{"id":12665,"date":"2012-07-19T23:25:17","date_gmt":"2012-07-19T21:25:17","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=12665"},"modified":"2012-07-19T23:25:42","modified_gmt":"2012-07-19T21:25:42","slug":"pe-canicula","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/pe-canicula\/","title":{"rendered":"Pe canicula"},"content":{"rendered":"

Sunt emigrant de decenii \u00eentr-o tara \u00een care \u00een iulie temperaturile bat 40 de grade. O tara care acum e \u00een criza.\u00a0 Ca atare, lumea pleaca si nu pleaca-n concedii. Si asemenea lumii, si eu.<\/strong><\/em>
\nE o caldura peste zi care te stoarce. Si totusi viata merge \u00eenainte. Si cu viata si eu.<\/strong><\/em><\/p>\n

Deci ma scol dimineata devreme si-mi \u00eendeplinesc ritualul: citesc presa. Si ce afli din presa, \u00een saptamana asta torida?
\nO multime de lucruri.
\nSenzational: lumea stiintifica internationala e cu sufletul la gura fiindca la CERN, la Geneva. s-a descoperit misterioasa particula denumita \u201ebozonul Higgs\u201c sau \u201eparticula lui Dumnezeu\u201c.
\nStupefiant: \u00een Romania, manifestantii pro si contra Basescu si-au dat jos pantalonii si si-au aratat fundurile unii altora \u00een Piata Victoriei.
\n\u00cen sfarsit: din partea diasporei din Italia se trimite o scrisoare deschisa autoritatilor din tara \u00een care se spune: \u201eCerem sa fie accelerata procedura de numire a noului ambasador al Romaniei \u00een Italia si sa fim consultati asupra persoanei care ne va reprezenta \u00een Italia\u201c.
\nConsistente stiri. Unicat.
\nMa abtin sa vorbesc despre experimentul de la CERN, fiindca nu sunt pregatita sa-l \u00eenteleg. Caut pe internet, vreau sa aflu cine este acest domn Higgs, cum i s-a aratat mintii lui stralucitoare \u00eentai \u00een calcule matematice o particula care, spun savantii, este rezultatul \u201ecelei mai lungi si mai costisitoare vanatori de particule din istoria stiintei\u201c. Ma simt mica \u00een ignoranta mea, dar faptul ca mi-e dat totusi sa fiu contemporana cu asemenea momente \u00eemi da un sentiment parca de respect de sine.
\nTot dintr-un sentiment de respect de sine ma abtin totalmente sa vorbesc despre cel de-al doilea subiect al saptamanii caniculare, anume despre manifestatiile pro si contra Basescu din Romania.
\nAsa ca ma opresc asupra celui de-al treilea eveniment care mi-a atras atentia: scrisoarea semnata de domnul Eugen Terteleac, \u00een numele Associazione dei Romeni in Italia. Mai ales cea de-a doua parte a frazei citate ma face sa ciulesc urechile. Adica, spune scrisoarea deschisa, referindu-se la noul ambasador al Romaniei, \u201esa fim consultati asupra persoanei care ne va reprezenta \u00een Italia\u201c. Recunosc ca daca nu as trai \u00een diaspora de o multime de ani, as fi mai putin sensibila la o asemenea fraza. Dar experienta existentiala si mai ales studiul diasporei, ma obliga sa-i felicit pe cei de la Associazione dei Romeni in Italia. Cred ca este punctul cel mai \u00eenalt al constiintei de sine la care a ajuns o diaspora, lucru care era de asteptat totusi ca se va \u00eentampla \u00eentr-o zi. Si trebuie sa spun ca ma asteptam chiar ca domnul Terteleac sa ajunga, \u00een numele celor cu care a format asociatia, la acest punct. Lucrurile mergeau \u00eentr-acolo.
\nItalia este una dintre zonele geografice cu cea mai mare concentratie de romani \u00een diaspora. Ei sunt parte a poporului din afara granitelor, sunt Romania din afara Romaniei. Stiu despre ei, cei ramasi \u00een tara, ca trimit bani. Se isca din cand \u00een cand, \u00een campanile electorale, discutii daca au sau nu au drept de vot, cum anume sa si-l exercite si mai ales, cu spume la gura, vorbeste unul si altul, pe cine anume trebuie ei sa voteze. Ce partid din Romania, adica, \u00eei reprezinta pe ei cel mai bine la Roma sau \u00een Sicilia. Partidul fiind desigur la Bucuresti. Si ei, de decenii, prin toate locurile de pe harta peninsulei. Singurul lor factor de unificare nefiind totusi la Bucuresti, ci-n peninsula. Si acest factor numindu-se Ambasada Romana.
\nPentru romanul din Sicilia important este cine-l reprezinta la nivelul contactelor lui cu guvernul italian. Acest reprezentant poate avea orice culoare a curcubeului, important este \u00eensa sa stie ce vorbeste si cum vorbeste\u00a0 cu cei din tara de emigratie. Si pentru a face acest lucru, trebuie sa aiba o tangenta cu subiectul. Iar diaspora este \u00eendreptatita sa stie ce tangenta are acest reprezentant cu subiectul \u2013 iata subtextul interventiei pe langa guvern a Asociatiei Romanilor din diaspora italiana si a domnului Terteleac.
\nNu as fi fost atat de categorica poate, daca nu as fi fost un om patit. Si patarania noastra, a celor din Grecia, este urmatoarea (cu partea ei de tragic, cu partea ei de comic):
\nAm fost sfatuiti de catre ambasada de la Atena, cei organizati \u00een societati, fundatii si asociatii, \u00een urma cu cativa ani, sa scriem proiecte, pentru a fi sprijiniti de un departament al romanilor de pretutindeni de pe langa guvern. Am scris. Am asteptat. Proiectele noastre au fost respinse. Si am fost invitati la ambasada, sa ne \u00eentalnim cu cei de la departament. Care ne-au onorat cu o scurta vizita.
\nAu pornit reprezentantii diasporei spre ambasada. Am pornit si eu. Ne-am \u00eentalnit \u00een mare fuga cu doi flacai, ia-i de unde nu-s. Fiindca aveam un proiect respins, a trebuit sa vorbesc cu ei. Mi-au aruncat cu mare viteza \u00eentre ochi niste carti de vizita. Ce masterate! Ce doctorate! Ce Anglii! Ce Americi! Ce titluri onorifice \u00eentr-o meserie care, \u00eentamplator, era si a mea!
\nEra multa lume, oficiala si consternata \u00een jurul nostru cand, dupa primele fraze, le-am spus: \u201eVoi doi sa faceti bine si sa dispareti din fata mea!\u201c. Oficialii, de la Atena si de la Bucuresti, au ramas perplecsi. Mai putin oamenii cu care lucram \u00een diaspora si care \u00eemi cunosteau povestea. O poveste ce tine de domeniul fantasticului, dar uite ca fantasticul se constituie de multe ori parte \u00een existenta noastra.
\nCum arata povestea? Simplu. \u00centamplator, secretara organizatiei noastre, se \u00eentorcea din Romania cu un avion al companiei TAROM. Pe scaunele din spatele ei stateau doi flacai, siguri si multumiti de sine. Fara sa vrea, tanara noastra colaboratoare i-a auzit vorbind \u00eentre ei:
\n\u201eA, ce dracu, scoate hartiile alea sa ne uitam putin peste ele, alea cu proiectele respinse, n-am apucat sa vedem despre ce e vorba si te pomenesti ca va trebui sa ne \u00eentalnim si cu astia pe la ambasada\u201c…<\/p>\n

