O carte editata si raseditata este \u201eBunul simt ca paradox\u201c a celui mai dezinvolt, sigur si aristocratic eseist rom\u00e2n: Alexandru Paleologu. N-am idee a c\u00e2ta editie este aceasta de la Polirom din 2011, \u00een cei 39 de ani de la prima ei aparitie (1972). Primele doua \u00eensusiri din prima propozitie, \u201edezinvolt si sigur\u201c, \u00eei sunt atribuite \u201eConului Alecu\u201c, chiar din titlu, de catre Sorin Lavric, probabil cel mai subtil lector si analist al cartilor atipice din literatura contemporana: al celor cu o \u201efilozofie\u201c implicita ori la vedere. \u201eAristocrat\u201c care \u201enu-si supravegheaza gesturile, pastr\u00e2ndu-si decenta chiar \u00een situatii care tradeaza o crasa dovada de badaranie\u201c, \u201enobil\u201c, caruia \u201e\u00eei sta bine oricum, chiar \u00een posturi care, pentru altii, ar fi apasator de st\u00e2njenitoare, de pilda scarpin\u00e2ndu-se \u00een nas sau purt\u00e2nd nodul cravatei desfacut\u201c, Alexandru Paleologu este \u00een viziunea cititorului sau din \u201eRom\u00e2nia literara\u201c un spectaculos cumul de paradoxuri si \u00eensusiri oximoronice: \u201eun boier\u201c cu vederi \u201eliberale\u201c, \u201evocatie conservatoare peste care s-au altoit imbolduri liberale\u201c, \u00een fine, \u201egenotipic, omul era iremediabil domnesc, dar fenotipic era un monden sclivisit cu vederi de-a dreptul ilicite, a carui atractie venea din tinuta distinsa cu care \u00eeti tr\u00e2ntea licente excentrice.\u201c Cartea \u201eBunul simt ca paradox\u201c, scrie Sorin Lavric, \u201ee o mostra de epatare a cititorului prin supunerea la un sir de accente excentrice, cu remarca obligatorie ca \u00abepatare\u00bb are aici acceptie strict estetica, de delectare pe seama unui spectacol de suplete a mintii\u201c. Creatoare de \u201eaporii\u201c menite sa contrarieze, retorica eseistica a lui Alexandru Paleologu s-ar \u00eentemeia pe c\u00e2teva procedee, \u00een total patru, pe care le si trece rapid \u00een revista. Primul uzeaza de diferentierea, sub sugestia limbii franceze, dintre \u201esimtul comun ca varianta proasta a g\u00e2ndirii obisnuite\u201c (idei primite) si \u201ebunul simt, considerat drept apoteoza puterii de discriminare\u201c. Al doilea procedeu \u201evine din \u00eencalcarea orizontului de asteptare, Paleologu fiind \u00een raspar cu ideile consacrate\u201c: al doilea procedeu se confunda cu primul, ambele discredit\u00e2nd \u00een acelasi fel g\u00e2ndirea obisnuita cu \u201eidei primite\u201c. Al treilea procedeu consta \u00een \u201esustinerea unor idei aparent perimate\u201c, iar al patrulea, si el din sfera celui de al treilea procedeu, ar fi \u201eapararea cauzelor pierdute\u201c. \u00cen analitica si eseistica rom\u00e2na de prim rang \u201egenul proxim\u201c al acestei retorici aparent paradoxale si contrariante poarta un nume ilustru, numele lui Paul Zarifopol, autorul acelui formidabil \u201eRegistru al ideilor gingase. Pagini alese pentru a tine la curent pe tinerii cultivati si seriosi\u201c: prietenul mai t\u00e2nar din Leipzig al berlinezului I. L. Caragiale, acesta, la r\u00e2ndu-i, binecunoscut iubitor al \u201emoftangiului\u201c de Kant. Alexandru Paleologu face parte din aceasta ilustra familie spirituala: a marilor moralisti realisti, rationalisti si relativisti din literatura rom\u00e2na \u00een care, chiar din aceasta pricina, ar trebui mentinut si mentionat un Mihail Ralea, despre care Paleologu scrie favorabil, dar nu \u00een primul r\u00e2nd pentru ca ar fi \u201ereputat prin lipsa de scrupule cu care supravietuia \u00een orice regim politic\u201c, cum pare a crede Sorin Lavric, ci tot din pricina lui… Caragiale, pe care autorul \u201eBunului simt ca paradox\u201c \u00eel vedea cu aceiasi ochi precum ai aceluia ce publicase \u00een 1923, la Paris, \u201eL’id\u00e9e de