Nu, nu este vorba despre Rom\u00e2nia. Despre c\u00e2t de fr\u00e2nta este tara noastra, nu as vrea sa vorbesc tocmai acum, tin\u00e2nd cont de fierbinteala ce a cuprins mintile multora din tabloul public, asa cum se vede el, prin media, si cum este resimtit de omul de r\u00e2nd. Atentia mea se \u00eendreapta spre spatiul aflat la Sud \u2013 Est de Rom\u00e2nia.
\nNu este cazul sa detaliez, aici, istoria banatului Bosniei, \u00eenceputa \u00een secolul al XII-lea, dar trebuie amintit ca, \u00een secolul al XIV-lea, exista un regat al Bosniei, care, ulterior, a fost cucerit de Imperiul Otoman, \u00eencep\u00e2nd din 1463, p\u00e2na \u00een 1527, c\u00e2nd au fost \u00eenvinse ultimele rezistente. O parte dintre bosniaci a fost convertita la islam, \u00een vreme ce alti bosniaci au ramas catolici ori ortodocsi (dupa c\u00e2t de puternica a fost influenta statelor vecine), lor adaug\u00e2ndu-li-se mai multi evrei sefarzi, expulzati din Spania, \u00een 1492. Grupul etnic bosniac a fost, \u00eensa, pulverizat, \u00een secolul al XIX-lea, atunci c\u00e2nd, \u00eenca \u00eenainte de anexarea provinciei de catre Austro \u2013 Ungaria, \u00een 1878 (prin acelasi Tratat de la Berlin, care a recunoscut independenta Rom\u00e2niei), s-a produs un adevarat fenomen de implozie a unei etnii: practic, catolicii au \u00eenceput sa se identifice cu croatii, iar ortodocsii cu s\u00e2rbii \u2013 cele doua etnii care s-au consolidat, din toate punctele de vedere, \u00een secolele al XVIII-lea si al XIX-lea. Foarte cur\u00e2nd, singurii care au ramas sa se considere bosniaci au fost musulmanii. Nici \u00een perioada de existenta a Regatului Iugoslaviei si nici ulterior, dupa instaurarea regimului comunist, diferentele etnice si religioase nu s-au simtit pregnant, Iugoslavia fiind un stat care si-a propus, \u00eentotdeauna, integrarea diverselor etnii si religii de pe teritoriul sau (sub dominatia clara a s\u00e2rbilor, pe teriotoriul carora se afla capitala).
\nProcesul de disolutie a federatiei iugoslave, \u00eenceput \u00een 1991, prin separarea Sloveniei, si continuat prin razboaiele care au cuprins Croatia si Bosnia \u2013 Hertegovina, a fost atroce pentru cea mai complexa, din punct de vedere etnic, dintre republici. Cei care au sprijinit cel mai mult independenta republicii au fost si singurii care se considerau bosniaci, adica, musulmanii. Nici ortodocsii si nici catolicii din republica nu au dorit independenta, ci alipirea regiunilor locuite de ei la statele celor pe care \u00eei considerau conationali: s\u00e2rbii si, respectiv, croatii. Razboiul din Bosnia a fost unul care a consemnat o situatie cu totul ciudata, pornita de la pierderea identitatii nationale bosniace de catre majoritatea populatiei. La vremea \u00eenceputului razboiului, potrivit recensam\u00e2ntului din 1991, cei care se considerau bosniaci (asadar, musulmanii) formau cam 44% din populatie, \u00een vreme ce aceia care se considerau s\u00e2rbi erau 31% si, respectiv, croati, 17% (8% erau din alte etnii sau se considerau \u201eiugoslavi\u201c). Prin sprijinul masiv acordat de NATO, bosniacii au reusit sa c\u00e2stige razboiul. La vremea respectiva, media rom\u00e2neasca a relatat at\u00e2t desfasurarea razboiului, c\u00e2t si urmarile sale imediate. Se pare ca au murit, \u00een timpul conflictului, cel putin 100 000 de oameni, din toate taberele. Ranile razboiului sunt, \u00eenca, evidente \u00een Bosnia (mai ales, la Sarajevo), dar ele se resimt, mai degraba, \u00een oameni, dec\u00e2t \u00een cladiri.