\u00centamplarea face ca baietii, cei cu studii \u00eenalte de te mirai cum de au putut cuprinde \u00een anii lor putini atatea masterate si doctorate, atatea anglii si atatea americi, atatea cercetari de sociologie si specializari \u00een diaspora, \u00eentamplarea face deci ca ei, dupa ce i-am somat eu sa dispara urgent din fata mea, chiar au disparut. Atat de specializati vezi doamne, ei s-au pierdut de pe firmamentul stiintei, al reprezentarii diasporelor, al si al. Nu din pricina mea, desigur. Si nici disparitia nu este, \u00een mod cert, una de fapt. Este una de aparenta. Ei sunt pe undeva, pe la vreun alt deparament, le arunca \u00eentre ochi altora cartile acelea de vizita, calatoresc spre alte tinte, vorbesc \u00eentre ei prin alte avioane despre unii carora le-au respins proiectele, \u201ece dracu, ma…\u201c
\nAsa ca ma alatur cu toata convingerea propunerii celor de la Associazione dei Romeni in Italia. Subscriu la scrisoarea domnului Terteleac si-l felicit c-a pus punctul pe i. Vrem si noi sa stim cine sunt cei care ne reprezinta. Vrem sa stim pe ce baza se considera ei aparatori ai drepturilor noastre \u00een fata guvernelor tarilor \u00een care traim si de unde, cei mai multi dintre noi trimit bani greu munciti \u00een tara. Sa-i cantarim. Sa-i verificam. Nu dupa culoare politica, ci dupa capacitati. Nu dupa curriculum-uri \u00eencropite cu o nonsalanta care baga-n sperieti. Si nici dupa aparitii pe diverse canale ale televiziunilor din tara.
\nNe plangem tot timpul ca diasporele nu sunt unite. Ne \u00eentrebam noi oare, cu deplina seriozitate, si cine le dezbina?<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Sunt emigrant de decenii \u00eentr-o tara \u00een care \u00een iulie temperaturile bat 40 de grade. O tara care acum e \u00een criza.\u00a0 Ca atare, lumea pleaca si nu pleaca-n concedii. Si asemenea lumii, si eu. E o caldura peste zi care te stoarce. Si totusi viata merge \u00eenainte. Si cu viata si eu. Deci ma… Cite\u0219te mai mult »Pe canicula<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[2386],"class_list":["post-12665","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-emigranti-romani"],"views":2065,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12665","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12665"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12665\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12665"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12665"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12665"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}