{"id":12682,"date":"2012-08-09T10:57:09","date_gmt":"2012-08-09T08:57:09","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=12682"},"modified":"2012-08-09T10:58:56","modified_gmt":"2012-08-09T08:58:56","slug":"sa-dai-mita-ca-sa-mori","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/sa-dai-mita-ca-sa-mori\/","title":{"rendered":"\u201eSa dai mita ca sa mori…\u201c"},"content":{"rendered":"

O carte pe care as vrea sa mai apuc s-o citesc \u00eenainte de a muri este aceea ce va aduna \u00eentre doua coperti scrisorile pe care prozatorul si dramaturgul Dumitru Radu Popescu le trimite, lunar, unor contemporani ai sai din toate generatiile: scrisori catre o Uniune a Scriitorilor fara de partid, statute si protocoale. Sunt, \u00een realitate, niste mesaje disperate, transpartinice si apolitice, pe care un mare scriitor \u00eesi face datoria, de nimeni \u00eencredintata, de a le \u00eemprastia \u00een neantul valah: \u201eTelefonati si la Ministerul Futurismului\u201c \u2013 recomanda scriitorul nostru destinatarului sau, dna Magda Ursache, \u00een revista \u201eSaeculum\u201c\u2013 \u201edaca doriti sa aflati cum, \u00eencep\u00e2nd de m\u00e2ine, rom\u00e2nii vor c\u00e2nta din frunza, prin munti si c\u00e2mpii, iar postalioanele danubiano-pontice vor fi trase de boi. Poluarea va fi st\u00e2rpita din temelii. Deja s-au facut uriase progrese \u00een acest sens: au fost lichidate uzinele de tractoare si de camioane de la Brasov, au fost privatizate pe c\u00e2te un dolar destule fabrici din Bucuresti, Cluj, Iasi. Dacia produce pentru frantuji… Calanul, Cugirul si Copsa Mica par, deocamdata, ca lovite de bombe atomice. \u00censa vor veni harnicii nostri manelisti si vor sterpeli tot fierul \u2013 scap\u00e2ndu-ne si de rugina adiacenta Am lichidat si poluanta clasa muncitoare \u2013 iar ramasitele ce-au mai supravietuit din ansamblul ei le-am expediat la capsunarit \u00een Spania, si \u00een Italia, ca sa ofere servicii sexuale crestinilor veniti sa pupe poala papei. Studiourile cinematografice din America vor aduce mari actori pe meleagurile noastre mioritice, astfel \u00eenc\u00e2t rom\u00e2nii sa aiba sansa de a cunoaste pe viu somajul din filme. Vom importa gr\u00e2u, carne, usturoi, ceapa, cartofi, ca sa simta si pensionarii nostri gustul produselor agricole \u00eembogatite prin binefacerile chimiei. (O, p\u00e2na azi, nu importam din strainatate dec\u00e2t 80% din ce m\u00e2ncam) Apoi, da, le vom oferi escrocilor nostri posibilitatea de a nu-si mai pierde timpul prin puscarii. Criminalii mioritici vor zburda \u00een libertatea pe care democratia fictiva le-o ofera pe tava, crestineste, ca pe o anafura. Iar mercenarilor autohtoni le vom oferi sansa de a deveni eroi pe meleagurile Asiei\u201c. Povestea tragica a \u201emercenarilor\u201c autohtoni \u00eencepe de mult, are radacini, am putea zice, istorice. \u00cen capul unor istorici de porunceala ea \u00eencepe cu Stefan cel Mare si Sf\u00e2nt, \u201eatletul crestinatatii\u201c acuzat deunazi ca-si plimba oastea de str\u00e2nsura pe valul de s\u00e2nge al cruciadelor europene doar ca sa primeasca El onoruri si zurgalai de la vreun Pius ori altul. Mai aproape de zilele noastre, tragedia \u201emercenarilor\u201c privita prin ochelarii patriotici ai curcilor trece si prin razboaiele din Iugoslavia at\u00e2t de proslavite cu putini ani \u00een urma de intelectuali si scriitori de frunte ai noului nostru neam rom\u00e2nesc euro-atlantic. A venit apoi r\u00e2ndul noilor