{"id":12636,"date":"2012-07-19T23:05:44","date_gmt":"2012-07-19T21:05:44","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=12636"},"modified":"2012-07-19T23:06:00","modified_gmt":"2012-07-19T21:06:00","slug":"cartea-cliseelor-bine-ciufulite","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/cartea-cliseelor-bine-ciufulite\/","title":{"rendered":"Cartea cliseelor bine ciufulite"},"content":{"rendered":"

Cristina Rusiecki, Radu Afrim. Tesuturile fragilitati<\/em>i, Editura Tracus Arte, Bucuresti, 2012<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

\u00centr-o vreme \u00een care se poarta dezvrajirea si evaluarea la baioneta, Cristina Rusiecki debuteaza editorial cu o \u201ecarte \u00eendragostita\u201c. O carte \u201efrumoasa\u201c (o citez, iarasi, pe autoare), cu titlul \u201eRadu Afrim. Tesuturile fragilitatii\u201c, aparuta la Editura Tracus Arte, lansata la Bookfest, la Baia Mare si, recent, la Libraria Carturesti din Capitala. Ofer cititorilor aceste ultime amanunte tocmai pentru ca stiu c\u00e2t de greu ajung, \u00een Rom\u00e2nia, astfel de carti la cei ce si le doresc si, cum sper ca sirul lansarilor va continua, le urez pasionatilor sa fie pe faza.
\nTrebuie scris de la \u00eenceput ca debutul acesta ciufuleste bine o panoplie de clisee. Nu e un volum de cronici culese de prin ziare si reviste si asezate, cu sau fara o constructie la minima rezistenta, \u00eentr-o carte care \u00eesi asteapta elogiile (\u00een aceleasi amintite publicatii) si r\u00e2ndul la premiile pe care le ofera, periodic, breasla pentru debuturi \u201emerituoase\u201c. Nu e un interviu \u00een care intervievatul e lasat sa spuna multe si marunte, conform principiului ca \u201emarturia conteaza\u201c, casetat cu ditirambice consideratiuni, de obicei scoase din context, ale unor \u201enume\u201c si… cartea-i gata. Nu e nici un album de spectacol, de spectacole, cu text minuscul si multe imagini (chiar daca \u00eensumeaza peste doua sute de splendide, revelatoare fotografii, majoritatea purt\u00e2nd semnatura subiectului). Nu e nici partiala (cum altfel, \u00een cazul de fata) monografie. Si nici eseu suta la suta, fie ancorat \u00een portul teoriei cu morga si al exegezei doct-abisale, fie lasat liber sa zburde pe c\u00e2mpii bune la toate. Dupa ce a scris prima cronica la un prim spectacol, \u201eBlack Milk\u201c, dupa ce a vazut tot Afrim-ul si s-a exprimat despre, dupa interviuri, dupa ce a primit informatiile necesare de la unsprezece teatre din Bucuresti si din tara, unde regizorul si-a montat \u201eshow-urile\u201c (lista exista la finalul cartii, acolo unde se afla inventarul productiilor afrimiene de p\u00e2na acum \u2013 un acum care se opreste \u00een 2011 \u2013 si palmaresul lor), Cristina Rusiecki a deschis larg, pentru specialisti si pentru civili, deopotriva, usile atelierului Radu Afrim. \u00centr-o carte \u201e\u00eendragostita\u201c, care \u00eensa nu e un encomion. Ci un mare risc asumat, at\u00e2ta vreme c\u00e2t autoarea e contemporana cu subiectul si, dupa propria-i afirmatie, \u201es-ar putea ca volumul de fata sa nu fi c\u00e2stigat totdeauna necesara distanta critica pe care ar fi \u00eengaduit-o trecerea timpului\u201c. Urmarindu-l, cum recunoaste franc, din start, \u201ecu toata pasiunea si entuziasmul pe regizorul care a spart barierele teatrale ale vremii\u201c, \u00eentr-un proiect care s-a copt pe parcursul unui deceniu, autoarea a triplat miza riscului anuntat mai sus. Dupa asumarea perspectivei apropiate, a ocheanului \u00eentors, a lupei pe detalii, Cristina Rusiecki a pus biografia subiectului cartii sale \u00eentre paranteze. O biografie de star cu foarte multi fani, atipica pentru un regizor de teatru, cel putin la noi, ofertanta \u00een a fi exploatata spre succes publicistic garantat. E adevarat ca aceste paranteze sunt usor \u00eentredeschise \u2013 c\u00e2teva elemente de biografie de creator transpar din interviul cu Radu Afrim, \u201ePortia de efemer e transportabila \u00een vehicule de mare tonaj…\u201c, de la sf\u00e2rsitul cartii, din confesiunile actorilor Elena Popa, Rodica Mandache, Marius Manole, Constantin Cojocaru, Cezar Antal, din c\u00e2teva referiri la artistul complex care e regizorul cu studii de filolog, cu \u00eenceputuri de poet, cu pregatire pentru o viitoare profesie de arhitect, la care a renuntat, talentat fotograf (cu expozitii profesioniste), fan al minimalismului \u00een arte decorative si muzica etc.
