{"id":12621,"date":"2012-07-19T22:54:18","date_gmt":"2012-07-19T20:54:18","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=12621"},"modified":"2012-07-19T22:55:01","modified_gmt":"2012-07-19T20:55:01","slug":"vietile-cartarilor-de-ieri-si-de-azi","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/vietile-cartarilor-de-ieri-si-de-azi\/","title":{"rendered":"Vietile cartarilor de ieri si de azi"},"content":{"rendered":"<p>Magda Ursache exprima foarte simplu ceea ce simtim probabil toti cei care comentam periodic ori sporadic aparitii editoriale: \u201eSunt carti care te \u00eemboldesc sa scrii despre ele\u201c. O asemenea carte este si cea pe care ea \u00eensasi a publicat-o recent la Editura EIKON din Cluj-Napoca \u2013 \u201eVietile cartarilor contimporani, dupa Magda U.\u201c, parafraza inspirata a unui alt titlu, memorabil, care repovesteste o lume. Este, \u00een fapt, un volum de eseuri literare si de istoria culturii, scrise cu o verva molipsitoare si cu un enorm apetit polemic, pe care, din generatia noastra, poate doar Mircea Iorgulescu \u00eel mai avea. \u00cen pagina de revista sau \u00eentre copertile unei carti, textele Magdei Ursache nu te lasa indiferent, te trezesc daca picotesti, te incita si te implica; \u00eeti merg la suflet sau te trasnesc \u00een moalele capului. Ele \u00eemi evoca, dar \u00eentr-o cheie grava, asta si sub influenta admirabilului eseu despre Caragiale al lui Mircea A. Diaconu, replica lui Conu Leonida la \u00eendemnul din gazeta pe care i-o citeste cu dictie consoartei sale: \u201eNatiune, fii desteapta!\u201c. \u201eSi noi dormim, domnule!\u201c, zice, dezolat, dar si iluminat ca prin farmec, personajul caragialian, \u00een care, \u00een treacat fie spus, Mircea A. Diaconu vede si o ipostaza a criticului literar. \u00centr-adevar, dormim ori ne lasam furati si naclaiti spiritual si moral de asurzitoarea zarva, de \u201emarea trancaneala\u201c, pierz\u00e2nd din vedere nu doar copacii, ci si padurea care este defrisata, la propriu si la figurat, cu o tenacitate diabolica. Sigur, Magda Ursache va fi av\u00e2nd momente c\u00e2nd, ca multi dintre noi, constata, precum Ileana Malancioiu, ca a scrie astazi, \u00een Rom\u00e2nia, pentru a apara traditia, valorile, a denunta hotia, furia demolarii, impostura elitista e, din pacate, un fel de \u201ea vorbi \u00eentr-un pustiu\u201c. Dar, dincolo de momentele de lehamite si de neputinta, Magda Ursache e printre putinii oameni ai scrisului care nu abdica, nu se lasa nici intimidati, nici ademeniti de vreo gasca literara, politica sau de alta natura. Este intratabila c\u00e2nd e vorba de parvenitii si de nap\u00e2rlitii de dupa \u201elovilutie\u201c, de \u201ecominternistii mutanti\u201c, de cei care tradeaza si sunt gata sa-si v\u00e2nda si mama, nu numai sufletul, daca \u00eel mai au, pe un pumn da arginti (a se citi functii, salarii nesimtite, burse \u00een Strainezia, unde, cu o veche si verificata vorba rom\u00e2neasca, multi se duc boi pentru a se \u00eentoarce vaci etc.).<br \/>\nExista la Iasi, \u00een mediul universitar, dar si \u00een cel scriitoricesc sau publicistic si editorial, destui cei pe care Magda Ursache i-a cautat, asa-zic\u00e2nd, la talent, la competenta si la caracter, demasc\u00e2ndu-i, inclusiv \u00eentr-un roman nonfiction (\u201eUniversitatea care ucide\u201c). Unii publicisti sau scriitori cu carnet pe care i-a tras nu o data \u201epe r\u00e2zatoare\u201c (termen marca Luca Pitu) ar fi \u00een stare s-o expulzeze din Cetate si sa scape de \u201ekiller\u201c.