contingente de \u201emercenari\u201c \u00eempinsi de la spate de un nestavilit val de patriotism ca sa moara eroic \u00een razboiul din Afganistan: \u201eAm mai auzit curcile r\u00e2z\u00e2nd\u201c \u2013 striga din pagina revistei autorul \u201eV\u00e2natorii regale\u201c \u2013 \u201esi c\u00e2nd am aflat ca nepotul unor cunostinte de-ale mele din Dolj a dat o mita zdravana ca sa fie trimis \u00een razboiul din Afganistan! Da, acolo sunt lefuri neajustate, dar se mai \u00eent\u00e2mpla si… ! Sa dai mita ca sa mori \u2013 asta a fost motivul pentru care curcile s-au spart de r\u00e2s? O, cum sa nu r\u00e2da curcile de eroii cazuti \u00een razboiul din Afganistan, unde au ajuns fiindca au salarii ce le pot asigura o pensie substantiala si un grad confortabil \u2013 la \u00eenapoiere \u2013 \u00een politiile judetene… Desigur, razboiul din Afganistan le da prilejul sa-i \u00eenvinga pe afganii care \u00eenca din vremurile lui Decebal si Stefan cel Mare ne amenintau hotarele, dorind sa ne cotropeasca. Sigur, curcile c\u00e2rcotase r\u00e2d c\u00e2nd \u00eei vad pe vitejii nostri soldati \u00eenapoiati \u00een sicrie lustruite, acoperiti cu tricolorul patriei, aleluiati de preoti si bagati \u00een pam\u00e2nt \u00een rapaitul glorios al pustilor oficiale. Ele r\u00e2d cu hohote, curcile, caci acesti soldati au plecat \u00een Afganistan d\u00e2nd spaga comandantilor, d\u00e2nd spaga ca sa moara si sa devina eroi!\u201c. \u00cen vastul, nesf\u00e2rsitul sau \u201eierbar\u201c de absurditati, scriitorul trece si cazul cosmonautului Prunariu, pe care \u201erealitatea rom\u00e2neasca vrea sa-l convinga, taindu-i pensia, ca el, pe timpul c\u00e2nd se antrena \u00een Rusia si zbura peste mari si tari, nu facea parte dintre cetatenii Rom\u00e2niei, caci nu apare \u00een documentele rom\u00e2nilor. Pensia pentru anii c\u00e2t a fost antrenat si deportat \u00een cosmos de rusi ar trebui s-o achite Rusia. Sau… extraterestrii! Daca Prunariu era atunci un cetatean al cosmosului, extraterestrii ar trebui sa scoata paraua din punga…\u201c. \u00cen \u201eierbarul\u201c lui D.R. Popescu \u00eentrebarile fierb ca \u00eentr-un vulcan gata sa-si verse limbile de foc peste neantul valah: \u201eOmul nostru din Pipera \u00eei mai rade si lui Marin Lungu jumatate din pensie, chiar daca Lungu Marin a fost prizonier de razboi la 9 ani, chiar daca a fost decorat de c\u00e2teva ori cu medalii de aur, pe frontul de Vest, decorat chiar si de ministrul Armatei Rom\u00e2ne. Sigur, acel ministru nu visa ca va veni un alt ministru, un general care n-a vazut niciodata Frontul si n-a auzit gloantele suier\u00e2nd-i pe la urechi \u2013 nu visa ca va veni un militar \u00een izmene, gata, \u00eenchin\u00e2ndu-se peste burta-i independenta, sa-i barbiereasca, la batr\u00e2nete, pensia celui ce se afla \u00een istoria luptei pentru eliberarea Ardealului. A, si ce conteaza daca Marin Lungu a fost decorat si de presedintele Sloveniei, chiar la Bucuresti, acum c\u00e2tiva ani? Si ce daca Marin Lungu figureaza si \u00een muzeul din Paris al luptei \u00eempotriva armatei fasciste? Si ce daca Prunariu si Marin Lungu fac parte din memoria Rom\u00e2niei? De ce sa avem noi grija de conservarea propriei noastre memorii \u2013 c\u00e2t timp putem trai fericiti si fara memorie?\u201c. Aceasta-i \u00eentrebarea capitala, ce face ca mesajul tulburat si tulburator al scriitorului sa-i fie adresat Magdei Ursache, una din cele mai aprige luptatoare actuale cu sabotorii memoriei nationale.
