{"id":12615,"date":"2012-07-19T22:50:35","date_gmt":"2012-07-19T20:50:35","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=12615"},"modified":"2012-07-19T22:51:01","modified_gmt":"2012-07-19T20:51:01","slug":"ultimul-fracturist","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/ultimul-fracturist\/","title":{"rendered":"Ultimul fracturist"},"content":{"rendered":"

un cristian, Mortii ma-tii<\/em>, Editura Casa de Pariuri Literare, Bucuresti, 2012, 316 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

Intr-un fel, e pacat ca un cristian a ales un titlu at\u00e2t de strident pentru romanul sau de debut, \u201eMortii ma-tii\u201c. Si asta nu pentru ca titlul nu s-ar justifica in ordinea naratiunii, nici pentru ca valentele avangardiste s-ar cere neaparat imbl\u00e2nzite, ci din simpla ratiune ca el ar putea tine din start la distanta o categorie de cititori subtili, dar nitel conservatori. Cu greu imi imaginez vreun cititor format la scoala saizecista sau saptezecista bucuros sa deschida copertele unui astfel de carti. In subsolul cronicii lui Paul Cernat din \u201eObservator literar\u201c s-a desfasurat deja o epopee ridicola despre decadenta culturii (tinere) actuale.<\/strong> <\/em>
\nO realitate de injurat<\/strong>
\nDoua ar putea fi totusi ratiunile \u201elicentei\u201c lui un cristian: pe de o parte, incercarea de seductie a unui public t\u00e2nar si\/ sau provenind din afara sferei literatilor. Faptul deriva numaidec\u00e2t din pasiunea de editor, de nu chiar de manager intr-un sens mai larg. Daca a existat un om din umbra gata sa incurajeze si sa promoveze ultima generatie de scriitori, de la fracturisti incoace, acela a fost, cu siguranta un cristian. Cu extraordinarul atu \u2013 am mai scris-o si altadata \u2013 de a fi cunoscut din interior si de a fi participat la toate mutatiile de viziune ale tinerilor scriitori. Asa se face ca proiectul sau de biblioteca t\u00e2nara (despre inceputurile caruia povesteste cu umor si in roman) s-a transformat, in ultimii ani, intr-o editura in toata regula. Chiar daca are deocamdata o piata de desfacere de uz propriu, Casa de Pariuri Literare a devenit o garantie pentru debuturile din ultimii ani.
\nPe de alta parte, titlul mai conserva ceva din radicalismul fracturist de la finalul anilor \u201890. Marius Ianus, Zvera Ion, Ruxandra Novac, Ionut Chiva sunt, cu totii, colegi de generatie (unii chiar de studentie) ai lui un cristian. Astfel inc\u00e2t debutul int\u00e2rziat al timidului dar intreprinzatorului editor ar putea fi privit si ca ultima zv\u00e2cnire a fracturismului. Un cristian are in comun cu Ianus et comp. o anumita transanta de idee si de stil. De altfel, \u201eMortii ma-tii\u201c respinge cu consecventa toate cliseele sentimentaliste ale genului autobiografic. In primul r\u00e2nd, pentru ca, desi urmareste un intreg traseu existential, de la primele amintiri p\u00e2na in pragul maturizarii totale, numai de coerenta si de incercare de rotunjire a unui destin nu poate fi banuita cartea lui un cristian. Romanul e compus dintr-o serie de \u201escene\u201c \u2013 multe, cu valoare autonoma \u2013 menite sa probeze, aproape involuntar, caracterul accidentat al devenirii eroului. Chiar daca pe foaia de titlu scrie negru pe alb \u201eroman\u201c, un cristian e un excelent m\u00e2nuitor al genului scurt: schita, gag, situatie, \u201efaza\u201c (in limbaj douamiist), portret caricatural, toate sunt puse in slujba unei naratiuni extrem de dense in evenimente si personaje. Amintiri din copilaria propriu-zisa sau int\u00e2mplari recente sunt mixate intr-un stil trepidant, nervos, extrem de lapidar, ca si cum naratorului i-ar fi frica (sila?) sa interpreteze. Realitatea e at\u00e2t de aspra si de lipsita de sens, inc\u00e2t tot ce-ti mai ram\u00e2ne e s-o injuri cu naduf, asa cum face cel mai adesea vocea naratoare din \u201eMortii ma-tii\u201c. Singurele pasaje (auto)reflexive din roman cuprind injuraturi neaose, insa\u2026 extrem de abstracte, la adresa lumii in general sau a modului prost in care e compusa.
\nIesirea din culise<\/strong>
