{"id":12575,"date":"2012-07-12T12:03:01","date_gmt":"2012-07-12T10:03:01","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=12575"},"modified":"2012-07-12T12:03:27","modified_gmt":"2012-07-12T10:03:27","slug":"despre-look-si-credibilitate-dramatica-pe-scenele-lirice","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/despre-look-si-credibilitate-dramatica-pe-scenele-lirice\/","title":{"rendered":"Despre look si credibilitate dramatica pe scenele lirice"},"content":{"rendered":"

PETER MARIO KATONA \u00een dialog cu COSTIN POPA<\/strong><\/p>\n

 <\/p>\n

 <\/p>\n

Costin Popa: Domnule Katona, bun venit la Cluj-Napoca! Ne-am \u00eent\u00e2lnit mai devreme pe strada si \u00eemi spuneati ca multa lume vi se pare cunoscuta si multi par a va recunoaste.
\nPeter Mario Katona: \u00centr-adevar, la Cluj-Napoca am fost acum multi ani \u00eempreuna cu tatal meu, pe care lumea \u00eel stia. Tot timpul se oprea pe strada si vorbea cu fratele, sora, sotul cuiva. Era complicat pentru mine, la 15-18 ani arborele familiei mi se parea ceva foarte dificil. Ce \u00eemi pare \u00eensa important este mostenirea tatalui meu, cu multe rude \u00een Ungaria si Germania, dar si destule aici, \u00een Rom\u00e2nia.<\/p>\n

C.P.: V-ati nascut la Berlin, dar v-ati stabilit ulterior la Londra, unde acum ocupati importanta functie de director de casting la Opera Regala Covent Garden.
\nP.M.K.: Da, tatal meu a parasit Clujul \u00een anii ’20, dupa ce a facut primele studii la Conservatorul local. Le-a continuat la Viena si Roma si apoi \u00een Germania, unde s-a stabilit. Si-a \u00eenceput cariera acolo, bunica era nemtoaica.<\/p>\n

C.P.: Tatal dvs., Julius Katona, a fost bariton?
\nP.M.K.: Initial a studiat ca bariton si la \u00eenceputul carierei a c\u00e2ntat \u00een acest registru. Am o fotografie acasa, facuta la Conservatorul din Cluj, unde tatal meu este Rigoletto, machiat ca om batr\u00e2n, c\u00e2nd de fapt avea 23 de ani. \u00censa Herbert von Karajan, care era Generalmusikdirektor la Ulm, l-a sfatuit sa schimbe si a \u00eenceput sa interpreteze partituri de tenor. Asa ca si-a facut cariera mai ales ca tenor. S-a re\u00eentors la Cluj \u00een 1946 pentru a c\u00e2nta Ducele din \u201eRigoletto\u201c. Mai am fotografii cu tatal meu la Wiesbaden, \u00een \u201eBoema\u201c si \u201eRigoletto\u201c.<\/p>\n

C.P.: Vorbind despre trecerea de la bariton la tenor sau invers, care este opinia dvs.?
\nP.M.K.: Este dificil de judecat pentru ca, \u00een cazul tatalui meu, vocea lui nu mai amintea deloc de un fost bariton. Se \u00eent\u00e2mpla destul de des, mai ales \u00een repertoriul mai greu, c\u00e2nd glasul unui bariton liric se transforma \u00een cel al unui tenor dramatic. Sunt multi tenori cunoscuti care au \u00eenceput ca baritoni, Carlo Bergonzi, Pl\u00e1cido Domingo.<\/p>\n

C.P.: Depinde si de \u00eentinderea vocii.
\nP.M.K.: Sigur. Exista multi baritoni care simt ca pot c\u00e2nta ca tenori, dar se tem de acute. Dar acestea nu sunt totul, nici macar nu reprezinta partea cea mai importanta a unei voci. Esential pentru o cariera de c\u00e2ntaret este registrul mediu, pe care-l folosesti cel mai mult. Cele c\u00e2teva acute dintr-o partitura pot chiar sa fie transpuse daca restul registrului este frumos si serveste \u00eentreg rolul.<\/p>\n