\nNiculae Gheran: \u201eBinele mi l-au facut dusmanii care mi-au dorit Raul\u201c<\/strong>
\nDin sumarul acestui numar (3-4\/2012) din \u201eSaeculum\u201c retinem un amplu interviu acordat de Niculae Gheran lui Mircea Dinutz. De aceasta data, desi este prezent si el, marele editor al lui Rebreanu \u00eei face loc autorului \u201eArtei de a fi pagubas\u201e, carte \u00een care, caz extrem de rar, fictiunea nu tradeaza memoria: fabuloase, amintirile lui Niculae Gheran sunt \u00een aceeasi masura exacte si creditabile. Ca sa ajunga sa creada ca \u201epentru mine Balzac a fost si ram\u00e2ne cea mai mare universitate \u00een materie de roman\u201c, t\u00e2narul Niculae Gheran \u201eciteam de nebun, tot asa cum se man\u00e2nca seminte \u00een tribunele stadioanelor. M-am nascut \u00eentr-o casa \u00een care biblioteca se rezuma la o Biblie, din care tata, ditamai epitrop la biserica Sf\u00e2ntul Ioan-Mosi, mai citea uneori c\u00e2teva r\u00e2nduri, casca si adormea… Lectura era un act de emancipare, \u00eendrumatori fiind baietii mai mari, dupa care ma tineam scai… Cum sa nu citesc \u00abAventurile submarinului Dox\u00bb ori ale lui Sherlock Holmes? Cum sa pierd numerele saptam\u00e2nale din Excentric Club, cu fantasticul Percy Stuart…? Fara acesti baieti-model nu ajungeam la Alexandre Dumas si Jules Verne, ambii \u00eemi netezeau drumul spre etajele superioare ale literaturii… Cu ei am colindat pam\u00e2ntul \u00een lung si-n lat, dispus, pe viata si pe moarte, sa ma alatur oric\u00e2nd unor cauze nobile, pe masura celebrilor muschetari sau a lui Monte Cristo…\u201c. Elev la Cantemir, descopera \u201emirajul bibliotecii\u201c, e \u201efericit\u201c sa-l citeasca pe Karl May si \u201efascinat\u201c de \u201ecartile interzise\u201c, romanele de dragoste, nu toate maculatura, \u00een talmacirea lui Jul. Giurgea. \u201eImpactul cu opera lui Victor Hugo \u2013 continua confesiunea \u2013 mi-a creat sentimentul ca pasesc \u00eentr-o catedrala. Am citit si recitit \u00abNotre Dame de Paris\u00bb ori \u00abMizerabilii\u00bb, cu inima ghemuita de fericire\u201c. Citeste marea literatura rusa, pe Tolstoi, Dostoievski, Turgheniev, Gogol, dar \u201efebletea mea ram\u00e2ne Balzac\u201c. Un \u201esecret\u201c \u00eempartasit de multi altii e acela ca \u201emai totdeauna mi-a placut ce descopeream \u00een afara programei analitice\u201c. A fost \u201e\u00eendragostit\u201c de Ionel Teodoreanu, pe Panait Istrati l-a citit pentru razvratirea lui, pornita dintr-o apriga sete de libertate: \u00een general, lecturi de identificare a propriei individualitati. \u201eArta de a fi pagubas\u201e \u00eemplineste fericit vocatia tineretii, parasita de dragul lui Rebreanu si regasita stralucit la batr\u00e2nete, dupa ce misiunea editorului e silita sa se \u00eencheie \u00eenainte de a relua si completa cu uriasa arhiva editia de opere complete pe care a dus-o p\u00e2na la capat. Urmarea, spune editorul, \u201esa creez o echipa de tineri cercetatori carora sa le predau din mers cheile uriasei arhive si ale biobibliografiei Rebreanu, pregatindu-i sa reia editia critica, actualiz\u00e2nd-o cu toate cercetarile de rigoare. Era prea frumos sa ram\u00e2na asa deoarece \u00een procesul edificarii societatii