r\u00e9volution dans les doctrines socialistes\u201c. Dezinvolt si sigur, Alexandru Paleologu figureaza \u00een credinta cititorului sau pe aristocratul autentic a carui \u201einfailibilitate\u201c e \u201eo conditie sub\u00eenteleasa a cizelarii de neam\u201c, dar, mai cu seama, \u201evine din constiinta superioritatii de casta: o stare de spirit care, separ\u00e2ndu-l de plebe, \u00eei da o siguranta pe care nicio uzurpare nu i-o poate lua. Si a avea siguranta de sine \u00een ciuda scapatarii e semn de recunoastere a stofei princiare. Apoi, cine are siguranta de sine emana un aer dezinvolt, de spectru plutind peste accidentele vietii. Esti imun fiindca te stii scos de sub coercitia hazardului statistic: nu esti din masa, ci deasupra ei. Mai mult, a fi aristocrat \u00eenseamna a \u00eentari privilegiul de s\u00e2nge printr-o prerogativa de spirit, spre a nu altera distinctia blazonului … La Alexandru Paleologu blazonul de s\u00e2nge s-a \u00eencuscrit aparte cu subtirimea de spirit, de aici natura hibrida, de-a dreptul nefireasca, const\u00e2nd \u00eentr-o vocatie conservatoare peste care s-au altoit imbolduri liberale. A spune despre un boier ca e liberal \u00eenseamna a-l degrada din rangul stirpei spre a-l cobor\u00ee la treapta meschina a relativistilor moderni. \u00cen schimb, la Paleologu \u00eencrucisarea aceasta a avut un deznodam\u00e2nt mirabil, d\u00e2nd nastere unei aparitii simandicoase de indubitabil farmec cultural\u201c. Indubitabila, aristocratia spirituala a \u201eConului Alecu\u201c poate fi \u00eensa cu desav\u00e2rsire scutita fara nicio pierdere de at\u00e2ta \u201eblazon\u201c, \u201ecasta\u201c, \u201eprivilegiu de s\u00e2nge\u201c, fie el si \u201e\u00eencuscrit\u201c cu \u201esubtirimea de spirit\u201c. \u00cen realitate, aristocratia spirituala a lui Alexandru Paleologu, autentica si eminenta, nu are nimic de-a face cu s\u00e2ngele, casta ori blazonul, iar talentul si inteligenta lui n-au de dat socoteala speciei sau \u201eclasei\u201c de care apartine. E, ca si \u201ebonjuristii\u201c Revolutiei si Unirii Principatelor, o \u201estruto-camila\u201c pasoptista, un aristocrat si un liberal care, fara ca deloc sa \u201epluteasca desupra accidentelor vietii\u201c si a \u201eplebei\u201c nemernice dar plebiscitare, ram\u00e2ne un intelectual \u201esarit\u201c din specie si inclasabil, ca orice individualitate accentuata, imposibil de facut prizoniera unei clase oarecari prevazute cu privilegii de s\u00e2nge, casta ori neam: spre deosebire de omul comun, care fuge fricos \u00eenapoi pred\u00e2ndu-si libertatea \u00een bratele speciei, tipul reprezentat de Paleologu, \u201eexcentric\u201c, fireste, nu se mai \u00eentoarce la \u201ematca\u201c protectoare a speciei din care indivizi ca el s-au smuls definitiv. \u00cen fond, individul liber cu adevarat este un \u201edeclasat\u201c. Nu e un simplu moft ca devenise, la un moment dat, un \u201egolan\u201c, cu aceeasi usurinta cu care-si purta, altminteri, haina si tinuta de \u201earistocrat\u201c. Desi \u201egenotipic\u201c omul va fi fost iremediabil \u201edomnesc\u201c, Alexandru Paleologu era nutrit de o ad\u00e2nca vocatie, naturala, de a admira si cultiva, cu tot dinadinsul, aceasta arta de a trai admir\u00e2nd ce merita sa fie admirat. Inclusiv \u201eplebea\u201c, \u201emasa\u201c, daca, prin hazard statistic si artistic, din ea faceau parte nemuritorii Lache si Mache: \u201eSlava Domnului, se confeseaza el undeva, Caragiale nu va iesi niciodata din scena. S-a mai spus chestia asta. Si Lovinescu a spus-o acum saizeci de ani sau saptezeci. S-a repetat: \u00abam iesit din Caragiale!