C.P.: Bine\u00eenteles ca nu poti transpune \u00een serie, ci poti efectua numai transpozitiile deja consacrate.
\nP.M.K.: Evident.<\/p>\n

C.P.: Ce parere aveti despre Pl\u00e1cido Domingo care acum c\u00e2nta partituri de bariton? Parerea mea este ca el ram\u00e2ne totusi tenor.
\nP.M.K.: Sigur, asa este, dar el nu a fost niciodata un tenor concentrat pe registrul acut. \u00cen ziua de astazi a mai pierdut ceva din notele \u00eenalte. \u00cemi amintesc ca acum c\u00e2tiva ani spunea ca daca nu ar avea de c\u00e2ntat sunete peste registrul mediu ar putea fi pe scena \u00een fiecare seara. L-am vazut de trei ori \u00een \u201eSimon Boccanegra\u201c, \u00eent\u00e2i la Berlin, apoi la Milano si Londra. Mi s-a parut foarte bine asezat \u00een rol. Stiu ca multi sunt cinici asupra acestui fapt, dar vocea lui este \u00eenca proaspata, nu pare a fi a unei persoane \u00een v\u00e2rsta, iar autoritatea pe scena, muzicalitatea si maniera \u00een care stie sa-si foloseasca glasul legitimeaza schimbarea. Asa ca nu cred ca trebuie criticat. Publicul iubeste foarte mult ceea ce face pe scena, cariera \u00eei este formidabila. Sa ne amintim de Ram\u00f3n Vinay care a \u00eenceput ca bariton, a devenit tenor dramatic si la sf\u00e2rsitul activitatii artistice a revenit si a c\u00e2ntat Hans Sachs. Se \u00eent\u00e2mpla astfel de lucruri extraordinare care nu trebuie judecate scolastic. Or, acum Domingo c\u00e2nta \u00eenca foarte mult \u00een noul sau repertoriu si trebuie sa ne bucuram pentru asta. \u00cen stagiunea viitoare va interpreta la Covent Garden primul sau Nabucco. A zis ca nu va c\u00e2nta Iago pentru ca nu-i place personajul, nu agreeaza ideea de a fi erou negativ. Nu-i place nici Scarpia. Numai rolurile nobile. Asa ca alege ce va mai c\u00e2nta, de exemplu rolul de bariton din \u201eCei doi Foscari\u201c, \u00een 2014 si Dumnezeu stie ce va mai face, pentru ca totusi nu \u00eentinereste. Nu va exista pericolul sa repete rolurile din tinerete care i-au adus celebritatea, ca sa poata fi comparat cu el \u00eensusi mult mai t\u00e2nar, ci se apropie de noi partituri. Pavarotti a avut un repertoriu destul de mic. Dar Domingo…<\/p>\n

C.P.: Desigur, este un artist extraordinar, muzicalitatea si rezistenta lui sunt minunate. S-ar mai formula obiectiunea referitoare la culoarea vocii legata de rolurile de bariton, dar oricum trebuie sa fim fericiti ca Domingo exista si continua sa c\u00e2nte. Lucrati la Covent Garden din 1983, corect?
\nP.M.K.: Absolut.<\/p>\n