capitaliste multilateral dezvoltate si al mondializarii aducatoare de noroc am fost pus \u00een dilema de slujbasii noii guvernari. Din doua una: ori ram\u00e2i cu leafa la noi si renunti la pensie, ori pastrezi pensia si adio Bistrita, cu tot neamul ei cel adormit, fie si al Rebrenilor. Bine\u00eenteles, am ales pensia fiindca altminteri ram\u00e2neam \u2013 cum se zice \u2013 si cu banii luati\u201c. Statul rom\u00e2n, zice marele editor, s-a ales asa cu \u201eo economie la buget de 1 601 lei, bani primiti de mine lunar de la Muzeul din Bistrita (nici c\u00e2t vopseaua unei singure gondole, facatoare de minuni). \u00cen tot raul este si un bine: tras pe linie moarta la Bistrita, am avut linistea si timpul necesar sa ma aplec asupra propriilor scrieri: fara noile masuri de redresare economica ale guvernului Boc si ale chelemenilor sai, n-as fi scris trilogia \u00abArta de a fi pagubas\u00bb. Vorba lui Braescu: nu prietenii care mi-au vrut binele mi l-au si facut, ci dusmanii care mi-au dorit Raul.<\/p>\n

Desigur, \u00een cazul citat, nu poate fi vorba de nicio dusmanie, dar de prostie, da\u201c. Cu tot sarcasmul scriitorului, ma \u00eendoiesc ca \u201eprostii\u201c stiu si au constiinta prostiei pe care au comis-o. Dintr-un interviu luat de Rodica Lazarescu istoricului si criticului literar Eugen Simion reiese ca nu doar Rebreanu, ci si Eminescu sufera daca nu de \u201eprostia\u201c altora, cu siguranta de o alta boala specific nationala: \u201eDaca va referiti la Manuscrisele lui Eminescu \u2013 spune E. Simion \u2013 am dat explicatii la momentul respectiv. Ce va pot spune acum este ca a fost un moment dificil pentru mine. Nu-i usor ca, dupa ce duci la capat un proiect la care visasera doua generatii de eminescologi, sa vina niste profesori universitari si scriitori (\u00een frunte cu presedintele Uniunii Scriitorilor) si sa zica ceea ce au zis, si anume ca Academia a risipit banii pe \u00abmaculatoarele lui Eminescu\u00bb. Si, ca o \u00eencoronare, sa fiu trimis la DNA\u201c. Mai departe, chestionat asupra \u201edisensiunilor din s\u00e2nul breslei\u201c si \u201edivizarii oamenilor de litere\u201c, acad. E. Simion afirma ca \u201eNu le cunosc bine. Timp de 22 de ani n-am intrat dec\u00e2t de doua ori \u00een sediul Uniunii Scriitorilor, si atunci pentru c\u00e2teva minute\u201c si, \u00een general, \u201ePoliticienii de azi au alte griji, nu grija culturii\u201c. \u00centr-un scurt interviu, luat de Rodica Lazarescu, istoricul Gh. Buzatu \u00eesi informeaza cititorii ca \u201eam terminat biografia \u00abMaresal Ion Antonescu\u00bb, cuprinz\u00e2nd 30 de capitole, bibliografia esentiala cvasicompleta (401 titluri) si un total de aproximativ 1 000 de pagini. La urma urmelor, am consacrat lui Antonescu si epocii sale peste 30 de carti speciale (sinteze, studii, memorii si documente editate, bibliografii), dar mai presus de orice, \u00abJurnalul\u00bb lui \u00een 3 volume (\u00een doua editii), acoperind perioada septembrie 1940 \u2013 iulie 1944… Se afla \u00een lucru, la Editura Tipo Moldova din Iasi \u00abDocumentele arhivei C.Z.\u00a0 Codreanu\u00bb programate \u00een 15-20 de volume din care au aparut deja, \u00een conditii grafice exceptionale, primele trei volume\u201c.