\n\u00cen atelierul deschis despre care scriam, Radu Afrim e prezent doar printr-un inspirat portret pe care i-l face autoarea \u00een argumentul cartii pe care nu pot sa nu-l reproduc: \u201eCe se ascunde \u00een spatele celui ce produce c\u00e2nd aclamatii, c\u00e2nd imprecatii? Maruntel de statura, cu par roscat de irlandez, cu perciuni si maxilare pronuntate, Radu Afrim reprezinta suma tuturor contradictiilor. \u00cen privirea lui albastra se ghicesc straturi succesive de fragilitate. Apoi, inocenta, melancolie si o sensibilitate ad\u00e2nca. Ochii scormonesc lenes-atent \u00een interiorul celui din fata sa. Paradoxal, \u00eensa, aceasta aparenta se spulbera c\u00e2t ai clipi c\u00e2nd \u00eencepe sa vorbeasca. O face amuzant-enigmatic, minimal, cu fraze scurte, cel mai adesea lasate \u00een suspensie. Pe de o parte, instaureaza un soi de complicitate cu interlocutorul, pe de alta, pufneste \u00eentr-un fel specific, numai al lui, ca si c\u00e2nd s-ar lua \u00een raspar si pe el, si pe cei ce emit judecati \u00een privinta lui. Nimic nu pare serios sau fixat pe veci \u00een discursul sau.\u201c Dar charisma, vulnerabilitatea, magnetismul marca Afrim sunt prezente \u00een toate cele aproape doua sute de pagini. Si astfel ajungem la a treia crestere a mizei riscului. Fata \u00een fata cu spectacolele afrimiene \u00eentr-un atelier deschis, Cristina Rusiecki \u00eesi prezinta chiar din primul capitol, \u201eDureri cu amortizor duios\u201c, ce urmeaza argumentului cartii, strategia pe care o va folosi \u00een investigarea \u201eTesuturilor fragilitatii\u201c. Care sunt, dupa cum afirma ea, \u201e\u00eencarnarea g\u00e2ndirii slabe teoretizate de Vattimo, pe care filosoful italian o opune celei tari, cea a miturilor fondatoare, a constructiilor si a energiilor canalizate\u201c. Articulata ca un portret \u00een evantai din \u201eshow-uri\u201c, evantai ce se va deschide \u00een totalitate la final, cartea e \u201e conceputa simfonic, prin reluarea temelor, motivelor si leitmotivelor pe diferite calupuri de spectacole\u201c. Parcursul acesta pasionant, c\u00e2nd prin interstitii, c\u00e2nd pe canavaua pe care broderia, nodurile si punct-contrapunctul alcatuiesc un desen caleidoscopic, favorizeaza lectura dintr-o respiratie, asa cum \u2013 sa ram\u00e2nem \u00een spatiul muzicii \u2013, se interpreteaza o partitura pe care muzicienii noteaza attaca \u2013 fara pauza \u00eentre doua motive contrastante.