C.P.: Aproape treizeci de ani. Ati ocupat multe functii?
\nP.M.K.: De fapt, a fost aceeasi pozitie, doar eticheta s-a schimbat. Am fost administrator artistic, apoi s-a inventat titlul de director de casting, dar activitatea mea a ramas aceeasi, planning si casting. \u00cenainte am activat \u00een Germania, la Frankfurt si Hamburg, apoi la Covent Garden. Totul s-a scurs foarte repede. Descoperind noi artisti, esti mereu \u00eenconjurat de tineri si nu realizezi trecerea timpului. Covent Garden este un teatru recunoscut pentru distributii cu artisti consacrati, dar sigur ca folosim si c\u00e2ntareti noi. \u00cen fiecare an sunt at\u00e2tea debuturi, ca abia c\u00e2nd vad programele noastre realizez c\u00e2te posibile stele am descoperit. Folosim oaspeti si \u00een general facem angajarile pe maximum doi ani. La Covent Garden nu exista rezidenti. Utilizam c\u00e2ntareti englezi, apoi cei mai buni c\u00e2ntareti din lume, ca si pe cei mai buni tineri, noile descoperiri. Dar, desigur, trebuie asigurat un echilibru.<\/p>\n

C.P.: Cooperati cu directorul muzical.
\nP.M.K.: Da, \u00een mod normal el este directorul artistic al Operei. Antonio Pappano l-a \u00eenlocuit pe Colin Davis si este responsabil de productiile teatrului. Trebuie sa conlucram, sa nu apara fisuri.<\/p>\n

C.P.: Deci, activitatea dvs. este concentrata asupra castingului.
\nP.M.K.: \u00cen primul r\u00e2nd asupra programarii. Folosim toate informatiile pe care le avem, lucram cu patru-cinci ani \u00eenainte si trebuie sa facem programele pentru tot teatrul (balet si opera) \u00een asa fel \u00eenc\u00e2t sa fie echilibrate. Apoi trebuie sa le umplem cu nume de c\u00e2ntareti. Productiile sunt \u00een general stabilite de directorul muzical, dar lucram foarte str\u00e2ns pentru a anticipa ce s-ar putea \u00eent\u00e2mpla.<\/p>\n

C.P.: Faceti des auditii la Covent Garden?
\nP.M.K.: Da, mereu. Rolul meu nu este numai sa planific si sa fac distributii, ci si sa culeg informatii, deci… auditii, calatorii, toate merg \u00eempreuna.<\/p>\n

C.P.: Cum pregatiti anul 2013, An Verdi \u2013 Wagner?
\nP.M.K.: Vor fi niste programe speciale dedicate acestor comemorari, expozitii, conferinte, colaborari cu alte teatre de opera, dar lucrarile celor doi maestri sunt foarte bine reprezentate pe toate scenele lirice mari, asa ca nu va fi ceva spectaculos nou. Vom avea o noua productie cu \u201eVecerniile siciliene\u201c, versiunea franceza, care nu a mai fost prezentata la Londra de nu stiu c\u00e2ti ani, posibil niciodata. Vom avea si o noua productie cu \u201eParsifal\u201c. Desigur, numarul de opere de Wagner din care ai de ales este mult mai mic, daca nu vrei sa folosesti si lucrarile de tinerete. Deci \u00een 2013 nu ne vom concentra \u00een special pe noi productii, ne vom axa pe alte activitati, nu avem ce reinventa, pentru ca \u00een fiecare saptam\u00e2na sau luna se c\u00e2nta Verdi sau Wagner.<\/p>\n

C.P.: Care credeti ca este trendul actual \u00een selectia c\u00e2ntaretilor?
\nP.M.K.: \u00cen zilele noastre a devenit mult mai \u201eteatral\u201c. Nu mai este suficient sa fii un bun vocalist, de fapt s-a schimbat definitia de \u201ebun c\u00e2ntaret\u201c. Nu mai este suficient sa ai un glas bun, frumos si doar sa c\u00e2nti, trebuie sa fii un artist mult mai complet, nu numai ca stil si limbaj, dar si ca actor, cu fizicul acceptabil pentru a reprezenta personajele. Sigur ca \u00een \u201eRomeo si Julieta\u201c nu poti avea c\u00e2ntareti de cincisprezece si saptesprezece ani, dar daca arati de patruzeci-patruzeci si cinci, publicul de astazi nu te accepta. Deci trendul actual este sa creezi personaje credibile din punct de vedere dramatic. De fapt, este un compromis, nu exista c\u00e2ntaret la care sa nu faci un compromis. Nu exista artist 100% perfect, doar vorbim de oameni, dar ideea este sa fii capabil sa creezi un personaj pe c\u00e2t de credibil, pe at\u00e2t de bine interpretat muzical.<\/p>\n

