Chestiune de a nu pierde nimic din marile progrese ale umanitatii de c\u00e2nd mondializarea si neoliberalismul ne fac fericiti, mi se \u00eent\u00e2mpla uneori sa vad filme americane t\u00e2mpite destinate adolescentilor \u00een deruta, celor slabi cu duhul, abrutizatilor si criticilor care scriu dragut cu ochii \u00eenchisi despre orice vine din aceasta parte a lumii. Se stie, sunt \u00een general filme-catastrofa, cu musculosi si eroine siliconate care se razboiesc si \u00eenving martieni, roboti si alti monstri hotar\u00e2ti sa cucereasca minunata noastra planeta \u00eencep\u00e2nd cu Statele Unite. \u00centr-unul din aceste rebuturi artistice, un avion e pe cale sa se prabuseasca. Un val de isterie cuprinde cele c\u00e2teva sute de pasageri. Cu s\u00e2nge rece, comandantul le cere si obtine sa-si regaseasca linistea si \u00eencrederea ca totul se va sf\u00e2rsi cu bine. C\u00e2nd prabusirea devine iminenta, acelasi comandant ordona fara drept de apel: \u201ePanicati!\u201c<\/p>\n
De departe si, cu certitudine, de aproape, din interior, asa arata si Rom\u00e2nia de c\u00e2teva saptam\u00e2ni si asa va arata pentru alte c\u00e2teva saptam\u00e2ni sau alti c\u00e2tiva ani: o tara suparata, \u00een balans \u00eentre isterie si panica. Prin suspendarea presedintelui de catre Parlament, o lovitura de stat ar fi avut loc. Referendumul anuntat n-ar fi dec\u00e2t o comedie sinistra, pentru ca votul va fi oricum masluit. Prabusita de mult politic, economic, cultural, moral, Rom\u00e2nia retraieste \u00een plina vara urticaria capriciilor democratiei si ale luptelor politice cu ascunzisurile si loviturile lor sub centura. Nu sunt prea numerosi cei care si-au pierdut somnul, linistea si tabieturile, dar, cum se cred constiinta natiunii si gardienii locali ai valorilor democratice, fac totul ca sa se stie \u00een tara, pe continent si \u00een lumea larga. Au iesit la atac, si-au bombat pieptul, \u00eesi arata muschii, scriu furiosi la ziar si la reviste, adreseaza scrisori alarmante guvernelor planetei, ies \u00een piata, ameninta, tropaie, tipa, sunt suparati! \u201eSa fim suparati!\u201c, invita, pretinde, comanda un viitor si nerabdator tinerel candidat la presedintie. Noul guvern ticalos, noua majoritate parlamentara si mai ticaloasa \u00eei saboteaza, \u00eei sufoca, \u00eei \u00eempiedica sa-si scrie capodoperele, sa-si plimbe c\u00e2inii \u00een cartier si burtile \u00een strainate, sa li se mai traduca si sa li se publice cartile pe banii poporului recunoscator. Sunt la fel de agitati si de suparati si ceilalti, ceva mai numerosi, cei care asteapta cam de mult ca un destept sa le explice pe \u00eentelesul lor de ce sunt prosti, au iesit si ei \u00een piata, tropaie si ei, se joaca si ei de-a democratia. Pe scurt, Rom\u00e2nia a ajuns de r\u00e2sul lumii si lumea se prapadeste de grija ei.
\nCa si aici, dincoace de ocean, unde dintr-un reflex de alintare afectiva si de validare a alegerii ce i-a adus pe continentul nord-american, imigrantii economici rom\u00e2ni detesta isteric revolta elevilor si a studentilor si partidul suveranist sub pretextul grotesc ca ar cocheta cu comunismul (\u201eStim noi, am mai trait noi asta!\u201c), istericii din Rom\u00e2nia v\u00e2ntura obstinat si cu nerusinare aceeasi fantomatica sperietoare. Europa, America, NATO, ONU, universul sunt implorate cu lacrimi de crocodil sa-si trimita trupele pentru a le salva presedintele lor drag si adulat si a restabili rapid democratia care-i aranja at\u00e2t de bine de ani bunisori. C\u00e2t de multumiti ar fi, cum si-ar mai gasi ei somnul, linistea si tabieturile si c\u00e2t de repede le-ar trece supararea si si-ar drege moralul daca plebea nat\u00e2nga, puturoasa, pomanagie, vis\u00e2nd cai verzi comunisti pe pereti, ar raspunde la apelul lor disperat, s-ar isteriza si ea peste noapte si ar astepta cu sufletul la gura \u00eendemnul patriotic de a panica si de a da de pam\u00e2nt cu cei care le-au furat democratia!
\nP\u00e2na una-alta, miracol autohton dupa unii, chinuitoare si perplexa realitate pentru altii, trenurile merg, metroul merge, tramvaiele de asemenea, apa curge, lumina n-a fost taiata, bacalaureatul s-a terminat cum s-a terminat, vacantele n-au fost interzise, noul prim-ministru si-a platit un consilier pentru strategie care (cine-si mai aminteste si de ce si-ar mai aminti?) a condus la bombardarea fostei Iugoslavii, \u00eendatorarea la Fondul Monetar International n-a fost \u00eentrerupta, amenajarea bazei de la Deveselu continua, apartenenta la Uniunea Europeana si la NATO n-a fost pusa \u00een discutie si ravagiile neoliberalismului \u00een sos rom\u00e2nesc nu se vor opri. Altfel spus, de bine, de rau, teritoriul si colonia numite Rom\u00e2nia functioneaza cum a functionat de douazeci si doi de ani si cum va functiona si \u00een anii urmatori, presedinte suspendat sau nu, referendum masluit sau nu. Daca n-ar fi tracaseriile administrative, indolenta balcanica si ceva haos, aceasta Rom\u00e2nie ar fi un teritoriu si o colonie aproape ideale pentru ca indiferentii, dezgustatii de politica, distratii si pragmaticii sa considere ca supararile, panica si isteria concetatenilor ce-si mai fac iluzii despre lumea de azi nu sunt dec\u00e2t o pierdere de timp. Uneori amuzanta, cel mai adesea stupida.<\/p>\n
9 iulie 2012<\/strong><\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" Chestiune de a nu pierde nimic din marile progrese ale umanitatii de c\u00e2nd mondializarea si neoliberalismul ne fac fericiti, mi se \u00eent\u00e2mpla uneori sa vad filme americane t\u00e2mpite destinate adolescentilor \u00een deruta, celor slabi cu duhul, abrutizatilor si criticilor care scriu dragut cu ochii \u00eenchisi despre orice vine din aceasta parte a lumii. Se stie,… Cite\u0219te mai mult »Sup\u0103r\u0103ri, panic\u0103 \u015fi isterie<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[13156],"tags":[4],"class_list":["post-12601","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-editorial","tag-editorial"],"views":2568,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12601","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12601"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12601\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12601"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12601"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12601"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}