\nCristina Rusiecki combina arsenalul criticii de teatru cu acela al jurnalismului cultural. Dezghioc\u00e2nd straturi-straturi spectacolele afrimiene, fara a fi un critic spoiler, ea \u00eesi pliaza limbajul perfect pe model si ciufuleste bine poncifele si cliseele de receptare. Abordarea critica aplicata, care nu ocoleste nici huiduielile \u2013 vezi furibunda punere la punct a spectacolului \u201eTrei surori, scenariu (ne)firesc de liber dupa Cehov\u201c de catre cunoscutul critic britanic Michael Billington \u00een \u201eThe Guardian\u201c, sub titlul \u201eSend off The Clowns\u201c \u2013 primeste \u00een pandant titluri jucaus-revelatorii, \u00een sfera afrimiana, precum \u201eCiumpavirea afectiva\u201c, \u201eDe la tapul ispasitor la victima remix\u201c, \u201eCu fundul (afectelor) \u00een sus\u201c, \u201e\u00cempaiati cu paiete\u201c, \u201eTe maritezi cu mine?\u201c, \u201eSex incert, sexualitate evidenta\u201c, \u201eSe ia cliseul si se ciufuleste bine\u201c.
\nLumea teatrului lui Radu Afrim, nu una paralela realitatii, ci continuta, \u00een miezul ei, de aceasta realitate, pe care personajele o privesc, din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, printr-o fanta subtire, prin \u201ecrapatura \u00eengusta a realitatii\u201c (fragment din replica unui personaj din \u201ejoi.Megajoy\u201c \u2013 unul dintre spectacolele cel mai bine \u00eenchegate ale regizorului \u2013, pe care o pune \u00een evidenta remarcabil, autoarea se \u00eembiba de \u201efluidele\u201c telenovelei, ale vodevilului, ale stirilor five o’clock ce fac ravagii \u00een zilele noastre. E o lume populata de abulici, de copii ce nu vor sa mai creasca, de familii ciudate \u00een care asa-zisa normalitate e facuta praf si pulbere. Inventarul de teme predilecte, obsesive, rafinate prin repetare accentuata de deceniul afrimian e urmarit, recombinat, dezvaluit \u00een cele mai intime articulatii de autoarea cartii p\u00e2na c\u00e2nd reuseste sa gaseasca raspuns la \u00eentrebarea reper a \u00eentregului volum: prin ce se strecoara aceste \u201eshow\u201c-uri \u201epe sub pielea\u201c publicului si \u00eel fac sa rezoneze la aceste insolite fapte de arta? \u00cemprumuturile din film, mai ales de la Emir Kusturica, Quentin Tarantino si Pedro Almod\u00f3var, dar si de la \u201efamilistul\u201c Fellini, proiectiile video, songurile (semnate de Ada Milea si Vlaicu Golcea), coregrafia, inefabilele \u201eproteze\u201c de viziune, sunt si ele puse \u00een evidenta, d\u00e2nd ocol, din ce \u00een ce mai spre centru, odata cu \u00eenaintarea prin paginile cartii, p\u00e2na la revelatorii, transante afirmatii bine acoperite de demonstratie, precum aceea ca \u201eRadu Afrim recompune zeitgeist-ul european cu abrupte infiltratii rom\u00e2nesti\u201c.
\nSpectacol de spectacole cu volute, explozii de artificii si paiete stilistice vii, foarte potrivite subiectului abordat, regal al vizualului infinitezimal dozat ca sa nu sufoce, sa nu puna \u00een umbra textul, ci sa-i potenteze palierele de subtilitate afectiv critica, \u201eRadu Afrim. Tesuturile fragilitatii\u201c e o carte rara, de citit si de privit \u00een interactiune cu sentimentul ca, ei, da!, ai \u00een fata un adevarat eveniment editorial. Care \u00eei poate face sa… afrimeze, macar pe parcursul lecturii (si, va asigur, si la relectura al carei gust \u00eeti vine cu grabire) p\u00e2na si pe cei mai \u00eenraiti sceptici de serviciu.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Cristina Rusiecki, Radu Afrim. Tesuturile fragilitatii, Editura Tracus Arte, Bucuresti, 2012   \u00centr-o vreme \u00een care se poarta dezvrajirea si evaluarea la baioneta, Cristina Rusiecki debuteaza editorial cu o \u201ecarte \u00eendragostita\u201c. O carte \u201efrumoasa\u201c (o citez, iarasi, pe autoare), cu titlul \u201eRadu Afrim. Tesuturile fragilitatii\u201c, aparuta la Editura Tracus Arte, lansata la Bookfest, la Baia… Cite\u0219te mai mult »Cartea cliseelor bine ciufulite<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[82,7987],"class_list":["post-12636","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-cristina-rusiecki","tag-radu-afrim-tesuturile-fragilitatii"],"views":1664,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12636","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12636"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12636\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12636"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12636"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12636"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}