\u00bb. Sunt o serie de rom\u00e2ni insuficient de maturi intelectualiceste care se simt cu musca pe caciula c\u00e2nd aud de Caragiale. Am mai remarcat un lucru si verificati si dvs fac\u00e2nd acest test: vorbiti \u00eentr-o reuniune de prieteni, de cunoscuti, vorbiti, \u00een general, despre prostie. Sa vedeti ca \u00eentotdeauna cineva se supara. Evident, totdeauna se gaseste cineva care se supara pe Caragiale! Aud mereu: Caragiale ne-a facut asa, Caragiale… trebuie sa \u00abiesim din Caragiale!\u00bb Mai \u00eent\u00e2i, Caragiale ne-a dat exutoriul care consta \u00een luciditate si critica, \u00een r\u00e2s: sa nu fim asa cum aparent sunt cei din opera lui. \u00cen momentul c\u00e2nd r\u00e2dem, nu mai suntem asa. Iar ce este interesant este ca \u00eensisi eroii lui pot sa r\u00e2da de ei \u00eensisi, pentru ca si eroii lui Caragiale nu sunt, \u00een fond, asa cum par. Lache si Mache nu erau niste prosti, am spus asta de mai multe ori. Lache si Mache erau niste oameni cultivati, care discutau despre lacune ale codului penal sau despre forma constitutiei, asa cum si noi discutam astazi, cu mult putina noastra competenta …\u201c \u00cen 1983, acelasi Alexandru Paleologu putea sa scrie cu infinit respect pentru plebe, ca un aristocrat al mintii ce era, ca \u201epublicul mare nu este imatur. Exista infinit mai multa inteligenta \u00een popor, dec\u00e2t \u00een cei ce pierd legatura cu el\u201c. Felul sau liber si firesc, \u201egenotipic\u201c si \u201efenotipic\u201c, de a se comporta, a vorbi si a scrie trebuie pus \u00een descendenta unui junimism \u201eprin consonanta, dar si \u2013 cum spune undeva Mircea Iorgulescu \u2013 a publicisticii democrate interbelice\u201c pe care a frecventat-o \u00een anii tineretii. Cu alte cuvinte, Conu Alecu e un \u201earistocrat si demofil\u201c sau, conform lui Gelu Ionescu, \u201eun clasic emancipat practic\u00e2nd unghiul de vedere al moralistilor\u201c \u2013 oric\u00e2t prin aceasta l-am putea \u201edegrada din rangul stirpei spre a-l cobor\u00ee la treapta meschina a relativistilor moderni\u201c, cum scrie Sorin Lavric despre acest veritabil urmas al lui I. L. Caragiale. Ce credea parintele \u201eDomnului Goe\u201c despre stirpea nobiliara si \u201eblazonul de s\u00e2nge\u201c al ilustrei lui progenituri, autorul romanului cu faimosii \u201ecrai\u201c decazuti, stim chiar din vorbele lui. Dar Alexandru Paleologu, ce credea el despre blazon, despre propriul arbore genealogic, originat \u00eentr-un Mitilene (Lesbos) fabulos?<\/p>\n
\u00cen 1999, c\u00e2nd carturarul \u00eemplinea 80 de ani, a consimtit sa vorbeasca despre acest arbore genealogic al sau, un arbore pe crengile caruia at\u00e2rnau nume mari, ca Bratienii, Cozienii, o familie greceasca, Saita, dar si, dupa o idee a lui Iorga, o ilustra familie genoveza, Gattilucci care, prin secolul XIII, ar fi adus mari servicii restaurarii Paleologilor, ca dovada fiind ca o fiica a \u00eemparatului Andronic al III-lea s-a maritat cu un Gattilucci, iar mai t\u00e2rziu ultimul \u00eemparat, Constantin al XI-lea ori al XII-lea era \u00eensurat tot cu o Gattilucci. Stabiliti \u00een insula Mitilene, acesti Gattilucci au lasat acolo atestate: palate si stema lor pe niste pietre. Stramosii lui Alexandru Paleologu ar fi venit \u00een Valahia pe la finele secolului XVIII, odata cu Ipsilante, de la Mitilene. \u00censa argumentul cel mai probant al descendentei din Andronic al III-lea Paleologul \u00eel gasea ilustrul povestitor si eseist din \u201eBunul simt ca paradox\u201c \u00een \u201eLa vie byzantine\u201c a lui Charles Diehl, unde citise el ca \u201ePaleologii astia erau barbati distinsi si frumosi, destepti si cultivati si, mai ales, aveau un dar formidabil al r\u00e2sului. R\u00e2deau cu o pofta nebuna, zic cronicarii, de se zguduiau ferestrele Augusteonului de c\u00e2t r\u00e2deau ei!