\nAcordul de la Dayton, care a dus la formarea Bosniei si Hertegovinei, asa cum o stim azi, are, fara \u00eendoiala, meritul de a fi adus pacea. Totodata, el a stat si la baza adoptarii unor simboluri ale noului stat (drapel, stema, imn, moneda etc.). Numai ca toate acestea au fost decise de catre instante controlate international si nu au nici o legatura cu identitatea nationala bosniaca. O identitate nationala se formeaza cultural, or, \u00eenca de acum aproape trei secole, de c\u00e2nd s-a produs ruptura etnica a populatiei bosniace, \u00eempartite, p\u00e2na atunci, doar din punct de vedere religios, nimic nu a stat la baza formarii unei identitati culturale bosniace. Asa cum se stie, limba si istoria fiind aceleasi, pentru toate cele trei comunitati, nu se poate spune ca bosniacilor le-a fost lasat ceva pe care sa \u00eel considere a fi doar al lor. Dintre marile religii monoteiste, islamul este, fara \u00eendoiala, cea mai nivelatoare, din punct de vedere cultural, nelas\u00e2nd prea mult spatiu pentru afirmarea altor paliere identitare (etnie, limba). Situatia actuala este dintre cele mai ciudate. Las la o parte faptul ca nu exista nici o estimare a populatiei a statului bosniac actual: nimeni nu stie c\u00e2ti etnici s\u00e2rbi, croati sau… bosniaci sunt \u00een tara (si c\u00e2ti sunt refugiati) si ca este limpede ca nimeni dintre cei aflati \u00een autoritatile centrale nu este foarte dornic sa \u00eencerce asa ceva, tocmai pentru ca lucrurile s-ar putea sa iasa prost pentru singurii cetateni ai tarii care se considera bosniaci: musulmanii (\u00een pofida unei cresteri a populatiei, determinate de \u00eendemnurile imamilor spre \u00eenmultire). Dar, \u00een vreme ce s\u00e2rbii si croatii din Bosnia se revendica de la identitatile culturale ale celor doua state vecine, bosniacii se lupta sa \u00eesi inventeze o identitate. Rapelul la regatul medieval nu este suficient (din punct de vedere etnic, \u00een secolul al XII-lea, diferentele dintre s\u00e2rbi, croati si bosniaci nu erau, deloc, clare). Asa se \u00eent\u00e2mpla ca, bosniacilor le-a ramas un drapel facut din triunghiuri si din stele copiate dupa drapelul european (culorile albastru si galben sunt luate tot de acolo), un imn compus (fara versuri) special pentru ei, o moneda numita marca convertibila si o organizare statala fata de care oricare alt stat european se poate considera functional (chiar si cel rom\u00e2n!).
\nMuzeul National al Bosniei si Hertegovinei, din Sarajevo, este, mai degraba, o cladire cu o expunere, dec\u00e2t un muzeu, \u00een adevaratul sens al cuv\u00e2ntului. Mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, recentele taieri de fonduri au pus \u00een pericol chiar si aceasta fantomatica alcatuire muzeala. Nici celelalte muzee din tara nu se afla \u00een situatii cu mult mai fericite, dar, cel putin, sunt dedicate unor comunitati etnice distincte.
\nDesigur, s-ar putea sa para ciudat ca, \u00eentr-o perioada \u00een care mai toate statele europene se straduiesc (sau, cel putin, asa se lauda) sa contribuie la formarea unor natiuni bazate pe valori sociale comune, mai degraba, dec\u00e2t pe identitati etnice, statul bosniac, care a primit, de-a gata, o constitutie menita sa sprijine o natiune multiculturala, multietnica si multiconfesionala functioneaza absolut deficitar, cu o forta centripeta (bosniacii) si doua forte centrifuge (s\u00e2rbii si croatii). Muzeele statului sunt o vie ilustrare a acestei realitati \u2013 asa cum, de altfel, de regula, muzeele ilustreaza, cum nu se poate mai bine, realitatile sociale ale fiecarui stat \u00een parte.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Nu, nu este vorba despre Rom\u00e2nia. Despre c\u00e2t de fr\u00e2nta este tara noastra, nu as vrea sa vorbesc tocmai acum, tin\u00e2nd cont de fierbinteala ce a cuprins mintile multora din tabloul public, asa cum se vede el, prin media, si cum este resimtit de omul de r\u00e2nd. Atentia mea se \u00eendreapta spre spatiul aflat la… Cite\u0219te mai mult »O tara franta (I)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[8013],"class_list":["post-12642","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-bosnia"],"views":2024,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12642","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12642"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12642\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12642"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12642"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12642"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}