{"id":12624,"date":"2012-07-19T22:57:20","date_gmt":"2012-07-19T20:57:20","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=12624"},"modified":"2012-07-19T22:57:41","modified_gmt":"2012-07-19T20:57:41","slug":"exercitiu-si-urgenta","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/exercitiu-si-urgenta\/","title":{"rendered":"Exercitiu si urgenta"},"content":{"rendered":"

Lavinia Braniste, Cinci minute pe zi,<\/em> Bucuresti, Casa de Pariuri Literare, 2011, 164 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

Cu toate ca nu este la debutul editorial (a publicat volumul de poezii \u201ePovesti cu mine\u201c, 2006), Lavinia Braniste \u00eesi \u00eencepe activitatea ca prozatoare printr-o colectie de scurta proza scurta, \u201eCinci minute pe zi\u201c. Desi nu anunta pregatirea unui roman, volumul de fata are fizionomia unui antrenament, efortul concentrat al unor exercitii fiind \u00eensotit de pauze de recuperare a suflului si de simulate combinatii tehnice. Titlul avertizeaza asupra necesitatii unei finalitati imediate, povestirile ce-l sub\u00eentind reflect\u00e2nd, cel putin o parte dintre acestea, putina rabdare \u00een construirea unui \u00eentreg.
\nDesigur ca livrarea intentionata spre superficialitate (cum apare \u00een textul de escorta al ultimei coperte) si tentatia minimalismului afisat de titlu (si pe larg discutat de Alina Purcaru \u00een articolul din \u201eObservator cultural\u201c) sunt premise ale lecturii si situarea \u00eentr-un orizont de receptare strain acestor coordonate sau proiectarea unor termeni comparatori incompatibili devin factori devianti ai interpretarii. \u00censa nu folosirea unei lentile incorecte este cea care determina impresiile de graba si impacienta a povestitoarei. Cauzele sunt nepotrivirile dintre stilul anuntat (nu numai de titlu, ci si de incipiturile textelor) si dezvoltarile ulterioare. Scriitoarea fie uita conventia detaliului esentializat si se pierde \u00een franjurari narative sau descriptive, fie \u00eencepe construirea unei povesti puternic legate de traditionalul tipar al momentelor subiectului, fara a duce firul p\u00e2na la capat sau fara a reusi sa dea coerenta sincopelor sau rupturilor.
\nRecuperari en detail<\/strong>
\nChiar daca aceasta este imaginea de ansamblu a volumului, la nivel individual exista si piese foarte bine construite, dovedind o prozatoare a carei nerabdare actuala ar putea fi transformata \u00eentr-o \u00eencordare romanesca fructuoasa. De asemenea, sunt prezente numeroase exemple de atent control asupra discursului si o buna coordonare \u00eentre schema fictionala si ecourile pe care dezvoltarile tematice le pot avea \u00een societatea contemporana. Organizarea discursiva, trucurile textuale de camuflare sau de ostentativa revelare a unor probleme personale si sociale recurente, atitudinea \u00e0 la l\u00e9g\u00e8re pe care o adopta \u00een diferite situatii devenite locuri comune ale literaturii si pe care le salveaza astfel de la cliseizare (prin umor si autoironie) sunt aspecte care contrabalanseaza lipsurile viziunii totalizante.