\u201c Ascultam fabuloasa poveste genealogica si, dintr-odata mi s-a parut ca vad aievea cum uriasul arbore nobiliar cu radacina \u00een veacul al XIII-lea bizantin \u00eencepe sa se zguduie, ca ferestrele Augusteonului sub un alt r\u00e2s, un r\u00e2s homeric al lui Alexandru Paleologu \u00eensusi. \u201eAvem un talent la r\u00e2s formidabil. \u00cen special \u00een puscarie r\u00e2sul pe mine m-a salvat moralmente, m-a facut sa pot suporta multe …\u201c \u00cen acest caz, am \u00eendraznit sa-i sugerez, adevaratul Dumneavoastra stramos e… \u201eP\u00e2na la urma, da!, Caragiale, stramosul meu adevarat e Caragiale!\u201c \u2013 a exclamat \u00eentre alte hohote de r\u00e2s batr\u00e2nul domn Alexandru Paleologu. Cu o admirabila constiinta a \u00eenrudirii, acest mare intelectual rom\u00e2n l-a iubit si aparat toata viata pe stramosul sau spiritual, genialul I. L. Caragiale. L-a aparat de valul de prostie denigratoare a \u201ebunilor rrom\u00e2ni\u201c, de ineptii patrioti care cred ca autorul lui \u201eConu Leonida\u201c ne-a corupt lu\u00e2nd totul \u00een r\u00e2s si ca, bag\u00e2nd \u201ezeflemeaua\u201c \u00een vesnic mohor\u00e2tul mental rom\u00e2nesc, ne-a \u00eenvatat \u201enesimtirea\u201c ca arta de a trai si supravietui din nenorociri. Da, raspunde r\u00e2z\u00e2nd Alexandru Paleologu, \u201eCaragiale ne-a facut mai destepti\u201c, ne-a instruit \u00een ironie, \u00een umor si \u00een r\u00e2s ca expresii superioare de inteligenta: r\u00e2sul e o forma de a lua viata \u00een serios, zicea el cu unul din paradoxurile ce-i \u00eenstelau conversatia, povestirile si povestile despre arborele genealogic. Iar \u201ezeflemeaua\u201c, ei bine, zeflemeaua este \u201eo caracteristica rom\u00e2neasca, vizibila \u00een proverbe, \u00een etosul popular: bunul simt, codul sanatos al poporului e zeflemist!\u201c Filozofie salubra si o buna terapeutica, zeflemeaua, la mare pret si la Junimea, \u201ea \u00eensanatosit fiinta rom\u00e2neasca, fara ea muream de mult\u201c. Si ce, parca \u201etragicii greci nu r\u00e2deau?!\u201c Sunt vorbele lui. Putem fi \u00eencredintati ca si \u00een Paradisul domnului Alexandru Paleologu va rasuna de-a pururi r\u00e2sul stramosului sau spiritual, r\u00e2sul genialului grec I. L. Caragiale. Un r\u00e2s homeric, iscat, \u00eentre altele, si de ridicula obsesie nobiliara si aristocratica a unui fiu pe crestetul caruia se spune ca tatalui \u00eei placea sa vada tesitura lasata de tava placintarului \u2013 unul dintre numerosii stramosi at\u00e2rn\u00e2nd, si acesta, pe vreuna din crengile mai mici, dar ajunsa p\u00e2na la noi, ale stufosului \u201earbore genealogic\u201c al lui Caragiale si al caragialienilor: fireste, nici \u201eplacintarul\u201c, dupa cum nici \u00eenchipuitii Paleologi nu sunt, ei, responsabili de geniul aristocratic si demofil al tuturor acestora, \u00eentre care straluceste si Alexandru Paleologu. S\u00e2ngele lui, albastru, e un s\u00e2nge intelectual pur si simplu.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
O carte editata si raseditata este \u201eBunul simt ca paradox\u201c a celui mai dezinvolt, sigur si aristocratic eseist rom\u00e2n: Alexandru Paleologu. N-am idee a c\u00e2ta editie este aceasta de la Polirom din 2011, \u00een cei 39 de ani de la prima ei aparitie (1972). Primele doua \u00eensusiri din prima propozitie, \u201edezinvolt si sigur\u201c, \u00eei sunt… Cite\u0219te mai mult »Stramosul domnului Paleologu<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[7994,2438,1381],"class_list":["post-12593","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-bunul-simt-ca-paradox","tag-alexandru-paleologu","tag-sorin-lavric"],"views":2072,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12593","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12593"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12593\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12593"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12593"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12593"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}