<br \/>\nExista \u00een volumul ce \u00eemi prilejuieste aceste \u00eensemnari o anumita monotonie tematica, nu si stilistica. Vreau sa spun ca sunt c\u00e2teva teme obsedante \u00een eseistica si critica Magdei Ursache. Unele puncte de vedere ale sale privind o tema sau alta, un autor sau altul, nu le \u00eempartasesc. Nu cred, de pilda, ca scrierile de sertar, at\u00e2tea c\u00e2te au fost, au facut vreo gaura \u00een cerul literaturii rom\u00e2ne. Daca tragem linie si socotim, putem lesne constata ca operele importante ale literaturii noastre din a doua jumatate a secolului trecut sunt cele aparute, unele cu foarte mari dificultati, chiar \u00een timpul regimului totalitar. Are dreptate \u00eensa Magda Ursache privind \u201etema literaturii subterane\u201c c\u00e2nd observa: \u201eDezbinarea dintre scriitori a contribuit esential la inexistenta literaturii samizdat\u201c. Ea \u00eesi pune apoi \u00eentrebarea la care da un raspuns ce pare sa contrazica propria-i observatie: \u201eTine numai de \u00ablasitatea la rom\u00e2ni\u00bb faptul ca n-a existat o literatura samizdat? Multi s-au opus cu demnitate, exemplar, raului si oric\u00e2t s-ar c\u00e2rcoti, avem o importanta literatura de sertar, de rezistenta si de supravietuire prin scris.\/ Regret cartile nescrise sau cele scrise \u00een mintea autorului lor. Dar g\u00e2nditi-va c\u00e2te carti n-ar fi putut sa apara daca nu se sf\u00e2rsea regimul ceausesc\u201c.<br \/>\nMarturisesc ca ma numar printre \u201ec\u00e2rcotasi\u201c. Ca a existat si o rezistenta tacuta, \u201ede sertar\u201c, nimeni nu poate nega, dar cea care a contat realmente a fost rezistenta materializata \u00een opere remarcabile pe care le datoram unor mari poeti si prozatori, c\u00e2tiva dintre ei nobelizabili, dar si unor critici si eseisti, si pe care le-am putut citi atunci c\u00e2nd s-au produs. E o diferenta enorma \u00eentre a rezista \u201e\u00een sertar\u201c si a rezista pe baricade. C\u00e2t despre a judeca, daca poate fi vorba de judecata aici, dupa principiul \u201ece ar fi fost daca\u2026\u201c mi se pare ca e total neoperabil. Ce ar fi fost, nu-i asa?, daca\u2026 n-ar fi fost Al Doilea Razboi Mondial?! Cum ar fi scris, se \u00eentreba si ma \u00eentreba Nichita Stanescu, \u00eentr-un interviu pe care i-l luam la mijlocul anilor &#8217;70, Arghezi, Blaga, Ion Barbu \u2013 \u201enu spun Eminescu \u2013 nuanta creatorul \u201eNecuvintelor\u201c \u2013 fiindca Eminescu a scris etern\u201c \u2013 daca ar fi avut \u00een spatele lor, precum Labis de exemplu, cel mai cumplit viol asupra umanitatii care a fost Al Doilea Razboi Mondial? Cine poate raspunde? Si chiar daca s-ar putea da un raspuns, la ce ar mai folosi el?! Ceea ce s-a pierdut, daca s-a pierdut (iata, nu scapam de \u201edaca\u201c), s-a pierdut pentru totdeauna. Paradoxal, numai ce s-a c\u00e2stigat s-ar putea sa nu fie c\u00e2stigat pentru totdeauna! Magda Ursache, un intelectual foarte \u00eenvatat, care \u00eeti lasa impresia ca nimic din ceea ce s-a petrecut \u00een cultura, literatura si, \u00een ultima instanta, \u00een istoria mare nu-i este strain, stie, chiar daca suna fatalist, ca orice opera se produce \u00eentr-un anumit loc de pe pam\u00e2nt si \u00eentr-un anumit moment al istoriei, ca ea e rezultatul unei conjunctii multiple, este ca un dat. Nu strica sa fim putin filosofi, \u00een sensul \u00een care ne \u00eendemna Calinescu. A regreta cartile scrise sau nescrise doar \u00een mintea autorului lor e, cu o expresie pe care o foloseste parca si Magda Ursache \u00eentr-un alt context, v\u00e2nare de v\u00e2nt.