\nDaca nu toate textele sunt duse la cea mai buna forma potentiala, Lavinia Braniste are intuitia unei dispuneri functionale \u00een volum; extremele constituie puncte forte ale colectiei, \u00een timp ce interiorul este un joc \u00eentre proze calitativ distincte, astfel \u00eenc\u00e2t echilibrul se creeaza. \u00cencepe cu o povestire cu deschideri ample (\u201ePaianjen pe tavan\u201c), care lanseaza leitmotivele gruparii si posibilitatea unei duble interpretari: cea literala si cea literara. Contextul mamei plecate \u00een Spania (o tema de actualitate putin exploatata, cu ecouri mai largi \u00een productia de film de lung si scurt metraj), obsesia dietelor, flash back-urile din copilarie, detaliile de tip jurnalier sunt elemente care vor reveni pe parcursul colectiei, transform\u00e2ndu-se \u00een puncte de coeziune. \u00cen ceea ce priveste cele doua perspective de interpretare, primul text este relevant. Citirea ad litteram este la \u00eendem\u00e2na: prezinta experienta celor doua femei (fiica si mama) izolate \u00eentr-o pensiune, care, speriate de zgomotele facute de singurul turist, se ascund sub pat, tem\u00e2ndu-se de probabila existenta a p\u00e2nzelor de paianjeni. \u00censa dincolo de aceasta, se mai poate deduce o receptare simbolica, fara a-i atribui autoarei astfel de intentii, ci miz\u00e2nd pe libertatea de semnificare a povestirii. Desi slujba femeii este chiar \u00eengrijirea pensiunii din statiunea spaniola, ea si fiica ei nu pot suplini \u201eabsenta stap\u00e2nilor\u201c, \u00eentr-o lume straina \u00een care conditia de subaltern este singura permisa. Ele nu sunt capabile sa \u00eenfrunte posibilul pericol, action\u00e2nd dintr-un impuls de conservare, astfel reduc\u00e2ndu-si propriile grade de libertate: tavanul pomenit \u00een titlu nu este cel al camerei, ci acela al patului, limita superioara a noului spatiu de existenta.
\nLa fel se \u00eent\u00e2mpla si \u00een \u201eZoo\u201c, unde adoptarea conotativului \u00een defavoarea denotatiei imediate poate salva constructia defectuoasa. Empatizarea soferitei, care \u00eel transporta la gradina zoologica din Braila, cu vulturul plesuv din remorca masinii se sustine daca avem \u00een vedere \u00eensasi nefericirea femeii nevoite sa se \u00eentretina conduc\u00e2nd un ARO. Altfel, compasiunea ei este o exagerare si o emotie gratuita, \u00eentruc\u00e2t nascuta \u00een captivitate (cum naratoarea confirma), pasarea nu-si putea dori o alta conditie, neav\u00e2nd termen de comparatie. Mai mult, scena din final (\u201eM-am urcat \u00een masina si am scos o oglinda mica pe care o aveam printre niste casete \u00een torpedou. Ma ciupise rau de tot la pensat, aveam numai cojite \u00een spr\u00e2ncene\u201c, p. 26) pare sa fie un semnal al acestui propriu pl\u00e2ns de mila, odata vulturul dus la destinatie, \u00eencet\u00e2nd orice urma de compasiune.
\nUnele texte nu se pot salva nici macar prin astfel de analogii, fundamentul narativ si, \u00een definitiv, cel literar lipsind cu totul. \u201eScoala\u201c, unde se prezinta o banala situatie de la un curs universitar \u00een care intransigenta profesorului cu privire la intrarea \u00een amfiteatru dupa ora de \u00eencepere este subminata de conditia speciala a studentei \u00eensarcinate, \u201eImpostorul\u201c sau \u201eExplozie \u00een Tunguska\u201c nu \u00eesi gasesc justificarea. La polul opus, sunt prozele cu adevarat bune, \u00een care talentul de povestitor este conjugat cu un productiv control al imaginarului si calitatile unui cunoscator al instrumentelor literare. Unele sunt notabile din punct de vedere discursiv, Lavinia Braniste reusind sa construiasca natural si credibil dialogul dintre personaje (\u00een \u201eStep\u201c minimalismul fictional este echilibrat de atenta constructie a gesturilor si discursurilor) sau sa \u00eembine replici distincte \u00eentr-un colaj foarte expresiv, cum este cazul microtextului \u201eMasa era prea mica\u201c.