\n\u00cent\u00e2lnire cu N. Steinhardt<\/strong>
\nFoarte pretioasa e marturia din \u201eRom\u00e2nia literara\u201c (28\/2012) a lui Nicolae Manolescu referitoare la modul cum l-a cunoscut pe N. Steinhardt la putine zile de la iesirea acestuia din \u00eenchisoare, \u00een vara lui 1964: \u201ePentru mine, povestea a fost extrem de miscatoare. Iat-o, pe scurt. \u00cenca nauc si negasindu-si rostul, dupa cei cinci ani de detentie, Steinhardt nimereste pe Stirbei Voda si vede pe panoul de afisaj al Conservatorului ca era programata o \u00eent\u00e2lnire \u00een cadrul seriei de conferinte organizate de muzicologul George Balan (azi, nonagenar, traitor de decenii \u00een Germania), \u00een care urma sa se discute despre trei personalitati ale artei moderne. \u00cen ochii fostului detinut politic, subiectul conferintei parea at\u00e2t de extraordinar, ne aflam totusi \u00een 1964, \u00eenc\u00e2t l-a determinat sa se \u00eentrebe asupra sensului lipsirii lui de libertate \u00eentr-un regim \u00een care se puteau tine conferinte publice despre nereeditatul dupa razboi Ion Barbu, poet ermetic si simpatizant legionar, despre pictorul abstractionist Paul Klee si despre creatorul dodecafonismului muzical, Arnold Schoenberg, acela care i-l inspirase lui Thomas Mann pe eroul romanului \u00abDoctor Faustus\u00bb. \u00centrebare, nu fara temei. Si plina de \u00eenvataminte, mai ales pentru cei care astazi ignora marile contradictii caracteristice regimului trecut, care au permis ca, \u00een pofida cenzurii, sa fi putut exista o literatura si o arta adevarata si o comunicare cu modernitatea mult mai bogata dec\u00e2t se considera acum, nu fara o anume aroganta. Unul dintre conferentiari \u00eei era bine cunoscut lui Steinhardt, congener cu el: Eugen Schileru. Vorbind despre Klee, desigur. Pe George Balan \u00eensusi, care vorbea despre Schoenberg, si pe mine, care vorbeam despre Barbu, nu avea cum sa ne cunoasca. A intrat \u00een sala cu sentimentul ciudat ca lumea de dupa \u00eenchisoare era alta dec\u00e2t cea dinainte. Nu va afla niciodata ca seria \u00eent\u00e2lnirilor publice puse la cale de George Balan, care \u00eei st\u00e2rnisera perplexitatea, s-a \u00eencheiat \u00een acea seara memorabila. Cenzura va constata ca se mersese prea departe si le va interzice\u201c. \u00cen interstitii, marile contradictii din epoca favorizau astfel de evenimente, \u00een 1964, dar si dupa aceea. \u201eSiberia\u201c era totusi departe…<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

O carte pe care as vrea sa mai apuc s-o citesc \u00eenainte de a muri este aceea ce va aduna \u00eentre doua coperti scrisorile pe care prozatorul si dramaturgul Dumitru Radu Popescu le trimite, lunar, unor contemporani ai sai din toate generatiile: scrisori catre o Uniune a Scriitorilor fara de partid, statute si protocoale. Sunt,… Cite\u0219te mai mult »\u201eSa dai mita ca sa mori…\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[3059,6048,4455],"class_list":["post-12682","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-dumitru-radu-popescu","tag-mircea-dinutz","tag-niculae-gheran"],"views":1641,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12682","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12682"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12682\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12682"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12682"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12682"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}