C.P.: Vocalistii timpurilor mai vechi…
\nP.M.K.: Stiu ce vreti sa spuneti. Am sa exemplific. Acum doi-trei ani am avut o premiera cu \u201eFiica regimentului\u201c, cu Natalie Dessay si Juan Diego Fl\u00f3rez, o productie foarte nostima, semnata de Laurent Pelly. Cei doi c\u00e2ntareti au fost excelenti, dar, daca te duci cu treizeci de ani \u00eenapoi la spectacolele cu Pavarotti si Joan Sutherland, era cu totul alta poveste. Performanta muzicala era formidabila, dar cea actoriceasca se limita la ce puteau face ei pe atunci iar publicul a fost foarte fericit si multumit. Spectatorul de azi, desigur, nu ar mai accepta o comedie interpretata de c\u00e2ntareti cu staturi at\u00e2t de majestuoase. \u00cen prezent este nevoie de productii \u00een cu totul alt stil. Nu \u00eenseamna ca toti trebuie sa fie slabi si \u00eenalti, dar este nevoie sa fie potriviti cu personajul pe care-l interpreteaza. Am dat acum niste ani \u201eAriadna la Naxos\u201c cu Jessye Norman, o uriasa. Productia a fost conceputa pentru ea… avea acel chip formidabil de expresiv. Dar daca aduci o c\u00e2ntareata noua \u00eentr-o productie conceputa pentru altcineva, de cu totul alte dimensiuni, exista pericolul de a cadea \u00een ridicol. Deci trebuie vazuta situatia \u00een ansamblul ei, se asteapta mult mai mult de la c\u00e2ntareti \u00een ceea ce priveste aspectul teatral, iar sansa unui artist liric este foarte mult influentata de asta.<\/p>\n

C.P.: Deborah Voigt a avut mari probleme la Covent Garden. Ati rejectat-o.
\nP.M.K.: Da, pentru ca am facut productia \u00een 2002 cu alt cast. Or, a doua zi dupa premiera cu Deborah Voigt, regizorul si dirijorul au spus ca nu se poate schimba productia dupa numai doi ani pentru ca soprana este at\u00e2t de corpolenta si publicul r\u00e2de \u00een sala. Oricum, nu noi am recuzat-o, ci ea a decis sa plece, \u00eenteleg\u00e2nd ca montarea nu era facuta pentru ea. Acest soc a fost bun si pentru propria-i sanatate, pentru ca nu ar fi putut continua asa. S-a \u00eentors mai slaba si a c\u00e2ntat tot \u201eAriadna la Naxos\u201c doi-trei ani mai t\u00e2rziu. \u00centre timp si-a rezolvat problemele medicale, pentru ca si despre asta era vorba, nu numai de punctul de vedere estetic. Am \u00eent\u00e2lnit-o pe doamna Voigt la Barcelona, \u00een timpul Concursului Francisco Vi\u00f1as si nu am recunoscut-o; era at\u00e2t de subtire si de draguta, de fapt suntem \u00een relatii foarte bune, este o persoana minunata. Astazi este mult mai dificil sa-ti construiesti o cariera daca nu ai look-ul credibil pentru rolurile pe care le c\u00e2nti. Pentru alte eroine, de exemplu Ulrica, nu sunt probleme de fizic, ci trebuie doar sa faci personajul credibil. Exista, din pacate, c\u00e2ntareti care nu au aspectul potrivit pentru unele roluri. De exemplu, un bas t\u00e2nar, dar mic de statura, cum poate c\u00e2nta Filip sau Sarastro? Merge \u00een directie gresita cu asemenea optiuni. Trebuie sa \u00eencerci sa reprezinti si din punct de vedere teatral rolul pe care-l c\u00e2nti.<\/p>\n