\nAltele combina stilul bine temperat cu organizarea fericita a narativului. Poate cel mai omogen text \u00een acest sens este \u201eMoartea caracatitei Paul\u201c, \u00een care Lavinia Braniste dirijeaza excelent tensiunea textuala, construind din aproape \u00een aproape punctul de climax al experientei traducatoarei la Arad, dar neuit\u00e2nd sa-si recompenseze cititorul cu un final care \u00eenchide circular povestea. De acelasi calibru sunt si \u201eEram acasa\u201c si \u201eFoto-aventura\u201c, prima despre \u00eencercarea esuata \u00eentr-o betie de a-si gasi un posibil sot si a doua tot despre o ratare, la fel de jenanta, la un atelier de fotografie din Delta Dunarii. Ambele sunt naratiuni \u00eenchise, autoarea compens\u00e2nd minimalizarea povestii printr-o completa desfasurare a acesteia. Altfel stau lucrurile \u00een \u201eSav\u00e2rsin\u201c sau \u201eDe la \u00eenaltime\u201c, texte cu final deschis, care functioneaza \u00een regim anecdotic, \u00eentruc\u00e2t poanta de la sf\u00e2rsit – accidentul cu tractorul si transformarea \u00eentr-un fiasco a saltului cu coarda elastica – reprezinta nucleul epic ce organizeaza parcursul anterior (ceea ce se anunta un jurnal al taberei de creatie din localitatea aradeana a devenit un pretext al \u201econfesiunii\u201c penibilului).
\nStrategii individualizatoare<\/strong>
\nUn procedeu recurent al textelor Laviniei Braniste este contrapunctarea potentialului idilism de autoironie sau comentariu demistificator. Desi nu atinge naturalismul si rostirea frusta a autofictionarilor douamiisti, autoarea are tendinte de exhibare a eului, chestiunea erotica fiind una dintre situatiile cele mai comune. Cu toate acestea ea nu merge nici pe filiera fantasta si vizibil feminina a Simonei Popescu, a Ruxandrei Cesereanu sau a mai tinerei Cecilia Stefanescu, ci alege echilibrul, apropiindu-se de discursul cu puternice tentative de neutralizare al Anei Maria Sandu. Nefericirea marturisita din \u201eStep\u201c – \u201ePret de c\u00e2teva secunde mi-am imaginat cum as umbla prin spitale \u00eentreb\u00e2nd \u00een st\u00e2nga si-n dreapta\u201c (p. 99) – este dublata la c\u00e2teva pagini distanta de un g\u00e2nd de luciditate si umor: \u201e\u00cemi luasem un strudel pe drum, m-a plesnit atunci g\u00e2ndul ca e posibil sa-mi fi ramas zahar pudra la gura si sa-i fi facut scena asta dramatica cu zahar pudra la gura\u201c (p. 103). Acelasi procedeu apare si \u00een \u201eIarna\u201c, unde emotia primei vizite a prietenului la parintii fetei sunt puse \u00een oglinda cu incidentul inconfortabil al \u00eenghetarii bazinului de toaleta si \u00eempiedicarea baiatului de a-l folosi \u00eentr-o situatie de urgenta fiziologica.
\nCele douazeci si sase de texte sunt inegale nu numai ca valoare, dar si ca modalitate de constructie. Tabletele, cele mai multe contin\u00e2nd omonimia autofictionala a naratoarei-personaj cu numele \u00eenscris pe coperta, sunt \u00eensotite, relativ regulat, de fragmente asemanatoare unor poeme \u00een proza, \u00een care epicul este abandonat sau sublimat \u00een favoarea unor expresivitati lirice, nu \u00eentotdeauna reusite.
\nDesi nu este marcant la nivel global, volumul Laviniei Braniste ram\u00e2ne viabil prin realizarile stilistice si narative ale textelor considerate la nivel individual, dezvaluind astfel o prozatoare care poate trece de la exercitiul si urgenta prozei de cinci minute pe zi la constructii mai ample si mai sustinute.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Lavinia Braniste, Cinci minute pe zi, Bucuresti, Casa de Pariuri Literare, 2011, 164 p.   Cu toate ca nu este la debutul editorial (a publicat volumul de poezii \u201ePovesti cu mine\u201c, 2006), Lavinia Braniste \u00eesi \u00eencepe activitatea ca prozatoare printr-o colectie de scurta proza scurta, \u201eCinci minute pe zi\u201c. Desi nu anunta pregatirea unui roman,… Cite\u0219te mai mult »Exercitiu si urgenta<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8005,8004],"class_list":["post-12624","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-cinci-minute-pe-zi","tag-lavinia-braniste"],"views":1775,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12624","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12624"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12624\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12624"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12624"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12624"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}