\nDe aceea, mai nimic trivial in romanul lui un cristian. Dimpotriva. Personajul central nu pozeaza in \u201evagabond\u201c, asa cum se int\u00e2mpla in literatura lui Ianus, ci intr-un sensibil rough. Adolescentul din \u201eMortii ma-tii\u201c e un \u201etocilar\u201c timid, discret in gesturi (la multe dintre int\u00e2mplari e doar martor, nu participant activ), contrazis insa de inevitabile iesiri violente la adresa unei lumi ce-l hartuieste permanent. Singurul protector al copilului firav care \u201ede la Revolutie n-a mai luat niciun centimetru in inaltime\u201c, cum retine subtil prozatorul, e \u201etatuca\u201c, unul dintre cele mai reusite personaje din roman. Fara a-si marturisi direct sentimentele, intre cei doi se stabileste o relatie speciala, menita sa redea copilului increderea in propriile forte. Cristi primeste cadouri speciale in raport cu verisorii sai, scapa de pedeapsa c\u00e2nd face boacane in r\u00e2nd cu ei etc. In schimb, nepotul incearca \u2013 fara succes \u2013 sa-l initieze in arta scrisului sau a vorbitului englezeste. Un pasaj frumos \u2013 caracteristic pentru amestecul dintre tandrete si duritate, dintre trivial si inocent \u2013 scrie un cristian despre moartea batr\u00e2nului: \u201eN-au trecut trei zile si v\u00e2ntul cel mare l-a curatat. Departe de curte, de vie si de casa batr\u00e2neasca, in plin proces cu nemernicii. \u00abTataie, ma ierti?\u00bb \u2013 am cazut ca secerat sub icoana. Asa se-nt\u00e2mpla de fiecare data. Se stie. Oare de c\u00e2te ori o sa mai tot cad sub ea? Mi-a fost asa de frica atunci, ca mama m-a tinut in brate p\u00e2na a adormit apoi a plecat sa-l vada. L-am visat. Ma m\u00e2ng\u00e2ia cu degetoaiele lui batatorite si pline de cerneala chinezeasca \u2013 \u00abTe iubeste tataia, da\u2019 nu poate sa spuna in engleza\u00bb. Nici nu era nevoie sa mi-o spuna in engleza, mortii ma-sii de treaba, caca-m-as pe ea de lectie de engleza si de viata si de moarte si de nu mai stiu eu ce!\u201c D-zeu sa ma ierte, c\u00e2nd l-au bagat in cavou, m-am dus mai c\u00e2s, sa slobozesc o basina. A razbit greu, surda, dar a iesit. O basina pentru sufletul lui tataie. Cred c-as fi pl\u00e2ns daca nu-mi iesea\u201c.
\nDe altfel, dincolo de varietatea aproape grotesca a aventurilor cotidiene (ce trimit la ideea ca lumea e compusa exclusiv din fapte brute, excluz\u00e2nd total comentariul), insa intotdeauna savuros povestite, o tema de neocolit a romanului ram\u00e2ne moartea. Ea e in acelasi timp o realitate c\u00e2t se poate de concreta (Cristi asista la ingroparea rudelor si a prietenilor) si \u2013 abia aici incepe romanul sa-si dovedeasca excelenta \u2013 un catalizator al imaginatiei copiilor. Mult umor negru, dar si multa tristete de substrat deriva din infiltrarea mortii in cele mai nevinovate jocuri copilaresti. Farsa se impleteste mereu cu angoase c\u00e2t se poate de autentice, de care niciunul dintre aceste personaje at\u00e2t de vii nu scapa. Ca sa se razbune pe un militian antipatic, pustii de la bloc comanda un sicriu pe numele lui. Cristi se teme de morti dar in acelasi timp face pe mortul pentru a baga spaima intr-un coleg. Momentul suprem al constientizarii mortii de catre copii e si el surprins cu multa delicatete: \u201eSe-ntunecase de-a binelea si venea masa. Cici reintra in curte, las\u00e2ndu-ne poarta deschisa. Stateam pe bordura si-l priveam pe Aurica, trist dintr-odata, cum tinea mingea sub picior: \u00abCristi, Maradona moare?\u00bb \u00abMoare, Aurica\u00bb\u201c.
\nToate aceste calitati fac din \u201eMortii ma-tii\u201c unul dintre romanele memorabile ale tinerei generatii si-l recomanda pe un cristian drept un prozator original, cu nimic mai prejos dec\u00e2t numele pe care le-a sprijinit editorial in ultimii ani. Iesirea lui din culisele bibliotecii-edituri merita salutata ca un mic eveniment al literaturii actuale.<\/p>\n

 <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

un cristian, Mortii ma-tii, Editura Casa de Pariuri Literare, Bucuresti, 2012, 316 p.   Intr-un fel, e pacat ca un cristian a ales un titlu at\u00e2t de strident pentru romanul sau de debut, \u201eMortii ma-tii\u201c. Si asta nu pentru ca titlul nu s-ar justifica in ordinea naratiunii, nici pentru ca valentele avangardiste s-ar cere neaparat… Cite\u0219te mai mult »Ultimul fracturist<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[7650,1038,7649],"class_list":["post-12615","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-mortii-ma-tii","tag-roman","tag-un-cristian"],"views":4458,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12615","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12615"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12615\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12615"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12615"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12615"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}