C.P.: Domnule Katona, ati lucrat cu multi c\u00e2ntareti rom\u00e2ni. Spuneti, va rog, c\u00e2teva cuvinte despre ei, despre vocile lor, despre importanta lor…
\nP.M.K.: Ar trebui sa ma \u00eentorc \u00een 1969. C\u00e2nd am fost la Cluj, am vazut \u201eNabucco\u201c la Opera Maghiara, cu o soprana foarte talentata care c\u00e2nta c\u00e2nd Abigaille, c\u00e2nd Fenena. Era Julia T\u00f6zser, cunoscuta apoi ca Julia Varady. A facut o cariera formidabila. Pot sa spun ca eu \u2013 eram pe atunci la Frankfurt, asistentul lui Christoph von Dohn\u00e1nyi \u2013, am invitat-o acolo. \u00cen acea perioada era foarte dificil, dar a auditionat si a fost angajata c\u00e2tiva ani. \u00cemi aduc aminte si acum acele sunete moi, ca de catifea, din timbrul ei \u00een solo-ul Fenenei din \u201eNabucco\u201c… \u00cen aceiasi ani si Ileana Cotrubas si-a \u00eenceput cariera \u00een Germania. Venea de la Mozarteum din Salzburg si von Dohn\u00e1nyi a adus-o la Frankfurt. Iata doua mari c\u00e2ntarete din Rom\u00e2nia. Mai t\u00e2rziu au \u00eenceput cariere interesante Alexandru Agache, Leontina Vaduva care c\u00e2stigase concursul din Toulouse, apoi Angela Gheorghiu, care a dat auditie la Covent Garden. \u00cen prezent, amintesc de Stefan Pop, Teodor Ilincai, Anita Hartig care va debuta anul viitor la Covent Garden. Mai sunt si altii, de exemplu Tatiana Lisnic. Le-am urmarit carierele si au jucat un rol important \u00een activitatea mea. Ma bucur foarte mult ca i-am auzit devreme, ca i-am ajutat sa se dezvolte si sa se realizeze.<\/p>\n

C.P.: Stiu c\u00e2t apreciaza sprijinul dvs., stimate domnule Katona, ma bucur ca am avut ocazia sa va cunosc. C\u00e2t veti mai sta la Cluj?
\nP.M.K.: Plec m\u00e2ine, pentru ca apropiatul colaborator al meu, directorul Operei, asteapta primul copil, asa ca va lipsi p\u00e2na la sf\u00e2rsitul lunii. Speram sa pot ram\u00e2ne mai mult timp aici, dar se \u00eent\u00e2mpla asa de multe lucruri la Covent Garden, \u00eenc\u00e2t… \u00censa \u00eemi propun sa ma \u00eentorc foarte cur\u00e2nd.<\/p>\n

C.P.: Poate veniti si la Bucuresti?
\nP.M.K.: Da, desi \u00een Capitala am mult mai putine legaturi si cunostinte dec\u00e2t aici, unde legaturile de rudenie fac ca totul sa-mi fie mult mai familiar. Dar as vrea sa am timp sa vin si la Bucuresti.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

PETER MARIO KATONA \u00een dialog cu COSTIN POPA     Costin Popa: Domnule Katona, bun venit la Cluj-Napoca! Ne-am \u00eent\u00e2lnit mai devreme pe strada si \u00eemi spuneati ca multa lume vi se pare cunoscuta si multi par a va recunoaste. Peter Mario Katona: \u00centr-adevar, la Cluj-Napoca am fost acum multi ani \u00eempreuna cu tatal meu,… Cite\u0219te mai mult »Despre look si credibilitate dramatica pe scenele lirice<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[7984],"class_list":["post-12575","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-peter-mario-katona"],"views":1583,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12575","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12575"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12575\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12575"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12575"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12575"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}