<br \/>\nO alta tema predilecta \u00een eseistica si publicistica Magdei Ursache este tema traditiei. Ea \u00eel aproba pe Nicolae Breban pentru ca \u201evede traditia \u00een cheie pozitiva, constructiva\u201c \u00een contra a ceea ce proclama \u201enoua voce critica\u201c si europenii nostri de nicaieri, cu formula lui Octavian Paler, care nu fac \u00een fond dec\u00e2t sa \u201e\u00eesi taie criteriul de sub picioare\u201c. Remarca si fermitatea cu care marele romancier apara \u00een cartile sale de eseuri valorile nationale si demnitatea scriitorului, altminteri facuta tandari \u00een postlovilutie. C\u00e2t priveste grupul literar constituit pe baza afinitatilor elective si a unitatii de ideal estetic, la rolul si importanta caruia Breban s-a referit de at\u00e2tea ori cu autoritatea celui ce are o experienta invidiabila si fertila \u00een aceasta privinta, Magda Ursache subscrie la ideea ca el, grupul literar, e tot ce poate fi mai opus gastii veleitarilor, \u201ebisericutelor ce se cred catedrale\u201c si europenilor de nicaieri. \u00cen paranteza fie spus, un alt prozator de prim plan, Constantin Toiu, cu decenii \u00een urma, \u00eei caracteriza pe rom\u00e2ni ca fiind europeni rau plasati. Acum, avem si rom\u00e2ni dislocati\u2026<br \/>\nMulte capitole si subcapitole ale volumului \u201eVietile cartarilor\u2026\u201c \u2013 \u00eentre care cele intitulate \u201eAgresori, victime, martori\u201c sau \u201eCertoteca\u201c (limbajul autoarei abunda \u00een formule acrosante si scaparatoare inventii lexicale: democratura, postlovilutie, papirosfera, calinescita, zetetica, bookatarie, alambicotheca, privilighentie etc.) \u2013 sunt niste show-uri superioare, uneori la limita frivolului, o succesiune de episoade ce compun fascinantul spectacol al literaturii si al vietii literare de la noi ori de aiurea, din diferite epoci istorice, cu lumini, cu umbre, cu figuri triste si chiar tragice. Identific\u00e2nd c\u00e2teva din maladiile scriitorului de pe plaiurile noastre, autoarea conchide: \u201ePare ca-n literatura rom\u00e2na nimeni nu rezoneaza cu nimeni\u201c, iar evenimentele, cartile, denunturile, personajele pe care le evoca \u00een aceasta idee \u00eei sustin convingator asertiunea. Largind permanent sfera, Magda Ursache descrie o atmosfera eminamente conflictuala si contureaza o imagine elocventa a ceea ce numeste \u201erazboiul rom\u00e2n-rom\u00e2n\u201c de pe scena literara a mai multor epoci. Explicatia: \u201eScriitorului rom\u00e2n \u00eei vine greu sa accepte valoarea celuilalt: i se pare ca, accept\u00e2nd-o, \u00eesi neaga propria valoare. Mai \u201enatural\u201c este sa-l insulti pe autor, nu ce afirma el; ori sa-l scuipi si sa-i zici ca ploua. Vorba lui Teodor Mazilu: \u00abeu i-am dat o palma si tot el spune ca i-am dat o palma\u00bb\u201c. <em><strong>(Va urma)<\/strong> <\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Magda Ursache exprima foarte simplu ceea ce simtim probabil toti cei care comentam periodic ori sporadic aparitii editoriale: \u201eSunt carti care te \u00eemboldesc sa scrii despre ele\u201c. O asemenea carte este si cea pe care ea \u00eensasi a publicat-o recent la Editura EIKON din Cluj-Napoca \u2013 \u201eVietile cartarilor contimporani, dupa Magda U.\u201c, parafraza inspirata a&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/vietile-cartarilor-de-ieri-si-de-azi\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Vietile cartarilor de ieri si de azi<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[5314,2990,8003],"class_list":["post-12621","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-magda-ursache","tag-roman-actual","tag-roman-nonfiction"],"views":2175,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12621","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12621"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12621\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12621"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12621"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12621"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}