viktor Orban si ai lui. Oricum, mi se pare trist ca, la at\u00e2tia ani dupa experimentele esuate ale lui Cooper, Laing etc., sa ne simtim de parca am fi internati \u00eentr-un spital psihiatric. G\u00e2ndul ca experimentul ar mai putea sa dureze si ca Rom\u00e2nia normala va trebui cautata acolo unde sunt rom\u00e2nii \u2013 \u00een afara frontierelor ei \u2013 ma \u00eenspaim\u00e2nta. Dupa cum ma \u00eenspaim\u00e2nta si faptul ca traind printre puscariabili si internabili, normalitatea ram\u00e2ne o aspiratie greu de \u00eemplinit.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Demult, \u00een \u00eendepartata-mi tinerete, am citit cu real interes textele unor mari autoritati \u00een domeniul antipsihiatriei, de la David Cooper p\u00e2na la Richard P. Bentall, acesta din urma, unul dintre cei mai buni cunoscatori ai fenomenului. Despre unii am scris la timpul potrivit, de pilda despre Michel Foucault sau despre R.D. Laing, autorul mult discutatei,… Cite\u0219te mai mult »Chibritul democra\u0163iei<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[13156],"tags":[8030,4,1699],"class_list":["post-12691","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-editorial","tag-antipsihiatrie","tag-editorial","tag-societatea-romaneasca"],"views":2842,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12691","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12691"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12691\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12691"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12691"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12691"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}